Despre Universal Design for Learning (UDL) și Project Based Learning (învățarea bazată pe proiecte) am mai vorbit și în alte articole publicate de-a lungul anilor, și vă sugerăm doar un exemplu, aici*.

* https://creeracord.com/2022/01/14/5-moduri-in-care-sa-regandim-curriculum-ul-in-2022-si-pe-mai-departe-i/

Dar în articolul de astăzi, A.J.Juliani explică de ce aceste două concepte funcționează atât de bine când sunt aplicate împreună.

Cu cât mai mult timp lucrez cu elevii și antrenez jucătorii, cu atât mai simplă devine formula pentru creștere:

1. Oportunitatea de a învăța într-o varietate de moduri

2. Feedback oferit în timp util

3. Încurajare pozitivă

4. Așteptări mari

5. O comunitate de cursanți sau coechipieri care vă provoacă și vă susțin

Iată problemele pe care le-am avut în clasă, de-a lungul multor ani:

1. În cea mai mare parte a timpului am predat elevilor cam la fel, de pe manual și slide-uri PPT

2. Feedback-ul meu a fost, de obicei, pe lucrări sau teste și a venit înapoi la elevi după câteva zile

3. Rareori mi-am făcut timp pentru încurajarea zilnică sau pentru a împărtăși cu elevii mei așteptările

Pentru a-i ajuta pe elevi să crească, aveam nevoie de un proces și un cadru care să ofere mai multe modalități de a învăța (asta înseamnă UDL) și de o comunitate de învățare care să facă din așteptările mari și feedback-ul în timp util o apariție zilnică (PBL).

Haideți să începem cu Universal Design for Learning (UDL)

Universal Design for Learning, este un cadru educațional bazat pe decenii de cercetare în domeniul neuro-științelor și, în SUA este susținut de Legea Every Student Succeeds (fiecare elev reușește).

UDL este considerată cea mai bună practică pentru o predare adaptată nevoilor tuturor elevilor, într-un mediu de învățare inclusiv.

Scopul UDL este de a dezvolta cursanți care învață intenționat și sunt motivați, inventivi și informați, strategici și orientați spre obiective, cu alte cuvinte, învățăcei experți. Cu UDL, profesorii își schimbă rolul de la furnizor de informație la cel de facilitator, eliminând barierele din calea învățării, oferindu-le elevilor opțiuni și alegeri care să le permită să preia controlul asupra propriei învățări și să ajungă la standardele riguroase cerute de stat. Pentru a proiecta lecțiile într-un mod universal valabil, profesorii trebuie să ofere elevilor mai multe mijloace de implicare, mijloace multiple de reprezentare și mai multe mijloace de acțiune și exprimare.

Universal Design for Learning (UDL) poate fi explicat în mai multe moduri, dar îmi place analogia făcută de prietenul meu între un dinner party și UDL

Așa cum autoarea Katie Novak împărtășește adesea în atelierele sale și pe blogul ei**:

Îmi place să explic diferențele cerând profesorilor să se gândească la găzduirea unei petreceri. Să presupunem că ați invitat la voi acasă peste treizeci de oaspeți. Mai mulți dintre acești oaspeți au alergii alimentare, alți câțiva mănâncă fără gluten, unii sunt vegetarieni sau intoleranți la lactoză, iar fratele tău are un meniu exclusiv Paleo. Vrei să fii gazda perfectă și vrei să satisfaci pe toată lumea.

** https://www.novakeducation.com/blog/udl-vs-di-dinner-party-analogy

Scenariul 1: Vă decideți să faceți meniuri individuale pentru fiecare oaspete, astfel încât fiecare dintre ei să aibă felul de mâncare perfect. Asta presupune să faci o mulțime de jonglerii. În cele din urmă, gazdele sunt epuizate de atâta gătit și au făcut câteva greșeli, deoarece este aproape imposibil să gătești perfect atâtea meniuri individuale și atât gazda cât și oaspeții nu se bucură de petrecere. În același timp, sunteți frustrați pentru că unii dintre oaspeții dumneavoastră au preferat felurile gătite pentru alții, atunci când v-ați străduit atâta să faceți un fel de mâncare special DOAR PENTRU EI.

Ceea ce am descris mai sus este echivalentul dintre o cină cu oaspeți diverși și DI – Instruirea Diferențiată. DI oferă opțiuni, dar aceste opțiuni sunt direcționate de profesor. De exemplu, puteți lua un grup de elevi deoparte și le puteți cere să citească un text suplimentar de literatură, deoarece puteți spune despre ei că sunt mai avansați decât colegii lor. Îi ceri unui alt cursant să deseneze o poză în loc să scrie un eseu, din moment ce știi că scrisul este o provocare pentru el. Prezentați opțiuni, dar aceste opțiuni sunt guvernate de dvs. și este posibil să nu fi ales opțiunile potrivite pentru elevii potriviți. Iar tu ești epuizat de încercarea de a crea atât de multe lecții individualizate.

Scenariul 2: Să ne întoarcem la petrecere. În loc să pregătim treizeci de meniuri individuale, de ce să nu oferim un bufet? Includeți în acest bufet o mulțime de varietăți de preparate, dar lăsați oaspeții să aleagă ceea ce este cel mai bine pentru ei, ceea ce cred că va funcționa cu dietele lor individuale și le va satisface gusturile. În acest caz, nu mai asistăm la situații când sunt invitați care se uită la felurile de mâncare ale altora și își doresc ca gazdele să le fi preparat același lucru. Iar tu ești relaxat și implicat. V-ați economisit energia pe care o puteți acum utiliza pentru a interacționa cu oaspeții, în loc să o fi pierdut pe toată pregătind opțiuni de meniu imperfecte.

UDL oferă elevilor un “bufet” de opțiuni. Opțiunile sunt oferite de profesor, dar nu sunt individualizate pentru anumiți elevi. În utilizarea cadrului UDL, intenția este ca elevii să devină cursanți auto-direcționați și să aleagă opțiunile care funcționează cel mai bine pentru ei, nu invers. Cu UDL, elevii învață să-și asume responsabilitatea pentru învățarea lor. Ei învață “de ce-urile” învățării pe măsură ce activăm rețeaua afectivă a creierului prin furnizarea mai multor mijloace de implicare. Ei învață “ce-ul” din învățare pe măsură ce activăm rețeaua de recunoaștere a creierului prin oferirea mai multor mijloace de reprezentare. Și ei învață “cum-ul” din învățare pe măsură ce activăm rețeaua strategică a creierului prin mai multe mijloace de acțiune și exprimare.

În cartea ei Katie Novak împărtășește, de asemenea, că în educație există adesea un al treilea scenariu. Acest scenariu este opțiunea “caserolă” în care toată lumea este hrănită cu același fel de mâncare gătit într-o oală mare. Nu contează care sunt nevoile tale alimentare, sau paleta ta de gusturi și ce îți dorești, atunci când toată lumea primește aceeași caserolă ca singură opțiune, asta primești. Asociați acest lucru cu ideea de lecții unice în sala de clasă. Fiecare elev, indiferent de nevoile (și dorințele) sale, primește aceeași lecție, în același ritm, la același nivel. La fel cum o caserolă cu un singur fel de mâncare ar fi un mod sigur de a pierde din vedere specificul pentru mulți dintre oaspeții dumneavoastră, la fel arată o lecție care pretinde să se potrivească pentru toți elevii din sala de clasă.

Să dezvolți PBL concentrându-te pe UDL

Atunci când dezvoltăm planuri pentru învățarea bazată pe proiecte (PBL), noi întotdeauna începem având în minte finalul. Care sunt obiectivele transferului de învățare? Care sunt standardele pe care ne dorim să le atingem? Ce trebuie să înțeleagă elevii și să poată fi capabili să facă? Cum își pot ei demonstra aceste abilități și înțelegerea?

Organizația CAST, în articolul din Understood***, furnizează trei principii directoare de care să țineți cont atunci când aduceți cadrul UDL în conceptul unei lecții/ capitol:

*** https://www.understood.org/en/articles/lesson-planning-with-universal-design-for-learning-udl – Planificarea lecțiilor cu UDL

UDL vă poate transforma practica în clasă. Cu toate acestea, nu există o “cutie magică” de instrumente și resurse pe care să le folosiți într-o oră UDL. În schimb, atunci când integrați UDL, veți observa următoarele:

• Există un accent puternic pe obiective. Într-o clasă UDL, se pune un accent puternic pe obiectivele de învățare pentru elevi. Profesorii și elevii vorbesc despre motivul pentru care aceste obiective contează și despre modul în care susțin oportunitățile provocatoare și semnificative de a învăța. De asemenea, veți vedea că elevii își creează propriile obiective de învățare.
• Se pune accent pe variabilitate. Într-un mediu de învățare UDL, sunt așteptate diferențe în ceea ce privește experiența, cunoștințele și abilitățile. Opțiunile flexibile sunt încorporate în lecții pentru toți elevii. Acest lucru vă permite dumneavoastră și elevilor dumneavoastră să vorbiți despre modul în care diferite instrumente sau resurse îi sprijină în timp ce lucrează spre atingerea unui obiectiv. De asemenea, înseamnă că nu toți elevii tăi vor face același lucru în același timp.
• Se pune accent pe barierele create de proiectarea mediului clasei. Într-o clasă UDL, accentul se pune pe modul de schimbare a designului obiectivelor, evaluărilor, metodelor și materialelor curriculare – nu pe modul de “remediere” a elevilor. De exemplu, este posibil să vă fi întrebat: “De ce nu sunt angajați elevii mei?” UDL v-ar încuraja să reformulați întrebarea: “Cum poate designul acestei lecții să-i implice mai bine pe elevi?”

Iată cum UDL și PBL fuzionează pentru a face minuni împreună:

Învățarea bazată pe proiecte este o pedagogie centrată pe elev, care implică o abordare dinamică a clasei, în care se consideră că elevii dobândesc o cunoaștere mai profundă prin explorarea activă a provocărilor și problemelor din lumea reală.

Dr. Jenny Pieratt de la CraftED formulează acest lucru astfel:

”O trăsătură distinctivă a UDL este valoarea acordată identificării practicilor sale de predare ca fiind unice față de ceea ce am numit în mod tradițional “diferențiere”. Mai degrabă UDL oferă un cadru pentru cele mai bune practici care se pot aplica potențial pentru toți elevii dintr-o clasă.

Pentru mine, acest lucru se simte destul de similar cu fraza pe care o folosim în PBL: “voce și alegere”.

În acest grafic, Jenyydescompune toate calitățile comune:

Ilustrație din articolul ”How to Differentiate PBL for ALL learners”, CraftED

How to Differentiate PBL for ALL learners

De ce PBL și UDL funcționează atât de bine împreună

Când ne gândim să punem în practică UDL, învățarea bazată pe proiecte sprijină această abordare în multe domenii diferite. Iată câteva modalități prin care puteți integra UDL în designul PBL:

1. Așteptările și obiectivele înalte. Căi flexibile pentru a le atinge.

Când avem așteptări înalte de la elevi, ei sunt provocați să ajungă la acele rezultate. Cu toate acestea, dacă nu avem cadrul și suporturi pentru elevi, aceștia pot fi copleșiți de urmărirea acelorași obiective ca toți ceilalți și de a nu vedea la început același ritm/ nivel de creștere. Concentrați-vă pe a le oferi căi și modalități flexibile prin care elevii să atingă aceste obiective. Acest lucru poate să ceară mai mult timp, să ceară un mod diferit de a consuma informațiile (citiți, vizionați, ascultați, explorați etc.) și conferințe la punctele de control pentru a vedea progresul și a răspunde la întrebări.

Când proiectați PBL, asigurați-vă că nu este un proces în 17 pași pe care fiecare elev ar trebui să îl urmeze, ci o experiență de învățare activă adevărată, care include alegeri, cercetare și o provocare susținută.

2. Diverse sarcini de performanță care evaluează aceleași cunoștințe și abilități.

Cadrul ULD ne asigură că ne concentrăm pe oferirea de alegeri în toate aspectele procesului de învățare. Atunci când se dezvoltă experiențe PBL, una dintre cele mai bune modalități de a face acest lucru este de a oferi mai multe căi prin care elevii să-și demonstreze înțelegerea (și abilitățile). În loc de o evaluare sumativă, oferă mai multe căi în experiența PBL care toate permit cursanților să-și împărtășească cunoștințele, în diferite moduri. Facem acest lucru prin sarcini de performanță și ne asigurăm că urmărim feedback-ul specific și conferințele cu profesorul pentru a discuta despre învățare.

3. Păstrează planurile proiectului editabile

Acesta este un lucru mare. Când ați “terminat” de proiectat o experiență PBL, adesea planul acela poate fi pus deoparte ca un document de hârtie. Păstrați-l mai bine online, digital și deschis editărilor pe tot parcursul anului. Profesorii trebuie să împărtășească unde se schimbă planul, ce se adaugă și modifică din mers pentru cursanții lor. UDL permite ca acest proces să continue în timp ce încă atinge acele obiective împărtășite cu toată lumea.

Fie că sunteți abia la început în dezvoltarea unor experiențe PBL sau sunteți pe cale să revizuiți un proiect deja testat, țineți cont de aceste principii, cu accent pe Universal Design for Learning. Procedând astfel, puneți nevoile elevului mai presus de orice altceva, fără a compromite în acest proces obiectivele și standardele.

Scufundându-ne mai adânc în PBL și UDL

În cele din urmă, ne dorim ca învățarea prin proiecte să se simtă cât mai reală și autentică posibil. Dorim ca învățarea să fie semnificativă și relevantă – fiind în același timp flexibilă și adaptabilă prin aplicarea principiilor UDL.

Asta nu înseamnă că scăpăm de termenele limită. Menținem așteptările ridicate și ajutăm la susținerea și ghidarea cursanților pe tot parcursul procesului.

Nu înseamnă că scăpăm de punctele de control și de reperele de referință. Elevii au nevoie de ghiduri pe tot parcursul experienței – acestea ajută la eșafodarea învățării. Nu înseamnă că scăpăm de conversațiile formative și informale.

Înțelegi tu ideea…

Scopul nostru este de a-i ghida pe elevi în călătoria lor de învățare, dar și de a fi o resursă pentru lucruri care depășesc cu mult conținutul și abilitățile (cum ar fi managementul timpului, cum să ajungem la mentori, cum să trecem printr-un pachet de sarcini dificil, comunicare etc.)

În următorul nostru articol din această serie de trei părți, vom examina modul în care principiile UDL schimbă modul în care facilităm învățarea bazată pe proiecte și cum arată unele dintre aceste practici în sălile de clasă reale!

Sursa: https://www.ajjuliani.com/blog/udl-and-pbl-in-the-classroom