Lecții concepute pentru a construi competențele pentru noile media și știri

Cei care citesc articolele noastre este posibil să își aducă aminte că am mai abordat această temă – când și cum să permitem copiilor să utilizeze instrumentele digitale și să navigheze în media socială.

Într-unul din articolele* mai vechi vorbeam despre responsabilitatea părinților de a gestiona accesul la aceste medii sociale care nu sunt adresate copiilor și adolescenților și, dacă este să fim onești, pot fi o problemă și pentru relațiile sociale sănătoase ale adulților.

Multe voci îi blamează pe copii și adolescenți că stau prea mult pe TikTok, Twitter, Facebook și că de acolo adoptă păreri și atitudini greșite, dar câți părinți sau profesori s-au preocupat să le dezvolte abilitățile de care au nevoie pentru a putea selecta și interpreta conținutul din aceste medii digitale… să le spunem ”libere”?

Vă aduceți aminte ce spunea Prof. Dr. Sam Wineburg de la Stanford University?

https://m.youtube.com/watch?v=aP3Dx0LYwisCum să îmbunătățim abilitățile elevilor de a verifica faptele

“Noi îi blamăm pe copii că nu cunosc diferența dintre reclame și poveștile care sunt știri, dar tipurile de abilități de care este nevoie nu sunt predate pe larg în școli”, a spus Wineburg** în timp ce discuta despre noua lui carte ”De ce să înveți istoria (Când o găsești de-a gata pe telefonul tău)”. ”Așa că noi nu-i putem blama pe copii pentru că nu știu lucruri despre care nu i-am învățat.”

** https://creeracord.com/2019/05/03/cum-sa-i-inveti-pe-elevi-cercetare-istorica-prin-alfabetizare-media-si-gandire-critica/

În articolul de astăzi, Jennifer Gonzales, coordonatoarea revistei Cult of Pedagogy vă prezintă o resursă plină de lecții create special pentru a dezvolta acele competențe ale elevilor care-i vor ajuta să poată privi cu un ochi critic informațiile care abundă în mass-media și media socială.

Cărți și manuale învelite în hârtie de împachetat

Își mai aduce cineva aminte cum învelea cărțile cu hârtie de ambalat?

Dacă ai trăit destul există șansa ca pe vremea când mergeai la școală să fi trăit acea perioadă când, la începutul fiecărui an primeai câteva manuale pe care trebuia să le returnezi la sfârșitul anului. Pentru întregul an erai responsabil să păstrezi acele manuale curate și intacte și, primul lucru pe care îl făceai când ajungeai acasă după prima zi de școală era să le învelești în hârtia specială de ambalat cărți și caiete (albastră sau albă-lucioasă la noi) sau, la americani, în hârtia cafenie din care erau făcute pungile de cumpărături.

Aceste manuale și învelișul lor reprezintă o epocă istorică de mult apusă, o perioadă în care școlile alegeau un anumit sistem de furnizarea a unui segment îngust de informație și asta era tot ceea ce învățai. Și la fel fusese și în clasele dinaintea celor în care ai învăța tu – atâta timp cât cotoarele acelor manuale țineau laolaltă paginile. Educatorii aveau un control aproape complet asupra conținutului pe care îl consumau elevii.

Acum acele timpuri au apus. Elevii noștri pot avea acces în câteva secunde la informații pe orice temă din orice domeniu, iar acea informație poate veni din tot felul de surse. Acesta este un lucru bun, din multe puncte de vedere. Înseamnă că elevii noștri au șanse mai bune de a învăța despre lumea înconjurătoare, privită din diferite perspective. Înseamnă că pot urmări orice linie de cercetare au chef și pot învăța singuri despre lucruri care depășesc cu mult acel curriculum prescris al școlilor. Dar înseamnă de asemenea că este foarte posibil să dea peste informații care nu sunt verificate faptic sau cercetate de cineva cu expertiză în domeniu. Este foarte probabil să dea peste un conținut care îi induce în eroare sau le dăunează.

Și aici mai sunt lucruri de spus: Ca oricine altcineva, elevii au de asemenea posibilitatea de a-și crea propriul conținut pe care să-l împărtășească cu lumea întreagă, ceea ce este simultan o oportunitate incredibilă dar și un posibil câmp minat cu probleme.

Această realitate nu se va inversa de la sine; canalele speciale pentru consumul și crearea de conținut vor deveni doar mai bogate și mai ușor de accesat, așa că treaba noastră acum este ca, în loc să încercăm să controlăm ce lucruri ajung la elevi sau să le restrângem abilitatea de a contribui la acea mare de lucruri, de informații este să îi învățăm să participe în acest sistem eficient: să-i înarmăm cu abilități de gândire critică bine reglate și cu o înțelegere clară a normelor de etică în ce privește crearea de conținut.

Cu alte cuvinte, noi trebuie să construim competențele elevilor pentru media și știri.

Iar aici vă poate ajuta o resursă numită Common Sense Education*** (Educația Bunului Simț). De ani de zile eu sunt un fan al acestei platforme; ei oferă recenzii pentru filme, emisiune de televiziune, cărți, jocuri video, care-i ajută pe părinți să decidă ce media sunt potrivite pentru copiii lor. De asemenea oferă un curriculum solid, absolut gratuit, care acoperă o largă varietate de teme, inclusiv competențele pentru media și știri.

*** https://www.commonsense.org/education/digital-citizenship/curriculum

Am vorbit recent cu Kelly Mendoza, vice-președinta programelor de educație ale organizației Common Sense despre acest curriculum, acordând o atenție mai mare domeniului alfabetizării media. În acest articol vom examina mai îndeaproape trei lecții specifice din acest domeniu: una pentru clasele a 4-a, despre drepturile și responsabilitățile creatorilor; una pentru clasele a 6-a despre găsirea știrilor credibile, și una pentru clasele a 10-a despre confirmarea prejudecăților și/sau părtinirii. Sper ca acestea să vă dea o idee nu numai despre ce are de oferit această resursă gratuită, dar să aprindă și idei despre cum să abordați alfabetizarea media în propriile voastre lecții.

Atributele mesajului construit – Cui îi este adresat? De ce a fost trimis? Ce elemente a folosit creatorul lui? Cine a construit mesajul? Ce este vizibil și conținutul incorporat.

Să stabilim viziunea: Ce încercăm să facem aici?

Pentru a construi eficient competențele media, te ajută să începi cu o definiție clară a ceea ce sunt. Kelly Mendoza spune: ”oamenii se gândesc la asta ca la o analiză, dar este vorba despre un set întreg de competențe pentru accesarea, analizarea, evaluarea și creația media.” Atunci când creează lecțiile despre media, echipa de la Common Sense începe prin a pune elevilor această întrebare cuprinzătoare: ”Cum pot să gândesc critic despre ceea ce văd și creez?”

Din acest punct de start, curriculum-ul este gândit în jurul a trei filozofii orientative:

1: Ca cetățean digital tu ai atât drepturi cât și responsabilități.

“Noi utilizăm un cadru denumit ”Inelele responsabilităților”, explică Mendoza. Deseori, despre cetățenia digitală eu gândesc că este cam așa, “Care este impactul ei asupra ta și cum te comporți ca cetățean digital?” Dar de fapt, toate comportamentele și deciziile tale au un efect în cascadă asupra altor oameni din comunitatea online, fie că îi cunoști sau nu, iar tu ai responsabilități față de alții. Așa că dacă, de exemplu tu distribui o bucată de informație incorectă sau o dezinformare, tu vei avea impact asupra comunității online globale. Dacă vei crea ceva și vei utiliza munca altei persoane fără să ai permisiunea ei, asta are impact asupra comunității globale. Așa că este vorba despre drepturile și responsabilitățile tale ca și consumator și creator.”

Inelele responsabilității

2: Fii critic, nu cinic.

”Nu vrem ca elevii să gândească, Totul e o minciună sau Nu pot să cred nimic din ce citesc online, deoarece acest lucru nu este adevărat”, spune Mendoza. ”Există experți, există etapa de validare în cadrul procesului jurnalistic. Și, pe măsură ce elevii parcurg materia învață despre aceste lucruri. La alfabetizarea media, esența este să tragi cortina și să pui întrebări. Cine este autorul? Care este intenția lui/ei? Care este mesajul? Care sunt implicațiile? Deci este vorba despre multă chestionare/ cercetare și ideea este că deseori elevii pot avea păreri diferite și asta constituie chiar esența alfabetizării media.”

3: Nu demonta doar informația greșită sau dezinformarea; examinează și sistemele de valori din spatele acestora.

Una din dispozițiile prevalente în cadrul întregului curriculum este abordarea unor perspectiv diferite, cum spune Mendoza. “Este greu să ne schimbăm opinia după ce am tras o concluzie”, spune ea. ”Creierul nostru încercă să protejeze relațiile din ‘tribul’ sau comunitatea în care suntem, și tindem să fim sceptici la idei care sunt diferite de cele ale comunității noastre. Trebuie să încercăm cu toții să ieșim din ‘bulele noastre’”.

Copyright și proprietatea intelectuală.

Lecția 1: Drepturile și responsabilitățile creatorului

Clasa a 4-a

Găsiți lecția integrală la acest link:

https://www.commonsense.org/education/digital-citizenship/lesson/a-creators-rights-and-responsibilities

Această lecție îi învață pe elevi despre copyright și proprietatea intelectuală. ”Cred că există un sentiment printre copii gen, ”Ah, dacă e online, e a mea. Pot să folosesc orice vreau. E un joc liber.” Și Mendoza spune. “Iar asta nu este adevărat.”

  • Deschiderea lecției: Elevii explorează ideea că toată lumea este un creator, ”fie că postezi un comentariu, fie că ai creat și distribui online un film video” spune Mendoza. “Atunci când creezi ceva original și unic, care e al tău… ai de fapt acum un copyright, chiar dacă nu are pe el simbolul specific C.”
  • Terminologia: Pe urmă, elevii lucrează în grupuri mici pentru a se familiariza cu vocabularul relevant: copyright, proprietate intelectuală, atribuire, licență și plagiat.
  • Aplicații: Elevilor li se prezintă diferite scenarii în care ei trebuie să ia decizii sau să evalueze dacă principiile de copyright sunt utilizate în mod etic, cum ar fi să ceri permisiunea creatorilor și să oferi atribuirea atunci când utilizezi munca altor oameni.

Lecția 2: Să găsești știri credibile

Clasa a 6a

Găsiți lecția integrală la acest link:

https://www.commonsense.org/education/digital-citizenship/lesson/finding-credible-news

“Din cercetarea proprie făcută de Common Sense, noi știm că tineretul, copii, adolescenții își extrag știrile din media socială și punct,” spune Mendoza. Așa că în această lecție, ”Ei învață un proces prin care să identifice, să evalueze și să utilizeze informația eficient și din surse de încredere.”

  • Deschiderea lecției: Pentru a începe să se gândească despre cum ar putea părea reală o informație fabricată, elevii studiază o știre complet falsă care pare să fie reală și sunt întrebați care sunt reacțiile lor înainte și după ce este dezvăluită autenticitatea acesteia.
  • Analizarea unor exemple de articole: Utilizând un program intitulat “Internet Investigator Checklist,” elevii evaluează credibilitatea a trei exemple de articole. O parte din acea listă de verificare (checklist) include și să te întrebi dacă acel text generează emoții puternice”, spune Mendoza, “iar asta poate fi un semn indicator că poate acel text nu este credibil.” Elevii fac de asemenea lectură laterală, care le cere să plece de la sursa originală pentru a găsi alte surse pentru a corobora faptele prezentate. – Citirea laterală. O formă modernă de citire în care cel care citește iese din pagină, plecând de la resursa originală către alte surse (deseori deschizând alte tab-uri), verificând fapte și căutând să le coroboreze.
Confruntă-ți prejudecățile și părtinirea

Lecția 3: Provoacă confirmarea prejudecăților sau a părtinirii

Clasa a 10a

Găsiți lecția integrală la acest link:

https://www.commonsense.org/education/digital-citizenship/lesson/challenging-confirmation-bias

Confirmarea prejudecăților este în esență tendința noastră de a interpreta informațiile în moduri care afirmă ceea ce credem deja ”, spune Mendoza. “Internetul este construit cu niște algoritmi care tind să ne servească informațiile care validează ceea ce credem deja.”

  • Deschiderea lecției: Elevilor li se prezintă trei titluri care sună exagerat și li se cere să spună care din ele sună mai adevărat, pe baza a ceea ce știu.
  • Explorarea: Elevii învață și-și iau notițe dintr-o varietate de surse, incluzând articole și un film video din seria Above the Noise de la KQED ,despre combaterea confirmării prejudecăților sau a părtinirii. https://www.kqed.org/education/collection/above-the-noise
  • Instrument mnemonic: Elevii lucrează în grupuri pentru a dezvolta un instrument mnemonic la care pot face apel pentru a-și provoca propriile confirmări ale prejudecăților în timp ce consumă un conținut media.

Află mai multe

Aceste trei lecții sunt doar un mic exemplu din curriculum-ul digital creat la Common Sense Education. Puteți explora toate lecțiile lor aici:

https://www.commonsense.org/education/digital-citizenship

Puteți explora și celelalte resurse și articole de la Common Sense Education, dacă sunteți interesați de acest subiect.

Sursa articolului: https://www.cultofpedagogy.com/media-news-literacy/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.