De ce nu sunt prea îngrijorat de pierderile de învățare

Acum două zile am primit acest email de la John Spencer și, citindu-l m-am gândit imediat la modul în care s-au desfășurat discuțiile la nivelul Europei în ce privește alocarea fondurilor care să ajute țările să se recupereze după pandemie. Întrebarea în jurul căreia s-au derulat dezbaterile a fost:

– Ne întoarcem la modelul economic și social anterior sau vrem ca acești bani să susțină și transformarea de care avem nevoie pentru a stopa distrugerea planetei? Mai finanțăm industriile energofage și care utilizează resurse neregenerabile, sau favorizăm dezvoltarea unor industrii și abordări sustenabile?

De ani de zile noi pledăm pentru o educație sustenabilă – cea care nu transmite doar cunoștințe ci în primul rând dezvoltă competențele de bază cerute în învățarea continuă, în absolut toate activitățile umane și, mai ales pe cele de gândire și creativitate.

Ceea ce se întreabă John în articolul de mai jos este ceva similar:

– Investim timp și resurse doar în recuperarea materiei, sau prin efortul nostru de acum investim mai mult decât am făcut-o în dezvoltarea abilităților despre care știm că elevii noștri vor avea nevoie în viață dar pe care, în goana noastră de a acoperi materia, le-am neglijat?

Profesori, părinți și bunici se străduiesc să ajute copiii să recupereze învățarea pierdută din cauza pandemiei.

Toți trei copiii mei au lipsit de la școală un număr semnificant de zile din cauza nevoii de a sta în carantină. Varianta Omicron mătură prin cartierul nostru și districtul nostru școlar chiar a creat vinerea trecută o zi în care să nu avem nici un contact.

Mulți din cei care îngrijesc copiii și membri ai comunității sunt îngrijorați de pierderile de învățare ale copiilor din cauza absențelor care s-au adăugat peste programul de învățare online din anul trecut. Un prieten de-al meu mi-a spus, ”Simt că fetița mea rămâne în urmă și nici măcar nu știu cum să o ajut.”

Am auzit sentimente similare exprimate de profesori de la nivel universitar, care își împărtășeau îngrijorările despre bobocii cărora pare că le lipsesc cunoștințele de care au nevoie pentru a înțelege conținutul predat în facultate.

Și totuși… nu sunt teribil de îngrijorat în ce privește pierderile de învățare. Să nu mă înțelegeți greșit. Cred că pierderile de învățare sunt reale și ar trebui să ne ocupăm de ele. Cu toate acestea, atunci când vizitez clasele sau lucrez cu profesorii din grupul meu, văd o preocupare și mai mare decât aceste pierderi. Deseori, cea mai mare problemă pare să fie lipsa acelor abilități de bază (soft skills) sau lipsa auto-direcționării elevului în învățare. În acest articol explorăm ideea că e posibil ca viteza (cu care parcurgem materia) să fie supra-apreciată și vom examina modul în care factori ca aceste soft skils, sau cât de bine se ”lipesc” cuvintele noastre și exemplele în mintea elevilor (stickiness), cum i-ar putea ajuta pe elevi jocul și auto-direcționarea să se pregătească pentru o lume impredictibilă.

Ore de învățare remedială sunt programate în multe școli, la noi și în toate țările lumii.

Învățarea este mai mult decât viteză și corectitudine

Viteza nu e totul

Ca elev uram matematica deoarece eram lent la această materie. Până în ziua de astăzi încă îmi lipsește fluența în calcule. În comparație cu majoritatea oamenilor mie îmi ia mai mult timp să calculez în minte. Atunci când mă angajez în înmulțiri și împărțiri mă îndoiesc de mine. Nu sunt o ”persoană a numerelor”. Mă chinui să memorez date și deseori transpun numerele atunci când trebuie să-mi amintesc un șir de numere. Autorizarea cu doi factori (de ex. pentru cardul bancar) a fost un coșmar absolut pentru mine.

Am toate motivele să urăsc matematica. Dar nu o fac. De fapt iubesc matematica tocmai pentru că sunt lent la calcule. Pentru că o pot lua pe ocolite. Pentru că pot pune o mulțime de întrebări despre date. Pot să mă joc cu matematica. Când eram copil aveam un sentiment de groază ori de câte ori dădeam teste cronometrate. Începeam să transpir încă din momentul în care profesorul ne înmâna fișele. Ani mai târziu, am tot timpul din lume și pot trata matematica ca pe o lungă drumeție sau ca pe condusul mașinii vara, când adie vântul.

Bătălia împotriva anxietății mele provocată de matematică a fost grea, dar i-am dat de cap și asta m-a făcut să fiu mai curios și mai modest față de acest subiect. Pot să mă îndoiesc de mine. Faptul că eram mai puțin sigur de răspunsul corect m-a ajutat să găsesc anumite tendințe în seturi de date, pe care altfel le-aș fi ratat cu ușurință. M-am chinuit cu statisticile avansate, dar acest lucru m-a menținut concentrat și curios. Am dezvoltat o mentalitate de gândire mai lentă care, în cercetarea mea pentru doctorat, despre învățarea bazată pe proiecte și motivația profesorului, mi-a permis să surprind unele perspective neașteptate.

Prin contrast, ca student am fost o persoană care citește repede și cu un nivel real de înțelegere înaltă. Chiar și acum, atunci când ascult o carte audio, tendința mea naturală este să împing butonul spre viteza 1,5. Totuși, dacă nu sunt destul de grijuliu, o să alerg prin toate lecturile. Viteza m-a ajutat. Pot să consum și să rețin o cantitate mare de informație scrisă. Cu toate acestea, viteza a avut câteodată efecte negative. Dacă nu sunt atent o să pierd detalii semnificative. Trec pe pilot automat și nu mai gândesc critic despre un anumit pasaj sau o linie de raționament.

În școală am interiorizat mesajul că a fi bun la o materie înseamnă viteză și corectitudine (fluență) dar am scăpat din vedere realitatea că în stăpânirea unei materii este vorba de asemenea despre o muncă și gândire mai lentă și mai profundă, cu încercări experimentale.

Cu alte cuvinte, să fii lent, să lucrezi lent are și avantaje.

Dar nu putem ignora prezentul și viitorul, reprezentat de exemplu de acești roboți colaborativi OMRON care sunt deja funcționali în laboratoare și industrie.

Nevoia de gândire mai lentă

Deși este greu să prezicem viitorul, mulți dintre elevii noștri de acum vor trebui să se angajeze într-o muncă mai lentă, dar mai aprofundată. Ei vor lucra în proiecte care vor dura săptămâni sau chiar luni până să fie finalizate. Ei vor trebui să găsească soluții unice care cer gândire divergentă*.

* https://spencerauthor.com/divergent-thinking/7 Modalități de a inspira gândirea divergentă în clase

Computerele fac deja o muncă uimitoare în analiza datelor și în rezolvarea cu corectitudine a unor sarcini. Între timp, mintea umană, deși este mai lentă decât computerul, e capabilă să gândească creativ. Putem visa la noi posibilități și ne putem angaja în a găsi noi funcționalități, lucruri pe care AI (inteligența artificială) încă se străduiește să le dobândească. Putem să trecem dincolo de sarcinile programate dinainte și să gândim creativ:

https://m.youtube.com/watch?v=cmBf1fBRXms&feature=emb_titleGândirea convergentă versus gândirea divergentă

Cu toate acestea, dacă elevii noștri urmează să se angajeze într-o gândire creativă complexă, ei vor avea nevoie să se antreneze pentru a avea perioade mai lungi de concentrare profundă. Munca aprofundată (Deep work)** este o abilitate cu atât mai relevantă într-o lume distrasă la tot pasul, unde putem fi absorbiți de sarcini mai mici care ne distrag atenția. Trăim într-o lume a mediei instant, unde piuiturile constante de la echipamentele noastre ne cheamă de la o sarcină urgentă la următoarea. Dacă vrem ca ei să devină creatori și filozofi și cercetători, ei trebuie să aibă rezistența mentală de a rămâne concentrați la o anumită însărcinare pe termen lung.

** https://spencerauthor.com/why-deep-work-has-become-an-essential-skill-in-a-distracted-world/De ce munca aprofundată este o abilitate esențială într-o lume distrasă

Cal Newport se referă la acest concept de “deep work” în cartea lui de referință***, care are același nume (o lectură pe care o recomand cu căldură). Este ceea ce se întâmplă atunci când te scufunzi într-o muncă semnificativă, susținută care cere întreaga atenție cognitivă. Newport argumentează că acele întreruperi constante pentru a citi email-uri sau media socială ne reduc atenția în timp ce încarcă sarcina cognitivă. Și până la urmă acest lucru ne reduce abilitatea de a ne angaja într-o muncă aprofundată.

*** Deep Work: Rules for Focused Success in a Distracted World

Cu alte cuvinte, în timp ce sistemul de educație continuă să aprecieze viteza și corectitudinea, elevii noștri vor avea nevoie deseori să lucreze mai lent și să gândească ”în afara cutiei”. Dacă AI-ul este iepurele proverbial, elevii noștri vor avea nevoie să reușească la fel ca broasca țestoasă din fabulă.

Mergem spre o confruntare om-AI sau regândim educația pentru a pregăti tineri cu gândire critică și creativitate, care să fie cei care găsesc soluțiile de care oemnirea are nevoie acum și în viitor? În ce investim astăzi?

Cunoașterea materiei totuși contează

În timp ce învățarea este mai mult decât viteză și corectitudine (#1), conținutul pe care-l predăm totuși contează. Avem nevoie ca elevii să învețe să scrie și să citească. Avem nevoie ca ei să învețe cum să gândească ca oamenii de știință și istoricii și matematicienii și artiștii și muzicienii. Avem cu toții parcursuri de curriculum și standarde de predat. Adevărul este că pierderile de învățare sunt reale și nu putem pretinde că nu contează de loc.

#1 https://spencerauthor.com/schools-value-speed-and-accuracy-heres-why-thats-a-problem/Școlile apreciază viteza și corectitudinea – Iată de ce asta constituie o problemă

În loc să te concentrezi cu totul asupra unui singur standard de învățare sau a unei referințe din rezultatele testelor, poate ar ajuta să te întrebi, totuși, ”De ce anume vor avea nevoie elevii mei pe termen lung?”. Cu alte cuvinte da, pierderile de învățare sunt reale, dar întrebarea cea mai mare este, ”Care este scopul ultim al învățării și oare elevii mei învață acest lucru?”. Dacă scopul învățării este curiozitatea sau creativitatea iar ei pierd pe parcursul școlii acel sentiment al minunării, aș argumenta că aceasta este o pierdere de învățare mai mare decât eșecul de a calcula polinoame. Dacă scopul școlii este de a pregăti elevii pentru viitor trebuie să recunoaștem că viitorul nostru este extrem de imprevizibil și traseele noastre din curriculum nu-i vor conduce singure acolo unde au nevoie să ajungă.

Multe districte școlare au dezvoltat profile ale absolventului care se centrează pe marile abilități esențiale de care vor avea nevoie în întreaga viață. Am avut onoarea de a lucra cu multe districte care se întreabă, ”Ce înseamnă să predai standardele în timp ce dezvolți și aceste abilități de bază?”

În loc să ne concentrăm doar pe recuperarea pierderilor de materie învățată, concentrarea ar trebui să fie pe dezvoltarea abilităților esențiale în timp ce elevii lucrează la stăpânirea standardelor la diferitele materii la care e posibil să fi rămas în urmă. Dar cum ar arăta de fapt asta?

În ultimul meu articol (#2), am împărtășit patru întrebări pe care ți le poți pune despre materia pe care o predai, pentru a vedea dacă îi ajută pe elevi să navigheze în această lume imprevizibilă.

Aceste întrebări includ:

  • Este materia ”lipicioasă”, atrăgătoare?
  • Există posibilitatea de a te juca? (Da, ai citit corect)
  • Le dezvoltă această materie abilitățile de bază?
  • Modul în care parcurg materia le acordă elevilor posibilitatea de a avea o voce și de a alege?

Iată de ce este vital să le dăm șansa elevilor de a avea o voce și posibilitatea de a alege. Schița video care urmează explorează ce se întâmplă atunci când utilizăm abordarea învățării prin proiecte care este centrată pe elev. Iată care sunt abilitățile de bază pe care le dezvoltă elevii:

https://m.youtube.com/watch?v=6JrjiSRhPEk&t=13sWhat Happens When Students Engage in Project-Based Learning?

Cu alte cuvinte, dacă vrem să-i pregătim pe elevi pentru viitor, trebuie să le dezvoltăm capacitățile cerute de viață în prezent și pe mai departe.

Există multe modalități de a le da elevilor o voce și alegeri. În săptămânile care urmează vom explora cum arată asta, pentru fiecare fațetă a învățării. Asta include să-i ajuți pe elevi să aleagă structuri și materiale de învățare. De asemenea înseamnă să dai posibilitatea echipelor de lucru să-și conducă singure procesul colaborativ. Vom examina de asemenea modul în care elevii își gestionează procesul de evaluare, la nivel individual și între colegi. De asemenea vă voi împărtăși strategii despre cum să începi cu învățarea bazată pe proiecte, învățarea bazată pe cercetare, cu mini-proiectele și gândirea conceptuală.

Pentru început, vă rog să examinați această resursă gratuită:

Și încă ceva, haideți să învățăm împreună. Sunt sigur că printre dumneavoastră sunt mulți profesori care deja lucrează ”altfel”, urmărind prin predarea lor și dezvoltarea abilităților de care au nevoie copiii în viitor. Împărtășiți-vă experiența pentru ca un număr cât mai mare de profesori să beneficieze de ea.

Sursa articolului: https://spencerauthor.com/learning-loss/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.