5 Moduri în care să regândim curriculum-ul în 2022 și pe mai departe (II)

Dragi colegi profesori,

Sperăm ca greva voastră să aibă aibă efectul dorit și mai sperăm că nu veți cere doar mărirea salariilor, ci și un buget general de 6% din PIB pentru toate celelalte nevoi ale sistemului de educație 🙂

Știm că în acest moment, cu toate schimbările bulversante din organizarea școlilor, cu greva, cu pandemia, probabil că nu puteți acorda atenția cuvenită problemelor discutate în articolul de față. Din păcate nu știm când va veni vremea unor discuții serioase despre procesul de creare de curriculum și manuale, pentru că în ultimii 30 de ani sistemul de educație a suferit multe reforme (mai mult formale) și a fost diriguit de o mulțime de nepricepuți și neinteresați.

Dar noi ne facem datoria de a vă arăta cum se poartă discuțiile despre transformarea școlii pe alte continente, așa că astăzi publicăm continuarea articolului scris de A.J.Juliani.

Echipă de profesori lucrând la planificarea unui curriculum.
Photo by cottonbro on Pexels.com

4. Universal Design For Learning (Proiectarea universală pentru învățare)

Dacă putem fi de acord (sau să ajungem la înțelegerea) că acea parte care reprezintă rolul nostru în dezvoltarea de curriculum este de a-i ajuta pe elevi să se pregătească pentru necunoscut, atunci tu ai putea fi în poziția în care eram și eu acum câțiva ani și să spui, ”Atunci la ce bun!?” Cinstit vorbind, cu schimbările atât de frecvente care au loc în lume și în sistemul de educație suntem deseori blocați atunci când încercăm să predăm ceea ce am predat întotdeauna, versus încercarea de a face ceva cu totul nou. Dar între acestea există puncte comune și putem adopta un proces în care să utilizăm abordarea proiectării inverse pentru a dezvolta un curriculum adaptabil. Cum spunea Michelle Lia în rezumatul cercetării sale publicate în NCEA*, Universal Design for Learning: Getting Started with Backward Design: *

Utilizăm zilnic Proiectarea inversă (Backward Design). Dacă gătești, te gândești la ingredientele pe care le vei folosi, la cratița în care vei găti, pentru cât timp și așa mai departe. Dacă ești muzician, înainte de a te așeza să cânți te decizi ce cântece vei cânta, în ce ordine, când vei face pauză și te gândești chiar și la iluminatul de care ai nevoie. Pentru toate aceste sarcini trebuie să gândim dinainte și să planificăm. De ce? Pentru a obține ceea ce vrem. Predarea și învățarea nu sunt diferite.

Proiectarea inversă este cel mai bine folosită în dezvoltarea de curriculum atunci când dublăm acest proces cu cel al Proiectării universale pentru învățare (Universal Design for Learning – UDL). Deci ce este UDL, și cum ne poate ajuta în scrierea de curriculum? UDL sau Universal Design for Learning, este un cadru pentru educație care se bazează pe decadele de cercetare în neuro-științe, susținut de documentul de politici naționale din SUA Every Student Succeeds Act. UDL este considerat la ei cea mai bună practică de predare pentru toți elevii, într-un mediu de învățare inclusiv. Obiectivul UDL este să creeze învățăcei care au un scop și sunt motivați, bine informați și inventivi, sunt orientați spre obiective și învață strategic, cu alte cuvinte experți în învățare. Cu UDL, se poate asigura tranziția profesorilor către rolul de facilitatori ai învățării care înlătură barierele spre învățare dând elevilor opțiuni și alegeri care le permit să ia controlul propriei învățări și totodată să atingă acele standarde riguroase. Pentru a concepe lecții bazate pe această proiectare universală, profesorii trebuie să furnizeze mai multe modalități de angajament, mai multe modalități de reprezentare și mai multe modalități de acțiune și exprimare.
Allison Posey de la CAST, ne furnizează în articolul din Understood**, trei principii pe care să le utilizați atunci când vreți să utilizați UDL în planificarea lecțiilor sau materiei:

** https://www.understood.org/articles/en/lesson-planning-with-universal-design-for-learning-udlPlanificarea lecției cu UDL

+ https://www.understood.org/articles/en/5-examples-of-universal-design-for-learning-in-the-classroom – 5 Exemple de UDL pentru învățarea în clasă

Profesoară căutând resurse diverse în bibliotecă pentru lecția următoare.
Photo by Element5 Digital on Pexels.com

UDL poate transforma practica din clase. Cu toate acestea nu este vorba despre vreo ”cutie magică” de unelte sau resurse pe care să o folosești. Dar atunci când vei integra UDL, vei remarca următoarele:

  • Există o puternică concentrare pe obiective. Într-o oră proiectată cu UDL există o puternică concentrare a elevilor pe obiectivele de învățare. Profesorii și elevii vorbesc despre motivele pentru care aceste obiective contează și despre modul în care ele susțin oportunitățile provocatoare și semnificative de a învăța. De asemenea îi vei vedea pe elevi că își creează propriile obiective de învățare.
  • Există o concentrare pe variație. Într-un mediu de învățare în care se folosește acest mod de proiectare a lecțiilor, diferențele de experiență, cunoaștere și abilități dintre elevi sunt așteptate și binevenite. În cadrul lecției sunt construite opțiuni pentru toate categoriile de elevi. Asta îți permite ție ca profesor să vorbești despre modul în care diferite unelte sau resurse îi ajută atunci când lucrează la atingerea unui obiectiv. De asemenea asta înseamnă că nu toți elevii vor face același lucru în același moment.
  • Există și o concentrare pe barierele care țin de proiectarea mediului de învățare. Într-o clasă proiectată cu UDL, profesorul se concentrează pe modul în care poate modifica proiectarea obiectivelor, evaluărilor, metodelor și materialelor din curriculum – și nu pe cum să ”repare” elevii. De exemplu poate că te-ai întrebat, ”De ce nu sunt angajați elevii mei?” UDL te-ar încuraja să reformulezi întrebarea: “Cum îi poate angaja mai bine pe elevi proiectarea acestei lecții?”

5. Atenția

Poate că te vei întreba de ce am introdus ”Atenția” pe această listă. La început poate să pară că nu se potrivește cu celelalte patru de mai sus. Cu toate acestea, atenția poate fi cea mai importantă piesă a compoziției unui curriculum. Pentru mult prea mult timp noi am început scrierea de curriculum concentrându-ne pe standarde și ”Ce” vor învăța copiii în clasele și orele noastre. Într-un mediu de educație bazat pe conformitate, asta poate să aibă sens. Astăzi nu avem nici o șansă să-i ajutăm pe elevi să învețe atunci când ne concentrăm în primul rând pe standarde și conformitate. Atenția lor este trasă în atât de multe direcții, în toate momentele, încât nu le putem capta atenția, așa că nu se va petrece nici un fel de învățare. Iată cum descris Peter Nilsson cele patru stagii ale învățării în blogul său – Sense and Sensation (Simț și Senzație)***:

Când un tânăr este interesat de ceva, e capabil să răscolească munți de cărți și zeci de site-uri pentru a găsi răspuns la întrebările sale. Photo by George Milton on Pexels.com

Cum învață oamenii – Patru procese cognitive pe care fiecare profesor trebuie să le cunoască și conștientizeze

Deci, cum învățăm? Care este mecanismul memoriei? Putem distila din zeci de articole și cărți ceva care este digerabil, controlabil și aplicabil în clasele noastre?

Da. Pe scurt, procesele cognitive ale învățării au patru stagii de bază:

1. Atenția: filtrul prin care experimentăm lumea

2. Codificarea: cum procesăm ceea ce atenția noastră a admis în minte (nivelul conștient, n.n.)

3. Depozitarea informației: ce se întâmplă odată ce informația intră în creier

4. Regăsirea: reamintirea acelei informații sau acelui comportament

*** http://www.senseandsensation.com/

Pentru aproape orice facem sau cunoaștem noi trecem prin aceste stagii, pentru învățare avem memoria, iar cea mai mare parte a memoriei noastre este influențată de aceste patru procese: la ce suntem atenți, cum codificăm informația, ce se întâmplă cu ea în depozitul de memorie și când sau cum o regăsim.

Haideți să începem cu Atenția. Învățarea începe cu atenție. În cea mai mare parte a timpului suntem atenți din două motive: Interesul și Necesitatea.

Creierul nostru este inundat cu informație dintr-o lume multi-senzorială care aruncă spre noi cu sunete, imagini, senzații, sentimente și orice altceva, într-o rapidă succesiune. Cu toată această informație care vine spre noi, tindem să acordăm atenție lucrurilor care ne stârnesc curiozitatea și de care suntem interesați, sau informației care este direct corelată cu starea noastră de bine, fizică, emoțională sau psihologică.

Aș argumenta că a începe cu ”de ce” învață elevii sau cu un ”motiv” pentru învățare este acum mai important decât standardele. Putem să facem conexiunea cu standardele după ce avem un motiv real pentru învățare, pentru că, dacă facem altfel nu contează câte standarde atingem în predare dacă elevii nu sunt atenți.

Sursa articolului https://www.ajjuliani.com/blog/5-ways-to-rethink-curriculum

Următorii pași

Dacă sunteți interesați să învățați mai multe despre construirea unui curriculum adaptabil și despre dezvoltarea unor experiențe de învățare flexibile, Juliani vă invită să citiți noua lui carte – Adaptable.

Cartea se află deja în biblioteca digitală a CREER și noi sperăm să găsim în acest an partenerii pentru proiectul nostru de eBibliotecă ce va permite tuturor profesorilor să aibă acces la cărțile pe care le strângem pentru voi de câțiva ani 🙂

Iar noi vă invităm să împărtășiți în comentariile la acest articol experiența voastră în aceste domenii. Poveștile voastre ne pot ajuta pe toți să regândim modul în care ar putea să arate învățarea în viitor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.