Întoarcerea la formula cu orele desfășurate în clase poate să aducă noi provocări după ce elevii s-au dezvățat de regulile și disciplina cerută de învățarea împreună, în clasa fizică. Din acest motiv, pentru a combate eventualele probleme de disciplină dar și pentru a facilita o mai bună învățare, Dr. Judy Willis propune profesorilor să utilizeze în clase cât mai mult formulele de învățare colaborativă.
Înaintea traducerii articolului publicat de Dr. Judi Willis în Edutopia, iată și o scurtă prezentare a autoarei.
Dr. Willis, având o dublă specializare – ca neurolog și profesoară – este o autoritate recunoscută în ce privește cercetările legate de creier și corelarea acestora cu cele mai bune strategii și practici de predare.
Judi Willis a fost prima femeie care a absolvit Williams College*, după care a urmat Școala de Medicină la Universitatea Los Angeles, și-a completat rezidențiatul în medicină și neurologie și a practicat ca doctor neurolog timp de 15 ani.
* https://en.wikipedia.org/wiki/Williams_College
După această perioadă din viață Dr. Willis s-a întors la facultate, unde a urmat cursurile de pedagogie, a absolvit și masteratul în educație și a predat în școli elementare și gimnaziale timp de 10 ani. Apoi și-a dedicat timpul formării profesorilor, susținând workshop-uri și conferințe pentru educatori și părinți, în SUA și alte țări. În prezent este consultant pentru programele de cercetare ale organizației internaționale Hawn Foundation, creată și condusă Goldie Hawn. Ea a contribuit la realizarea cărții Foundation’s MindUp book for curriculum, care furnizează profesorilor strategii prin care să-i ajute pe elevi să utilizeze exercițiile de mindfulness,pentru a-și crește controlul emoțiilor, pentru a-și ține sub control nivelul de stres și concentrarea.
Dr. Willis este de asemenea consultant pentru membrii Congresului și creatorii de politici publice din California, furnizându-le acestora corelațiile dintre cercetările din domeniul neuro-științelor și politicile educaționale. Ea colaborează în prezent pentru a promova includerea neuro-științei învățării în curriculum-ul de formare al cadrelor didactice.
Site-ul Dr. Willis – www.RADTeach.com
Lucrând la sarcini care au fost proiectate cu grijă de către profesori și care cer colaborarea elevilor, îi ajută pe aceștia să-și dezvolte abilitățile interpersonale.
Deoarece în acest an majoritatea elevilor s-au reîntors în clase, este important să reaprindem puterea învățării colaborative. Bravi profesori au lucrat pentru a include deja această unealtă valoroasă, dar haideți să ne reamintim importanța ei pe parcursul anului. Abilitățile de învățare colaborativă sunt extrem de importante pentru elevi, în special pe măsură ce globalizarea și avansul tehnologiei comunicațiilor continuă să ducă la creșterea cantității de informații accesibile și la nevoia de colaborare în toate domeniile economiei.
Oportunitățile de învățare colaborativă nu constituie o nouă unealtă, dar ele sunt acum mai valoroase decât oricând. În timpul învățării la distanță, având mai puține contacte interpersonale și ocazii de colaborare, elevii au petrecut mai mult timp în lumea digitală (și unii încă mai petrec). Reîntoarcerea la orele în persoană ne dă șansa, ca profesori să folosim învățarea colaborativă pentru a orienta reconstrucția creierelor elevilor și pentru a crește semnalul de conștientizare emoțională și socială.
În acest moment amenințările comune pentru elevi sunt greșelile involuntare făcute în fața întregii clase, să fie chemat să răspundă atunci când nu știe răspunsul, grija că nu stăpânește suficient de bine limbajul și, pentru cei mai mari, frica de a nu părea fie prea deștept fie nu suficient de deștept riscând să fie ostracizat de colegi pentru asta. Aceste temeri pot fi reduse datorită interdependenței și suportului în colaborarea într-un grup mic.
Ce reprezintă lucrul în colaborare?
Pentru a putea califica o activitate ca fiind muncă în colaborare și nu activitatea unor indivizi care lucrează în paralel în grup, elevii trebuie să se bazeze unii pe alții pentru a completă o sarcină. Trebuie ca elevii să participe la activități care sunt în mod clar concepute pentru colaborare, în care participarea membrilor grupului este necesară pentru succesul grupului. Obiectivele de învățare trebuie să fie clare și conectate cu interesele elevilor, iar elevii trebuie să aibă cunoașterea necesară și să știe cum să caute ajutorul de care au nevoie.
Includerea sentimentului de apartenență la un grup, unde elevul se simte prețuit, construiește reziliența, competențele sociale, empatia și abilitățile de comunicare ale participanților. Componentele interactive și interdependente ale învățării colaborative oferă experiențe emoționale și interpersonale care sporesc conștientizarea emoțională, judecata, analiza critică, abordarea de perspective flexibilă, rezolvarea creativă a problemelor, inovația și comportamentul orientat spre obiective.
Planificarea este esențială pentru dezvoltarea de activități de grup colaborative, în special în perioade de stres. Atunci când planifici activități de grup, asigură-te că ai cântărit forțele fiecărui membru al grupului, astfel încât fiecare să fie important pentru succesul final al activității grupului. Asta înseamnă să concepi grupuri în care toți participanții să aibă cunoașterea cerută, în general, ca și oportunitatea de a contribui la obiectivul grupului, îmbogățindu-l prin experiențele unice trăite, prin talentele individuale și fondul cultural. Această planificare poate crea situații în care forțele, abilitățile și talentele individuale sunt apreciate, puse în valoare iar elevii strălucesc prin forțele lor și învață unii de la alții în acele arii în care nu sunt experți.
Atunci când planifici astfel de activități colaborative, gândește-te la următoarele întrebări:
- Există mai multe răspunsuri sau mai multe căi de a rezolva o problemă sau de a crea un proiect?
- Obiectivul este în sine interesant, provocator și aduce satisfacție?
- Va fi fiecare membru al grupului capabil să contribuie în moduri care sunt valoroase și apreciate?
- Va avea fiecare membru oportunitatea de a participa folosindu-și forțele specifice?
- Este necesară participarea tuturor membrilor pentru atingerea obiectivului grupului?
- Cum vei monitoriza abilitățile, învățarea și progresul individual și de grup?
- Există un timp planificat pentru meta-cogniție și recapitulare, chiar pe parcursul experienței și nu doar la final, în ce privește progresul spre obiectiv ca și interacțiunile interpersonale în grup?
Rolurile individuale desemnate ca și rotația rolurilor poate promova succesul participării pentru toți. Aceste roluri pot include pe cel de:
– monitorizare/ înregistrare a participării (care poate acționa pentru a tempera participarea prea activă a unora, utilizând diverse strategii pentru a crește participarea celor care nu sunt atât de angajați).
– director creativ (dacă un produs fizic cum ar fi un afiș sau o prezentare digitală sunt parte a proiectului),
– director administrativ (face rost de materialele necesare realizării proiectului) ,
– contabil,
– secretar – dacă este nevoie.
Atunci când aceste roluri se schimbă prin rotație pe parcursul activităților care se întind pe mai multe zile sau săptămâni, elevii construiesc o mai bună comunicare, înțelegerea colaborării și mai multe abilități.
De asemenea participanții se pot verifica unii pe ceilalți în timpul activității de grup, pentru a răspunde unor întrebări care țin de colaborare, bazându-se eventual pe o listă de verificare inițială. Ei se pot gândi la următoarele:
– Toată lumea are/ a avut ocazia să vorbească?
– Ne ascultăm unii pe alții?
– Furnizăm motivele pentru care ne susținem ideea sau pentru care nu suntem de acord cu opinia sau ideea altui participant?
– Ce putem face diferit?
Exemple de colaborări în diferite arii de conținut
Matematică: Grupurile colaborează la rezolvarea unor probleme deschise, membrii grupului împărtășindu-și abordările, strategiile și soluțiile de rezolvare. Elevii își extind perspectivele deoarece ajung să-și testeze unii altuia presupunerile și să identifice care anume sunt valide sau nu. Ei sunt angajați și descoperă tehnicile prin care să-și testeze unui altuia strategiile.
Studii sociale: Elevii care studiază Istoria Americii de exemplu se pot împărți în grupuri și își folosesc abilitățile personale și interesele într-o ”campanie politică” pentru a-i susține pe Lincoln sau Douglas, prin intermediul afișelor, desenelor animate cu temă politică, prin dezbateri orale, schițe, reclame video sau online. În acest spațiu mai mic și mai sigur care este clasa ei încearcă idei diferite în timp ce lucrează împreună pentru a negocia regulile campaniei, pentru a dezbate și a discuta cum vor puncta dezbaterile sau celelalte acțiuni.
Citire: Pair-share (lectură și discutarea textului) cu un partener. Fie că elevul citește sau colegul lui îi citește, această activitate devine o experiență de învățare deoarece toți elevii procesează materialul citit împreună cu partenerii lor. Profesorul îi poate ghida, cerându-le să discute de exemplu ideile principale, să facă predicții despre viitoare evoluție a povestirii, să găsească eventuale conexiuni personale cu materialul sau să discute despre stilul literar și uneltele utilizate de autor.
Științe: Elevii aleg o întrebare pe care doresc să o evalueze în legătură cu un eveniment cum ar fi extincția dinozaurilor (ex. a fost vorba despre impactul unui asteroid sau insuficiența surselor de hrană?) Ei se alătură grupului care susține ideea lor favorită despre extincția dinozaurilor. Toți membrii grupului citesc texte sau articole sau vizionează filme despre teoria aleasă de grup. Apoi, printr-o strategie de împărțire a membrilor cum ar fi tea party**, card party, sau jigsaw*** (mozaic), grupurile inițiale se dispersează iar membrii lor se alătură unui nou grup, în calitate de experți ai teoriei studiate în primul grup. În aceste noi grupuri ei construiesc și pun în aplicare planuri pentru a evalua fiecare dintre teoriile pe care le va susține grupul, de ce și cum vor reprezenta ei validitatea concluziilor lor.
** http://rbcomprehensionstrategies.weebly.com/tea-party.html
Rezultatele învățării colaborative
Deoarece elevii au mai multe rezultate pozitive în grupurile mici în care lucrează, ei devin mai încrezători să participe și să-și asume riscuri în învățare (dorința de a risca să greșească, de a oferi sugestii, de a-și apăra opiniile etc.)
Din moment ce este imposibil ca toți elevii să lucreze frecvent unu-la-unu cu profesorul de-a lungul orei/zilei, grupurile colaborative pot reduce dependența elevilor față de îndrumarea și feedback-ul de progres al profesorului și nevoia de management comportamental.
Natura interdependențelor din cadrul unui grup colaborativ crește sensibilitatea emoțională și dezvoltă abilitățile de comunicare. Planificarea învățării colaborative transferă responsabilitatea luării de decizii și a rezolvării de conflicte către elevi. În perioade de schimbare și lipsă de predictibilitate este reconfortant să ai experiențele de creștere și susținerea unei învățări colaborative bine planificate.
Sursa: https://www.edutopia.org/article/how-cooperative-learning-can-benefit-students-year?
P.S. Zilele trecute în Biblioteca CREER a intrat o nouă carte, Yeeee!
– ADAPTABLE – Cum să creezi un curriculum adaptabil și experiențe de învățare flexibile în orice mediu – autor A.J.Juliani
Abia așteptăm să o citim și să discutăm cu voi despre ea 🙂
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 