Când cu stânga,

Când cu dreapta,

Batem pasul tot pe loc

Miniștri mulți, reforme-n fașă

Iar educația-i tot codașă

Joacă sârba toți cu foc,

România stă pe loc.

Offff!

Domolirea căldurilor insuportabile anunță apropierea toamnei și, odată cu ea, începutul noului an școlar, așteptat cu multe incertitudini și temeri de profesori și părinți, deopotrivă. Nimeni nu știe nimic cu certitudine. Discuțiile din această vară s-au învârtit în jurul cursurilor de recuperare a materiei (pentru cei care au avut acces la așa ceva – fizic sau online), în jurul titularizărilor profesorilor și al examenelor pentru viitorii directori de școli. S-a discutat prea puțin despre resursele digitale la care încă nu au acces sute de mii de copii – din nou sistemul se bazează pe inițiativele private!? – despre problema spațiilor din școli, a măririi numărului de profesori și a bugetului suplimentar necesar în cazul în care se aplică recomandarea cu mai puțini copii în clase și despre multe alte probleme sensibile care au rămas în suspensie pe perioada vacanței.

Nu ne apucăm să facem noi o analiză a stării educației din România, au existat destule voci care au făcut-o și au făcut-o bine, dar nu are cine să le audă sau, dacă le aud nu au de gând să și facă ceva să dreagă situațiile care au ajuns dincolo de limita suportabilului pentru mulți părinți și profesori. Urmarea, pierdem din ce în ce mai multe familii care pleacă prin străinătate din dorința de a oferi o șansă reală copiilor și generații de copii care rămân în țară și nu se pot bucura de o educație care să le ofere șansa unui viitor bun în viață. Dar politicienii noștri joacă de zor sârba cuvintelor goale.

Desigur, se mai poate face câte ceva și există destule organizații, școli și profesori care încearcă să miște lucrurile spre acel mai bine la care sperăm cu toții dar, așa cum a reieșit și din concluziile profesorilor participanți la Caravana Aspire Teachers:

▪ Avem nevoie de o viziune unitară asupra educației de la nivel central. În absența ei, explorarea individuală consumă timp, resurse și energie.
▪ Orice planificare începe cu finalul cât mai clar în minte

În așteptarea acestor lucruri normale, încercăm să ajutăm cu micile noastre idei, culese de la experții care s-au aplecat cu seriozitate asupra problemelor din educația de astăzi.

În articolul ei din revista Edutopia, Dr. Lori Desautels aduce lumină asupra unui alt aspect al reluării cursurilor în clasele fizice.

Prof. Dr. Lori Desautels a absolvit cursurile de Educație Specială la Butler University și un masterat în Consiliere Educațională la Indiana University, devenind apoi Prof.Dr. în Filozofie, cu accent pe dezvoltarea adolescenților și formarea gândirii. A fost asistent universitar la College of Education de la Butler University și de asemenea profesor asistent timp de 8 ani la Marian University din Indianapoli, unde a înființat Educational Neuroscience Symposium.

Lori a creat la Butler University un curs certificat în Neuro-științele aplicate, creierul și traumele și a creat seminarii pentru educatori, doctori clinicieni și directori, ilustrând modul în care educatorii și elevii trebuie să înțeleagă anatomia creierului (neuroanatomy) pentru a-și regla comportamentul și a-și calma creierul.

Dr. Lori Desautelseste autor sau co-autor al mai multor cărți: How May I Serve You?: Revelations in Education (2012), Unwritten: The Story of a Living System (carte care a constituit o bază pentru crearea de curriculum), Eyes Are Never Quiet (2018) și Connections Over Compliance: Rewiring Our Perception of Discipline (2021); ea este de asemenea co-autor al curriculum-ului pentru competențele sociale și emoționale din statul Indiana. Să-i dăm cuvântul:

Când va începe anul școlar de ce anume vor avea nevoie elevii?

După un an de lipsă cronică de predictibilitate, atât elevii cât și profesorii vor beneficia dacă se vor concentra întâi pe re-construirea relațiilor și a unui ritm zilnic al școlii.

Pe măsură ce reflectăm asupra peisajului curent al școlii și a implicațiilor sociale și emoționale ale pandemiei pe care le-am trăit cu toții în ultimele 18 luni vedem că, din nefericire multe școli și lideri ai sistemului de educație se concentrează doar asupra ”pierderilor de învățare” ca fiind una din cele mai mari provocări ale anului școlar 2021-2022.

Nu există vreo îndoială, au existat pierderi în învățare, dar la rădăcina acestor pierderi este sănătatea mentală și emoțională fragilă a copiilor și tinerilor noștri. Și educatorii noștri s-au confruntat cu o anxietate îngrozitoare, simțindu-se copleșiți de lipsa cronică de predictibilitate care a domnit pe parcursul ultimului an școlar.

Ce înseamnă asta pentru viitorul an școlar? Iată câteva lucruri cărora va trebui să acordăm prioritate în clasele noastre atunci când va începe anul școlar.

Conectarea începe cu adulții din clădire

Atunci când educatorilor le pasă în mod intenționat unii de alții, elevii noștri beneficiază de o atmosferă de siguranță. Noi cu toții venim pe lume pregătiți pentru a ne conecta cu ceilalți – este un imperativ biologic. Sistemele noastre nervoase au nevoie de reciprocitate* pentru a-și regla starea în așa fel încât să se simtă în siguranță. Un sentiment al apartenenței ne aduce satisfacție și sentimentul nostru individual de fericire este afectat de starea de a fi parte a unei rețele sociale. Anul trecut am pierdut cu toții această conexiune, iar efectele reziduale ale izolării resimțite și ale lipsei cronice de predictibilitate vor fi resimțite încă mulți ani de acum încolo. Cultivarea unei culturi de familie în școala și în clasele noastre ne vor ajută să atenuăm aceste sentimente de izolare, pierdere și singurătate.

* https://wwnorton.com/books/9781324016274 – Siguranța polivagală – Atașament, comunicare, auto-control

Școlile vor trebui să creeze în mod intenționat pe parcursul zilei de școală rutine și programe care nu sunt doar predictibile dar cultivă și rezistența fizică și emoțională de care vor avea nevoie elevii noștri, în special cei care au învățat la distanță aproape întregul an trecut.

Dând prioritatea unor verificări frecvente a stării elevilor noștri nu numai că-i vor calma, dar aceste momente pot întări un sentiment al autonomiei în timp ce validează faptul că totul merge bine și așa cum trebuie. Și adolescenții vor avea nevoie de aceste momente de verificare, la fel de mult dacă nu și mai mult decât elevii mai mici, deoarece ei trec simultan printr-o etapă intensă de reducere (pruning – eliminarea conexiunilor nefolosite) și de proliferarea a conexiunilor sinaptice și prin transformările fizice, emoționale și hormonale ale trecerii spre viața de adult. O astfel de verificare poate consta și într-o mână pusă ușor pe umăr, un blând contact al ochilor, o urare scrisă pe un post-it sau un semnal sau rutină personalizată pentru fiecare elev.

Ritmurile zilnice

Întâlnirile de dimineață vor fi de ajutor pentru elevii de toate vârstele – până la terminarea liceului**. Aceste adunări pregătesc sistemul nervos pentru învățare și permit tuturor să se salute unii cu alții. Trecerea de la unul la celălalt a unei tobițe este o nouă modalitate de angajare – în timp ce elevii își pasează tobița, fiecare poate alege să împărtășească cu ceilalți propriul lui ritm, care se potrivește cu modul în care se simt în acea zi. Ei pot bate ritmul, pot crește viteza și volumul sistemului lor nervos în fiecare dimineață, în timpul pauzelor sau la sfârșitul zilei de școală. Apoi profesorii pot conduce o discuție despre modelele pe care le-au observat. A fost ritmul moale și lent? A fost rapid și gălăgios? A fost haotic, sau a avut bătăi coerente, line? Atunci când elevii se simt agitați sau neliniștiți, ce tip de ritm îi relaxează sau le aduce confort?

** https://www.edutopia.org/article/morning-meetings-middle-and-high-school – Adunările de dimineață la gimnaziu și liceu

Elevilor noștri nu li s-a cerut anul trecut să stea jos timp de șapte-opt ore cât durează orele de școală plus temele pentru acasă. Profesorii îi pot ajuta să revină la ritmul școlii, fragmentând activitățile de predare-exersare cu mișcare, pauze de apă sau gustare repetate. Pentru asta, profesorii este posibil să trebuiască să planifice perioade mai scurte de muncă, concentrându-se pe calitate și nu pe cantitate. Dacă elevii înțeleg conținutul și îl pot aplica așa cum se cere, profesorii pot crește apoi gradual lungimea și durata însărcinărilor pentru a-i menține pe elevi angajați și concentrați asupra învățării.

Mișcarea va fi de asemenea importantă deoarece elevii au nevoie să facă exerciții, iar pauzele ajută la reducerea tensiunii și a stresului pe care ei îl simt și care trece deseori nebăgat în seamă. Practicile de concentrare a atenției*** vor fi o parte importantă a rutinelor claselor – integrând respirația intenționată, practici ritmice și de acomodare senzorială care ajută la crearea în corp a unui sentiment de calm și siguranță la care se poate ancora sistemul nervos pentru a îmbunătăți atenția, memoria de lucru și pentru o învățare de succes.

*** https://www.edutopia.org/article/10-new-focused-attention-practices – 10 Practici noi de concentrare a atenției

Vorbind despre aceste ritmuri ale vieții, vorbim întotdeauna de rupturi și reparații și, pe timpul anului trecut școlile noastre au experimentat o cantitate semnificativă de ruptură față de timp, spațiu, dar și oportunități de reparare a acestora. Va trebui să recunoaștem toate adversitățile și traumele cu care s-au confruntat elevii noștri și să găsim noi căi de a repara, de a conduce, de a preda și de a ne trăi viața în acea bunăstare emoțională, mentală și fiziologică care este un drept din naștere pentru orice ființă umană.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/what-students-will-need-year-begins?