Dacă, în calitate de părinți sau profesori sunteți în căutarea unor surse de informații care să vă ajute să contribuiți cât mai bine la dezvoltarea copiilor în primii ani de viață ai acestora, noi vă recomandăm și site-ul organizației ECA – Early Childhood Australia*, organizație înființată în anul 1938 care, de la acea dată a fost una din vocile care a susținut drepturile copiilor la o bună educație timpurie, pledând atât în numele copiilor cât și al familiilor. ECA pledează de ani de zile pentru ca familiile și instituțiile să asigure calitatea, echitatea și dreptul la justiție socială în toate domeniile legate de educația și îngrijirea copiilor cu vârste între 0 și 8 ani.

* https://shop.earlychildhoodaustralia.org.au/

Pe site-ul acestei organizații puteți găsi multe articole interesante și resurse – cărți și cursuri online pentru părinți și profesori. Una din cărțile recent apărute este intitulată Supporting brain development și este scrisă de Martin Westwell. Plecând de la rezultatele cercetărilor despre dezvoltarea creierului în copilăria timpurie derulate în ultimele zeci de ani, cartea sintetizează concluziile acestor cercetări, întărind multe din lucrurile pe care unii din părinți le știu de generații, cum ar fi importanța hranei potrivite cu vârsta copilului, a somnului, a conexiunilor apropiate pline de dragoste, rolul exercițiilor fizice și al contactului nemijlocit cu natura. Neuro-științele au adus la lumină și aspectele legate de conexiunea dintre dezvoltarea creierului copiilor și modul în care mediul și experiențele pot modela modul în care gândește copilul, în care se poartă și în care se dezvoltă. Susținerea conștientă a dezvoltării creierului unui copil implică și aspecte legate de ritmurile neurologice (‘neuromyths’) și diferențele dintre stresul sănătos și cel toxic, precum și modul în care jocul poate fi transformat într-o învățare intenționată bazată pe joc.

Poate vă veți întreba de ce am abordat acest subiect. Dar am văzut de exemplu mulți părinți și bunici care oferă copiilor o hrană săracă în nutrienți – covrigi, pateuri, mâncare tip fast-food – fără să se întrebe dacă acea mâncare ajută la dezvoltare corpului și creierului copiilor lor. Câte ceva despre alimentele benefic mai jos:

– https://www.desprecopii.com/info-id-1668-nm-10-alimente-care-stimuleaza-creierul-copilului.htm

Poate nu strică să ne amintim lucrurile de bază, pentru a nu greși alergând după satisfacerea mofturilor în loc să urmărim interesul real al copiilor.

Din site-ul ECA am ales astăzi pentru voi și un articol interesant, scris de profesoara Michelle Carrick, care împărtășește observațiile culese pe parcursul carierei ei de peste 20 de ani, în calitate de profesor specializat în educația timpurie. În acest articol Michelle s-a concentrat pe cercetările care subliniază importanța jocului și a imaginației, componente decisive ale succesului școlar.

Imaginația – element central al dezvoltării cognitive

În timp ce studiam Imaginația aplicată am avut ocazia să reexaminez relația mea cu creativitatea și artele. Ceea ce am învățat a fost faptul că, în calitate de profesionist în domeniul educației timpurii, de timpul investit de mine în practicarea și dezvoltarea acestui potențial vor beneficia toți copiii cărora le predau.

Imaginația, cuplată de educația artistică creează posibilități pentru auto-exprimare și dezvoltarea gândirii de nivel înalt: de exemplu jocul imaginativ furnizează mijloacele pentru ordonarea informației. În dezvoltarea timpurie a copilului, aceasta este o abilitate fundamentală care-i ajută pe copii să înțeleagă lumea în care trăiesc (Ganis & Paterson, 2011). Am observat din ce în ce mai mult existența și răspândirea unei viziune uni-dimensionale a educației (în afara sectorului educației timpurii), unde idealurile de succes sunt legate de achizițiile școlare iar rolul jocului în dezvoltare-învățare nu este înțeles, fiind considerat frivol. Din acest motiv, îmi voi concentra atenția în acest articol pe cercetările care subliniază importanța jocului și a imaginației ca fiind componente esențiale pentru succesul școlar. Unul din elementele importante este și rolul educatorului în a furniza oportunități în care intenția și posibilitățile multiple comunică cu acest sentiment și spirit al curiozității copiilor (Pelo, 2017).

Ca profesionistă în educația timpurie cred că este important să realizăm că jocul imaginativ este esențial pentru dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor. Maxine Greene (2012, citându-i pe Jefferson & Anderson, 2017, p. 81) declară metaforic:

– ”Fără imaginație trăiești într-o cameră mică, cu ferestrele închise. Imaginația deschide ferestrele și ne arată peisajele, orizonturile pe care altfel nu le-ai percepe”. Această imagine insuflă în mine un sentiment al bucuriei, deoarece îmi amintesc libertatea experienței pe care am trăit-o în timpul copilăriei mele pline de joc și imaginație. În jocul lor imaginativ copiii aduc dispozițiile și realitățile lor individuale pentru a aduce la viață conceptele (Gidley, 2016); de exemplu, jocul de rol al unui copil după nașterea unui frate/ soră îi furnizează acel mediu necesar în care-și poate exprima sentimentele și își poate da seama de noua realitate a vieții lui.

Imaginația îi invită pe copii să exploreze posibilități și permite exprimarea de sentimente și emoții. Conform celor spuse de Vygotsky (1987, citat în Fleer, 2001, p. 228), ”imaginația este un aspect necesar, integral al gândirii realiste”. Cu alte cuvinte, imaginația este o experiență decisivă și integrată a experiențelor de învățare holistice, care conectează mintea și trupul pentru a susține dezvoltarea gândirii critice și nivelurile înalte de raționamente (Gidley, 2016).

Eu simt că așteptările din ce în ce mai crescute din partea familiilor, a școlilor și societății pentru achiziții școlare timpurii înseamnă că noi, ca educatori avem un rol important în susținerea importanței jocului și imaginației pentru învățare în general, pentru dezvoltarea și bunăstarea emoțională a copiilor.

Recent, am observat un interes crescut pentru clasele ”pregătitoare” și standardizarea învățării copiilor, în care profesorii adoptă practici școlare/ academice în contextul învățării timpurii a elevilor, în detrimentul timpului de joacă, așa cum a prevăzut Fleer în cercetarea ei din 2011. Urmând linia abordării scolastice și concentrarea pe ordinea previzibilă, pe utilizarea de fișe de lucru și rutine inflexibile reprezintă un risc de întârziere a dezvoltării abilităților cognitive ale copiilor, deoarece acest mod de gândire omite să realizeze că la baza pedagogiei este incitarea la bucuria de a învăța (Pryer, 2011, p. 41). Acțiunile practicienilor din educația timpurie au potențialul de a transforma percepțiile curente despre educație și eu cred că noi putem face asta dacă abordăm practicile noastre cu sentimentul de a insufla viață și pasiune prin intermediul imaginației și curiozității.

Jocul imaginativ este un demers social. Copiii încorporează experiențele trăite de ei în cadrul contextului social și cultural. Ei se mișcă ”în interiorul și în afara unor situații imaginare… împletite cu contexte reale” utilizând propriul mediu, colegii și educatorii pentru a-și eșafoda învățarea și pentru a da un sens vieții (Fleer 2014, p. 122). Participarea colaborativă într-un context socio-cultural creează zone mutuale de dezvoltare proximă, unde intelectul și emoțiile se întâlnesc într-un tot unitar care extinde capacitatea de învățare (Vygotsky, 1978, citat în Jefferson & Anderson, 2017). Vygotsky a considerat că, ”În jocul imaginativ copilul se poartă dincolo de vârsta lui” (citat în Bodrova, 2008, p. 360). Cu alte cuvinte, copilul utilizează un proces de gândire complex în timp ce trece de la lumea internă la cea exterioară în timp ce interacționează cu mediu, cu colegii sau educatorii. De fapt, copiii vor învăța cel mai bine atunci când nu ”joacă o poveste” ci ”trăiește cu adevărat în ea” (El’koninova, 2002, citată în Fleer, 2013, p. 127), în special acolo unde un profesor capabil de încurajare este acordat la modul individual de învățare al copilului.

În această situație eu văd importanța rolului meu ca profesor ca fiind instrumentul în a-l încuraja pe copil în a persista în explorarea imaginației și a creativității într-o varietate de moduri, prin intermediul artelor. Asta implică să stai pe margine și să utilizezi o ascultare atentă precum și intenția de a structura învățarea copilului în procesul de explorare a propriei imaginații pentru a-și dezvolta creativitatea (Kolbe, 2014). Înțeleg de asemenea că îngăduindu-mi timpul de a practica eu însămi creativitatea, alegând o pensulă, creând o grădină, învățând să cânt la un instrument sau luând lecții de dans – acest lucru îmi va hrăni abilitățile de a fi profesor și de a vedea lucrurile din perspective diferite.

Dacă educația artistică este esențială pentru experiența copilului ca fiind o abordare holistică a învățării și dezvoltării, este necesară și implementarea în educația timpurie a unui curriculum care acordă valoare imaginației și creativității. Altfel, copilul va experimenta o viziune standardizată a educației, care este lineară, ceea ce va educa progresiv copilul pe un parcurs lipsit de creativitate și care va înnăbuși posibilitățile lui de succes, în școală și în viață (Robinson, 2006). Greene (2007) argumentează, ”artele au cel mai mare potențial de a stimula și elibera imaginația… iar modul nostru de a vedea lumea se lărgește” (p. 2). Kolbe (2001), declară că ”învățând să vezi cu toate simțurile este punctul de pornire pentru a crea imagini” (p. 8). Nu numai că copiii vor începe să catalogheze aceste imagini pe baza diferențelor estetice, dar și procesul cognitiv al memoriei și imaginației vor forma tipare între imagini pentru a susține gândirea laterală (Ganis & Patterson, 2011).

Filozofia educațională a Regiunii Emilia frazează poetic ”sutele de limbaje ale copilului prin multe modalități creative, incluzând artele vizuale, muzica, jocul imaginativ, teatrul și limbajul, ca pe un mijloc de a-și reprezenta gândurile și a-și aduce ideile la viață (Millikan, 2010, p. 17). Robinson (2013) declară că artele ”vorbesc unor părți ale copilului care altfel, rămân neatinse”, în special emoțiile și sentimentele sinelui copilului, părți necesare pentru dezvoltarea copil ”întreg” .

Imaginația excită curiozitatea copilului și pasiunea lui de a învăța. Ea facilitează învățarea, deoarece mintea se deschide către noi posibilități. Aceasta susține dezvoltarea gândirii laterale și abilităților de rezolvare de probleme, necesare pentru succesul școlar. Din acest motiv educație artistică este esențială pentru un curriculum holistic care încurajează expresia personală, unind corpul cu mintea pentru a transforma învățarea pentru copii. Jocul imaginativ permite copilului să dea sens experiențelor trăite și să-și aprofundeze înțelegerea conceptelor prin intermediul cunoașterii reprezentate. Atunci când copiii au un educator receptiv, zona mutuală a dezvoltării proxime susține o experiență de învățare autentică în interiorul unui context socio-cultural specific – unde interacțiunea cu mediul, colegii și educatorii permite ideilor și cunoașterii să fie realizate.

Sursa: http://thespoke.earlychildhoodaustralia.org.au/imagination-heart-cognitive-development/