Cum îi poate ajuta comunicarea nonviolentă pe adulți să înțeleagă mai bine nevoile elevilor

Nu cred că sunt singura persoană care se uită în jur și se întreabă de ce oamenii se poartă atât de urât, agresiv unii cu alții. Sunt foarte mulți părinți și educatori îngrijorați de creșterea fenomenelor de hărțuire în școli, în afara școlilor, în societate în general.

Și nu cred că sunt singura persoană care și-ar dori ca acest lucru să se schimbe, ca cei care înțeleg dezavantajele acestor modele de comportament, să facă mai multe pentru a schimba această cultură nocivă a societății. O cultură nocivă care se regăsește, de multe ori amplificat și la nivelul școlilor, întreținând un cerc vicios.

Una din vocile care pledează pentru schimbarea comportamentelor și relațiilor interpersonale din școli este și Elena Aguilar – profesor, lider, coach și autoare a mai multor cărți și articole, dintre care am tradus și noi câteva, de exemplu acesta:

https://creeracord.com/2018/06/14/construieste-echipe-care-rezista/

(dacă veți căuta în site, veți găsi și alte articole ale ei, publicate în Edutopia sau Cult of Pedagogy)

Ea a publicat mai multe cărți:

Onward: Cultivating Emotional Resilience in Educators – Continuă: Să cultivi reziliența emoțională a educatorilor

The Art of Coaching: Effective Strategies for School Transformation – Arta de a antrena: Strategii eficiente pentru transformarea școlii

Recent, Elena Aguilar a publicat o nouă carte, Să antrenezi pentru echitate: Conversații care schimbă practicile* ( Coaching for Equity: Conversations That Change Practice)

*https://www.wiley.com/WileyCDA/WileyTitle/productCd-1119592275,descCd-buy.html

Unul din redactorii revistei KQED – Mind Shift, Nimah Gobir, a obținut acordul autoarei pentru a cita câteva fragmente relevante din această carte. Iată aceste fragmente mai jos. Enjoy!

Nevoile umane

Atunci când o emoție vine să-ți bată la ușă, ea încearcă să-ți spună dacă nevoile tale au fost împlinite. Atunci când primesc un mesaj de la un fost elev care își reamintește cu drag că a fost în clasa mea, mă simt bucuroasă și recunoscătoare. Aceste emoții apar pentru a spune: Nevoile tale de a conta ca persoană, de a-ți aduce contribuția și de a trăi cu sens au fost împlinite. Atunci când eu recunosc aceste sentimente și nevoia fundamentală care este împlinită, am un sentiment de calm. .

Atunci când directorul se oprește lângă clasa mea și spune, ”Vino în biroul meu după ore – trebuie să vorbim,” simt anxietate și îngrijorare. Aceste emoții apar ca să-mi spună: Nevoia ta de claritate și pace a minții nu este împlinită. Atunci când eu recunosc aceste sentimente și nevoile fundamentale care nu sunt împlinite, pot să mă gândesc la opțiunile pe care le am pentru a răspunde acestor sentimente de nevoi neîmplinite.

Emoțiile sunt informații despre nevoile tale, care sunt împlinite sau nu. Atunci când nevoile tale sunt împlinite, simțim emoții plăcute. Atunci când nevoile nostre nu sunt împlinite, simțim emoții neplăcute – și acesta este momentul când le putem rezista..

”Puterea asupra altora duce la pedeapsă și violență. Puterea împreună conduce la compasiune și înțelegere și la o învățare motivată de respectul pentru viață, în locul fricii, vinei, rușinii sau mâniei” – Marshal Rosenberg

Comunicarea nonviolentă

Atunci când ne gândim la nevoile umane, ni-l putem reaminti pe Abraham Maslow, care a prezentat conceptul de nevoi ale omului într-un sistem ierarhizat. Celebra piramidă a lui Maslow începe la bază cu nevoile fizice, apoi nevoile de securitate, urmate de nevoile de apartenență, apoi de stimă și, la vârf cu nevoile de actualizare a sinelui. În anii 1960, psihologul Marshall Rosenberg a construit pe ideile lui Maslow și a dezvoltat o abordare de rezolvare a conflictelor pe care a numit-o comunicarea nonviolentă (nonviolent communication – NVC). Aceasta se bazează pe presupunerea că ființele umane sunt capabile de compasiune, dar că oamenii fac apel la violență sau alt comportament dăunător atunci când nu cunosc/ recunosc strategii mai eficiente pentru a-și împlini nevoile. Rosenberg nu credea într-o ierarhie a nevoilor, ci într-o constelație de nevoi umane.

Documentul următor ilustrează o listă a nevoilor umane.

Toate nevoile tale contează, ne învață Rosenberg. Acest concept – și strategiile pe care le-am învățat pentru a răspunde nevoilor – sunt motivul pentru care eu nu întâmpin rezistență atunci când sunt coach. O să mă întorc imediat la asta, dar întâi ai nevoie că înțelegi mai mult despre asta – atunci când emoțiile sunt prezente, mă bazez pe aceste idei în fiecare conversație de antrenament pe care o am cu profesorii.

Comunicarea nonviolentă ne învață că noi pur și simplu facem tot ce putem pentru a ne îndeplini o nevoie. Nevoile sunt valorile fundamentale care ne conduc acțiunile. Ele sunt cele care contează cel mai mult, rădăcina motivului pentru care vrem ceea ce vrem. Nevoile sunt pozitive, așa cum ați văzut în documentul de mai sus – sunt universale și se regăsesc în toate culturile – există vreuna pe care să nu o apreciați? Cu toții împărtășim aceleași nevoi, dar le resimțim cu diferite grade de intensitate și utilizăm strategii diferite pentru a ni le îndeplini. Unele strategii sunt iscusite și eficiente, altele sunt mai puțin iscusite și eficiente. Și aici este locul în care apar emoțiile.

Când nu te simți respectat ca profesor…

Atunci când copiii își rostogolesc ochii

Haideți să ne întoarcem la elevii de clasa a șaptea care-și dau ochii peste cap atunci când vorbim cu ei. Când se întâmplă asta, corpul tău produce hormoni de stres, ceea ce face ca inima să-ți bată mai repede. Apoi te cufunzi în gânduri care pot include, E atât de lipsit/ă de respect, M-am săturat de copiii ăștia nerecunoscători, urmate de acțiuni ca – să-i dai un avertisment, să scrii o sesizare către părinți și/sau să-i spui că profesorii trebuie respectați. (și intensitatea depinde de elementele limbajului nonverbal, n.n.)

Acesta este un moment în care experimentezi sentimentul de mânie. Să fie clar: nu acel elev este cauza mâniei – de mânia ta ești sigurul responsabil. Dar mânia a apărut la ușa ta – și vrea ca tu să asculți ce-ți comunică despre nevoile și valorile tale, care ar putea să fie nevoia de respect, armonie și cooperare. Iată ce-ți poți spune singur:

Eu prețuiesc respectul, armonia și cooperarea – nevoi care sunt merituoase. Percep rostogolirea ochilor ca lipsă de respect. Mă întreb cum i-aș putea comunica ei/ lui aceste nevoi? Mă întreb ce simte și ce anume nu înțelege? Mă întreb cum aș putea afla care îi sunt nevoile? Mă întreb cum aș putea interpreta altfel această rotire a ochilor – poate că nu spune că nu mă respectă, poate că spune că e frustrat/ ă și nu știe cum să-mi spună asta? Mă întreb dacă identitatea mea de rasă – și a lui/ ei – joacă un rol în modul în care îi interpretez comportamentul? Mă întreb dacă nu sunt alte circumstanțe din viața mea unde nevoia mea de respect, armonie și cooperare nu sunt împlinite? Mă întreb dacă nu am și alte nevoi neîmplinite care necesită atenția mea?

Iată ce poți face apoi. Te ghemuiești lângă acel elev și spui, “Hei, poți să rămâi puțin după oră? Aș vrea să înțeleg ce se întâmplă cu tine.

După oră, stai pe hol cu elevul și spui, “Ce simți când îți dai ochii peste cap?”

El/ ea poate să spună, “Dar nu mi-am dat ochii peste cap.”

Tu spui, “Ok,” deoarece nu o să te cerți cu el/ ea despre faptul că a făcut-o sau nu. “Cum te-i simțit astăzi la oră??”

El/ ea va spune (probabil) “Asta nu e corect. Întotdeauna vă legați de mine.”

Tu spui, “Ok, deci tu te simți frustrat deoarece nu te simți respectat și te simți scos în evidență, iar respectul și sentimentul de apartenență sunt cu adevărat importante – pentru toată lumea. Atunci când te-am rugat să-ți arunci guma de mestecat și tu ți-ai dat ochii peste cap și eu am simțit că nu sunt respectată.”

Mi-ar place ca tu să-ți imaginezi restul conversației – una în care elevul de clasa a șaptea reacționează în modul caracteristic vârstei și nu spune neapărat tot ce ne-am dori noi să spună și o alta în care tu conduci conversația cu abilitate și compasiune. În intervalul de câteva minute, elevul își asumă comportamentul, lucru pe care tu îl apreciezi, și apoi pleacă spre ora următoare. Conversația nu se încheie în biroul directorului iar tu te simți calm, eficient și încrezător că poți răspunde comportamentului de dat ochii peste cap. Data viitoare când un elev va da ochii peste cap, corpul tău va aștepta o secundă și apoi tu te vei gândi: Mă întreb dacă nu cumva îi e frică de faptul că l-am scos în evidență – nevoia de a se simți că aparține grupului nu i-a fost satisfăcută. Și tu vei spune, ”Avem în școală o regulă despre guma de mestecat. Te rog să o arunci.” ȘI chiar dacă își va da ochii peste cap, nu o vei lua ca pe o lipsă de respect.

Ne înțelegem și ne respectăm reciproc nevoile fundamentale.

Să înțelegi nevoile

În metoda comunicării nonviolente, cuvântul nevoie este sinonim cu valoare sau ceva care contează. Asta nu înseamnă că, dacă simțim că nu suntem respectați de un elev să ne întoarcem spre el și să spunem, ”Am nevoie să mă respecți”. Asta ar însemna să încurci înțelesul cuvântului nevoie. Ai putea spune, ”Eu prețuiesc respectul și sunt decis să te respect și pe tine. Dacă te simți nervos, supărat, aș vrea să-ți cer să spui cu vorbe ceea ce simți.” Asta presupune, desigur că elevul are inteligența emoțională necesară pentru a-și recunoaște sentimentele și a le comunica cu pricepere – acesta este și motivul pentru care elevii noștri au nevoie de învățarea socio-emoțională. Indiferent de ce spune sau face elevul, noi putem totuși menține echilibrul – ne putem asculta propriile emoții și să le înțelegem mesajul pe care încearcă să ni-l transmită despre propriile noastre nevoi.

Recunoașterea propriilor nevoi nu duce în mod automat și la împlinirea lor – câteodată ele nu sunt împlinite. Câteodată nevoile noastre au mai curând de a face cu ceva ce trebuie să schimbăm în viața noastră, sau o nevoie internă și nu ceva ce putem primi de la o altă persoană. Putem învăța cum să ne exprimăm nevoile către alții și să obținem mai multă împlinire – iar asta este acel lucru grozav pe care îl înveți în comunicarea nonviolentă. Dar la urma urmei libertatea nu vine din faptul că poți controla rezultatele. Vine din cunoașterea propriilor valori, din dezvoltarea unor modalități în care să răspundem emoțiilor care apar și din a putea să le lași să treacă. Putem învăța cum să fim împăcați cu unele nevoi neîndeplinite.

Sursa: https://www.kqed.org/mindshift/57602/how-nonviolent-communication-can-help-adults-better-understand-students-needs?

P.S. – Câteva informații în plus despre comunicarea nonviolentă puteți găsi mai jos:

https://www.la-psiholog.ro/info/comunicare-non-violenta

https://www.academia.edu/12584379/Comunicarea_Nonviolenta

Plus un curs online de comunicare nonviolentă cu mai multe module video:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.