Pentru a crește și a învăța este esențial să înveți din greșeli.

”Dacă părinții și profesorii doresc să dea copiilor un cadou, cel mai bun lucru pe care îl pot face este să-i învețe pe copiii/ elevii lor lor să-și iubească provocările, să fie intrigați de greșeli, să se bucure de efort și să continue să învețe. Astfel, copiii lor nu vor deveni sclavi ai laudelor. Ei vor avea o cale de-a lungul vieții pentru a-și construi și a-și repara încrederea în ei înșiși.” – Psih. Dr. Carol Dweck

Meghan Lastocky, scriitoare* și editor al revistei Edutopia vă prezintă mai jos câteva moduri prin care profesorii se pot pregăti pentru a trage foloase de pe urma greșelilor.

* Meghan Laslocky este autoarea cărții The Little Book of Heartbreak: Love Gone Wrong Through the Ages, publicată de Penguin în 2013.

“Greșelile sunt o parte naturală a învățării”, a scris Colin Seale – consultant în educație, avocat și fost profesor de matematică – într-un articol din Cult of Pedagpgy**, ”dar elevii nu-și pot dezvolta gândirea critică dacă sunt în mod normal înghețați de frica de a face vreo greșeală.” Seale care este și autorul cărții ”Să gândești ca un avocat” (Thinking Like a Lawyer)*** lucrează în prezent cu profesorii din școli, învățându-i cum să integreze strategiile de gândire critică în curriculum.

** https://www.cultofpedagogy.com/magic-of-mistakes/

*** https://www.prufrock.com/Thinking-Like-a-Lawyer-A-Framework-for-Teaching-Critical-Thinking-to-All-Students-P3488.aspx

Iată și un interviu cu Colin Seale:

– https://vimeo.com/403459157

Seale are dreptate: Dacă vrem să învățăm, greșelile sunt esențiale. Așa cum a scris și Youki Terada pentru Edutopia (#1), “Greșelile sunt o parte esențială a informației care forțează strădania cognitivă, împingând creierul să reconcilieze informații contradictorii și să construiască soluții mai corecte și durabile.”

#1 https://www.edutopia.org/article/mistake-imperative-why-we-must-get-over-our-fear-student-error

Terada citează un argument subliniat de Psih. Dr. Carol Dweck, autoarea cărții ”Mentalitatea: Noua psihologie a succesului”(Mindset: The New Psychology of Success):

“Ori de câte ori un elev sau un student greșește… dezvoltă o nouă sinapsă.”

P.S: Am achiziționat și noi cartea (în limba engleză) pentru biblioteca CREER și, abia apoi am văzut că este tradusă și în limba română. Pentru cei curioși să afle mai multe despre această carte, aveți mai jos un rezumat scris de Florin Roșoga:

– https://florinrosoga.ro/book/mentalitatea-invingatorului-o-noua-psihologie-a-sucesului-carol-dweck/

În mod interesant, nivelul de încredere al unui elev atunci când face o greșeală joacă un rol important în învățarea lui. Un studiu din Revista Anuală de Psihologie (The Annual Review of Psychology – #2) sugerează că, atunci când elevii cred cu tărie că răspunsul lor este corect, sunt mai bine pregătiți să învețe decât atunci când sunt ezitanți: “Deoarece sunt surprinși (și probabil stânjeniți) de faptul că au făcut o greșeală într-un răspuns despre care gândeau că e corect, indivizii își pot aduna resursele de atenție pentru a-și aminti mai bine răspunsul corect.”

#2 https://www.annualreviews.org/doi/abs/10.1146/annurev-psych-010416-044022 – Să înveți din greșeli

De aceea, cheia este să nu stigmatizezi greșelile – sau pe elevii/ studenții care le-au făcut. Într-o clasă prietenoasă cu greșeala, profesorii pot folosi erorile ca oportunități pentru a evalua cât de bine înțeleg cursul elevii/ studenții și pentru a le susține, antrena abilitățile de gândire critică.Colin Seale sugerează ca profesorii să se angajeze cu regularitate în analiza greșelilor – gândindu-se serios la modurile în care elevii se abat de la subiect într-o lecție – pentru a crea un mediu în care greșelile sunt acceptate și gândirea critică devine o parte naturală în curriculum.

Colin Seale privește acest lucru ca pe un aspect al echității educaționale. “Gândirea critică nu ar trebui să fie un bun de lux,” scrie el, “dar sistemul nostru actual o tratează deseori așa, stabilind că această muncă este rezervată doar celor mai avansați elevi.” Ea argumentează că, dacă elevilor le este frică să facă greșeli le este negată șansa de ”a conduce, de a inova, de a sparge lucrurile care trebuie desfăcute, analizate – ca parte esențială a experienței lor educaționale..”

Cum să te folosești cel mai bine de greșeli

Anticipează greșelile ”bune” și cultivă încrederea elevilor:

Una din practicile bune este să construiești în predarea ta oportunități pentru ca elevii să facă presupuneri (#2), o strategie care îi angajează într-o strădanie productivă (#3) și sporește învățarea..

#2 https://www.edutopia.org/article/how-mistakes-help-students-learn – Cum îi ajută greșelile pe elevi să învețe

#3 https://www.edutopia.org/blog/harnessing-power-of-productive-struggle-ellie-cowen

Seale sugerează ca profesorii să planifice producerea unor greșeli ”bune” – aparent în afara bazei de răspunsuri cum sunt confuzia între păreri și fapte sau abaterile de la subiect atunci când adaugi fracții cu numitori diferiți. Gândindu-te dinainte de ce un elev ar putea să greșească, vei fi mai bine pregătit să-i ajuți să le analizeze și să ajungă la concluzii mai bune.

Atunci când se produc, angajează-te în dezbaterea greșelilor ”bune”:

Seale sugerează să admiți greșelile bune ca pe deschiderea pentru o bogată cercetare.

”Ele oferă o mulțime de oportunități pentru învățare, iar unele din ele au chiar un potențial magic,” scrie ea. În loc să respingi un răspuns greșit, încearcă să întrebi, ”Ce te face să spui asta?” Când veți explora acel ”de ce”, ai putea să fii surprins/ă de conexiunea abilă pe care a făcut-o un elev – una care prezintă și mai multe oportunități de a face noi conexiuni.

Pune-i pe elevi să creeze dinadins greșeli bune:

“Atunci când îi punem pe elevi să anticipeze chiar ei greșelile predictibile care pot fi făcute la o anumită însărcinare, depășim bine cel mai scăzut nivel al abilităților de rezolvare de teste, punându-i în schimb pe elevi să gândească la fel ca și creatorii de teste, să vină cu opinii viabile (dar incorecte) pentru opțiunile de răspuns la testele cu răspunsuri multiple,” spune Seale.

Încearcă să le ceri elevilor tăi să se gândească la trei răspunsuri incorecte dar aparent bune la o temă/ întrebare. Este probabil că ei vor propune posibilități logice, ceea ce îi va ajuta să facă conexiuni între idei și să-și construiască abilitățile de gândire critică.

Seale sugerează să-i pui pe elevi să urmărească ceea ce ea numește ”Regula lui Joe Schmo”: Cere-le să creeze răspunsuri care-i vor înșela pe oamenii normali, care întotdeauna se lasă păcăliți de răspunsuri-capcană. “În loc să-i lași pe elevi să vină cu opțiuni trăsnite, fără sens, această regulă păstrează exercițiul la un nivel meta-cognitiv provocator,” spune ea.

Întreabă-i pe elevi care dintre răspunsurile greșite este cel mai corect:

Deseori, întâlnim cazuri în care unul dintre răspunsuri este mai corect decât altul – deoarece există un oarecare element de corectitudine chiar într-un răspuns incorect. Asta creează oportunitatea de a scoate la iveală subtilitățile.

Seale sugerează să le oferiți elevilor două ecuații, care sunt amândouă greșite, una dintre ele fiind greșită la nivel conceptual, cealaltă fiind greșită din punctul de vedere al calculelor. Sau să le oferiți două paragrafe, unul cu greșeli structurale, celălalt eronat din cauza unor greșeli gramaticale. Seale consideră că, întrebând elevii care dintre exemplele greșite este mai ”corect” îi ajută pe învățăcei să treacă de la întrebarea ”ce” și ”cum să” la ”ce ar fi dacă” – o schimbare necesară pentru a le da elevilor uneltele nu doar pentru analiza lumii așa cum este, dar și pentru a-și imagina cum ar putea să fie.”

Sursa: https://www.edutopia.org/article/mistake-friendly-classroom?