Discuțiile despre educația modernă se poartă aproape permanent, având de o parte adepții pedagogiilor moderne, care includ și utilizarea tehnologiei digitale (nu numai pe perioada pandemiei), versus adepții pedagogiei tradiționale. În acest context, mi se par relevante întrebările ridicate de George Couros în articolul de mai jos.

Iată câteva din lucrurile la care m-am gândit și întrebări pe care le-am cântărit:

1. Atunci când vorbim despre ”învățare” oare vorbim despre abilitatea de a te descurca bine la școală sau despre abilitatea de a învăța?

Pentru unii, asta ar putea să pară o falsă dihotomie, dar iată cum văd eu lucrurile; dacă voi îi ajutați pe elevi să devină oameni care învață foarte bine, atunci ei se vor descurca și în școală foarte bine. Dar dacă vă concentrați numai pe ideea ca ei să se descurce bine în școală, nu înseamnă neapărat că ei vor deveni oameni care învață bine.

Aduc asta în discuție deoarece deseori, atunci când ne uităm la cercetările despre ”învățarea în școli” eficiența se bazează pe orice lucru care are impact asupra notelor, rezultatelor la teste etc. Este mult mai greu de măsurat ce înseamnă să fii un copil/ tânăr/ om care învață bine decât să măsori ce înseamnă ”să fii bun la școală”. Aceste abilități nu sunt în mod necesar similare.

Utilizez această imagine pentru a stârni această discuție, și nu este vorba despre ”ambele/sau”, dar este menită să vă provoace să gândiți cu adevărat care sunt obiectivele noastre pentru educație.

ȘCOALĂ vs. ÎNVĂȚARE

ȘCOALĂ	ÎNVĂȚARE
Promovează ideea de a începe prin a te uita după răspunsuri	Promovează ideea de a începe cu întrebările
Este vorba despre consum de informație	Este despre a crea
Este vorba despre găsirea informațiilor despre ceva ce ți-a fost prescris	Este despre explorarea pasiunilor și intereselor proprii
Este despre a-i învăța să se conformeze	Este vorba despre provocarea normelor percepute
Este programată la anumite date/ore	Se poate întâmpla la orice oră, oricând
Deseori se bazează pe date	Deseori este un fenomen social
Este standardizată	Este personală
Te învață să obții informația de la anumiți oameni	Promovează ideea că oricine este profesor și că toată lumea este un învățăcel
Este vorba de a-ți furniza informație	Este despre a face propriile conexiuni
Este secvențială	Este întâmplătoare și non-lineară
Promovează gândirea superficială	Este vorba despre explorarea în profunzime

Multe organizații și educatori individuali au făcut o treabă foarte bună, făcând progrese în acest domeniu, dar nu este vorba despre una sau cealaltă. De exemplu, pe vremea când eu eram elev, consumul de informație era o normă în școală, în timp ce creația se făcea la un nivel minim. Parcurgerea unei mari cantități de informație este importantă, dar ce fac învățăceii cu ceea ce știu deja?

Iar asta ne conduce la o altă întrebare.

2. Cum promovăm în școală inteligența și nivelurile de abilitate, în afara subiectelor tradiționale ale școlii?

Un tânăr care absolvise recent facultatea m-a întrebat dacă elevii au nevoie să învețe matematici de ordin superior. Am spus că unii învață, în funcție de ceea ce doresc să facă în viitoarea etapă de viață, dar mi-a fost greu să spun că toți elevii vor avea nevoie să știe matematica la un anumit nivel. Desigur, eu cred că este important ca elevii să aibă un nivel de bază al abilităților de alfabetizare (structurată) și matematice (mai multe despre asta imediat), dar eu chiar m-am zbătut cu matematica după clasa a 9-a și, deși eram foarte bun la altele, școala m-a făcut să mă simt ca un prost. Talentele mele nu au fost neapărat acelea pe care le cerea școala sau cele cerute de materiile la care prosperam, acei profesori știau asta și se bazau pe ele în clasă.

Un alt lucru la care să vă gândiți este acela că, atunci când am părăsit școala uram să citesc și să scriu. Dacă m-ați fi întrebat: ”Crezi că vei scrie vreo carte în viitor?”, aș fi spus, ”Ai noroc dacă măcar aș citi vreo carte după această experiență”.

Aveam abilitatea de a citi și de a scrie; nu am vrut să o fac pentru că am fost deseori îndemnat să scriu într-un mod care nu era interesant. Am fost abordat de o editură care mi-a propus să scriu cartea Mentalitatea de inovator (“The Innovator’s Mindset”), iar în momentul în care le-am trimis prima schiță al cărții, eu au disecat-o și mi-au spus că nu este suficient de ”academic” scrisă. Înțeleg pe deplin că asta este ceea ce le place să citească anumitor oameni, dar eu m-am chinuit să citesc astfel de cărți, deoarece nu am simțit nici un fel de conexiune emoțională cu autorii, iar tonul cărților lor părea mai degrabă informativ. Atunci, de ce aș fi scris o carte pe care eu însumi nu aș fi citit-o? Din fericire, m-am întâlnit cu un alt editor care mi-a spus, ”Vrem să scrii o carte în modul în care îți scrii articolele de pe blog.” Și am semnat imediat contractul cu ei.

Dacă-ți plac materialele academice dificile, asta e minunat. Te felicit, pentru că eu mă chinui cu astea. Dar acest gen nu constituie nici punctul meu forte nici interesul meu. Și mă întreb, îi încurajăm noi pe copii să-și găsească propria voce, sau avem un mod pre-determinat în care ar trebui să arate învățarea și creația? Stilul meu poate nu este potrivit pentru tine, dar sigur este pentru alți oameni. Există drumuri multiple pentru a ajunge la succes și împlinire.

Iată mai jos un lucru pe care îl spun întotdeauna:

Obiectivul meu nu este acela de a-i conduce pe toți elevii către universitate; obiectivul meu este de a-i ajuta pe elevi să găsească acea cale spre succes care este semnificativă pentru ei.

Astăzi sunt atât de multe oportunități care nu existau pe vremea când eram elev sau student. Ar trebui să profităm de asta.

3. Care sunt elementele ”de bază” în educație? Cum s-au schimbat și ce a rămas la fel?

Iată ce știu eu. ”Lucrurile esențiale” au evoluat constant în lumea noastră. Poate că acum 2.000 de ani abilitatea de bază o constituia încă scrierea de hieroglife (mulțumesc exercițiilor de silabisire care m-au învățat cum să pronunț corect acest cuvânt), până la un anumit punct când această abilitate nu a mai fost necesară. Alfabetizarea evoluează.

Cred că elevii au nevoie încă și astăzi de abilitatea de a citi și de a scrie, dar poate că greșesc când spun asta. Oare au nevoie elevii și să creeze suporturi media? Să creeze conținut? Să se conecteze cu alții prin intermediul tehnologiei? Nu știu dacă acestea ar putea fi considerate astăzi abilități ”de bază”, dar cred că ar trebui să discutăm despre ce înseamnă acești termeni astăzi.

Cred că abilitățile matematice sunt încă importante, dar oare elevii noștri părăsesc școala cu abilități de educație financiară de bază?

Această memă* mă face întotdeauna să râd.

* https://ro.wikipedia.org/wiki/Meme

Am ieșit din liceu fără nici un concept despre educația financiară de bază. În prima mea zi la universitate mi s-a oferit un card de credit cu o limită de $500, din care am cheltuit cam $250. Când am primit prima factură, compania căreia îi datoram bani mi-a spus că trebuia să plătesc minim vreo $20, dar am decis că are mai mult sens să-i dau pe toți odată înapoi, mai târziu. Când au venit notițele 2, 3 și 4, nu am înțeles de ce mă băteau la cap, deoarece știam că o să-i dau înapoi pe toți. Șase luni mai târziu scorul meu de credit era distrus pentru următorii șapte ani, iar eu am învățat pe propria piele alfabetizarea financiară, într-un mod care a avut un mare impact în următorii ani.

Știu că proprii mei copii vor învăța această lecție de la mine, dar nu sunt sigur că asta se va întâmpla cu fiecare elev din școlile noastre.

Am niște idei de răspuns la aceste întrebări de mai sus, dar cred că răspunsurile mele nu sunt la fel de importante precum această discuție pe care o putem purta, la nivel de comunitate pentru a răspunde acestor întrebări despre ce a fost esențial în trecut și ce poate fi în viitor pentru elevii noștri.

Acestea sunt doar câteva din lucrurile la care m-am gândit foarte mult în ultima vreme, și mi-ar place să aud și părerile voastre.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/13094