Dorim să continuăm discuția despre Starea de bineîn școli, pe care am inițiat-o atât prin câteva articole anterioare cât și în prezentarea susținută la un Master-class de formare profesională –”Învățare vizibilă și Comunicare eficientă în școală” organizat la Bacău.

Pentru că problemele din școlile românești nu sunt create doar de lipsa de resurse materiale și de salariile personalului didactic.

Pregătind prezentarea pentru acest master-class, mi-am amintit toate discuțiile pe care le-am purtat cu colegii de consorțiu și toate experiențele directe de colaborare cu școlile – privind informarea și suportul de care NU beneficiază nici directorii/ administratorii de școli, nici profesorii, nici consilierii educaționali sau părinții/ asociațiile de părinți.

Mi-am amintit și de zecile de solicitări de informație și consiliere peste care am dat în rețelele de socializare – venite din partea unor cadre didactice sau părinți. Vi se pare normal ca un profesor să fie nevoit să ceară sfaturi despre oportunitățile de carieră în rețelele sociale? Nouă nu!

Mi-am amintit și de prima perioadă de instalare a măsurilor anti-Covid și de întrebările pe care mi le-am pus, împreună cu soțul meu (care este arhitect), despre standardele de construcție și dotări sanitare ale școlilor din România, și de o după-amiază în care am căutat planuri de construcții de școli din alte țări, pentru a vedea prin comparație cum stăm cu dotările grupurilor sanitare. Ca să constatăm că standardele noastre sunt mai proaste – școlile din alte țări au (în raport cu numărul de elevi/ etaj și personal didactic) cu 150-200% mai multe cabine de WC, chiuvete, unele au și dușuri; în plus, sălile de clase au prevăzut un sas tehnic, în care există chiuvete (pentru orele de experimente, desen etc.) iar copiii pot cere permisiunea să meargă la toaletă și în timpul orelor, dacă au o urgență. (nu uitați, vorbim de starea de bine!!)

Mi-am amintit și de experiența de colaborare cu responsabilul cu construcția, reparațiile și dotările din școli de la o primărie de sector din București – care a recunoscut că în echipele primăriilor nu există experți în rezistența clădirilor, instalații sau oameni care să știe ce este un mobilier ergonomic și că, în majoritatea situațiilor ei fac și planurile sau iau deciziile de achiziții. Și de mobilierul îngrozitor pe care l-am găsit în multe școli, în ciuda numeroaselor articole din presă care atrag atenția asupra pericolului reprezentat de acest tip de mobilier pentru sănătatea și dezvoltarea fizică a copiilor și de faptul că nu permite mișcarea copiilor, necesară în pedagogiile moderne.

Dacă ne gândim și la modul de selectare al celor care vor să devină cadre didactice, a apărut în mod firesc și întrebarea: De ce un sistem atât de important cum este cel de educație nu are specialiști în resurse umane* – nu inspectori(citește controlori-zbiri puși pe post prin relațiile pe care le au cu mafia politică, fără nici o competență sau contribuție utilă, dar bucuroși să ceară rapoarte, să facă pe zmeii și să dea cu biciul sau să amenințe).

* Mai jos veți găsi fișa de post a unui astfel de specialist în resursa umană care lucrează într-un sistem de educație, în școală – dacă este vorba despre o școală/ liceu mare, sau la Centrul zonal/ regional de suport pentru școli – de stat și private.

Mi-am amintit și de propunerile vehemente ale unor persoane privind desființarea Inspectoratelor școlare și m-am gândit la exemplele de sisteme de educație care au în loc de ”inspectorate” Centre zonale/ regionale de suport.

Și m-am întrebat: De ce nu transformăm Inspectoratele școlare în Centre de informare-monitorizare, de cercetare-inovare, consiliere și suport pentru școli, pentru directorii de școli, profesori, părinți/ asociațiile de părinți?

Centre de suport în loc de Inspectorate școlare

Am văzut astfel de centre de suport și în alte sisteme de educație, dar și în sistemele de servicii sociale (inclusiv asociații ale unor instituții private) sau de sănătate.

Evident funcțiile unor astfel de centre ar fi diferite de cele ale actualelor inspectorate:

– cercetare și monitorizare în vederea evaluării și îmbunătățirii performanțelor școlilor

– informare, consiliere și suport pentru directori, administratori – în domeniile juridic, financiar, securitate, managementul resurselor materiale și umane etc.

– informare, consiliere și suport pentru profesori și personal didactic ajutător, consilieri, personal medical etc.

– susținerea programelor de cercetare-inovare în școli și promovarea abordărilor care au rezultate benefice, la nivelul tuturor școlilor.

– informare, consiliere și suport pentru comunicarea și colaborarea cu părinții și comunitatea locală

– servicii de mediere a conflictelor, situațiilor de hărțuire etc.

– comunicarea cu ceilalți actori, la nivel național și regional/ local (minister, primării, servicii sociale, servicii de securitate, furnizori de echipamente și servicii etc.) în vederea îmbunătățirii legislației, reglementărilor, standardelor, bazei materiale, serviciilor sau altor elemente ce concură la starea de bine și la bunul mers al activităților în școli, precum și pentru coordonarea intervențiilor la nivel regional.

Iar personalul pentru consilierea și susținerea personalului didactic ar trebui selectat, ca și în alte țări, dintre cadrele didactice cu experiență și rezultate certificate, care au investit într-o formare profesională suplimentară, au experiență în utilizarea tehnologiei moderne, în aplicarea unor metode inovative, în cercetare..

Pentru susținerea directorilor de școli ar fi necesari specialiști din domeniile specifice pentru managementul unei instituții de educație – management durabil, juridic, financiar, social, sănătate, resursa umană, comunicare etc.

Desigur că, pentru crearea unor astfel de Centre ar fi necesară o consultare a unui număr cât mai mare de directori, profesori, consilieri etc. – pentru ca în conceptul de funcționare să fie cuprinse toate nevoile de informare, consiliere și suport sau mediere.

Dar, să vedem întâi cum arată ”fișa de post” a unui specialist în resursa umană care lucrează în sistemul de educație – fie în școală, fie la un astfel de Centru.

Rodica Bărbuță

Ce face un Specialist în resursa umană (HR) într-un sistem școlar?

Un articol scris de Sara Mahuron în revista Chron.

În orice sistem școlar te aștepți să existeprofesori – dar majoritatea sistemelor școlare au propriul departament de resurse umane la nivel de regiune și specialiști în resursa umană (HR). Acest specialist în resursa umană joacă un rol important în coordonarea dintre nevoile personalului școlilor, nevoile tuturor angajaților și cerințele directorilor/ administratorilor de școală. El stăpânește acestă activitate de ”jonglare” între interese, păstrând și conformitatea dintre situațiile din școlile din regiune cu legislația și regulamentele privind angajarea.

Operațiunile zilnice privind personalul

Specialistul în resurse umane este foarte implicat în angajarea personalului din sistemul școlar. El se asigură că în sistem sunt angajați oamenii potriviți pentru funcțiile din școală și că personalul este funcțional. Unele dintre sarcinile de care este responsabil includ recrutarea personalului, recomandând angajările, determinarea nivelului de salarizare, administrarea testelor de angajare, supervizarea procedurilor de lucru care țin de personal, dezvoltarea calendarelor operaționale, desemnarea priorităților, asistarea personalului administrativ în toate problemele care țin de personal.

Susținerea angajaților școlii

Specialistul în resursa umană funcționează de obicei ca legătură între profesori, personalul non-didactic și administratorii/ directorul școlii. El se ocupă și de uniunile sindicale și contractele colective. Pentru a-i susține pe angajații școlii el comunică informații privind relațiile de muncă sau interpretează legislația legată de angajare. . În plus, găzduiește întâlnirile de orientare a noilor angajați, coordonează formarea, organizează workshop-uri de dezvoltare profesională, verifică angajările și îi ajută pe angajați cu documentația legată de angajare.

Suport administrativ

Specialistul în resursa umană lucrează îndeaproape cu administratorii/ directorii școlii. În unele sisteme școlare, specialistul HR poate să raporteze direct către unul din administratori. Similar cu ce face pentru angajați, specialistul interpretează pentru director/ administrator informațiile legate de contracte, politici, proceduri, reglementările la nivel de stat și informații privind încadrarea personalului. În plus, poate fi implicat în câteva comitete și furnizează recomandări bazate pe aria lui de expertiză. Unii specialiști în resursa umană (în special cei angajați la nivelul școlii) participă la întâlnirile comitetului de conducere al școlii și se întâlnește cu regularitate cu membri acestui comitet.

Păstrarea documentelor

Departamentul de resurse umane este responsabil cu păstrarea tuturor documentelor și înregistrărilor privind angajarea. Specialistul poate fi responsabil cu păstrarea și aducerea la zi a acestor fișe și pentru elaborarea de rapoarte. El colectează și arhivează documentele fiecărui angajat. Atunci când participă la întâlnirile comitetului de conducere, prezintă un scurt raport privind schimbările la nivelul personalului și orice modificare legislative/ de reglementare care afectează angajarea.

Sursa articolului: https://work.chron.com/human-resource-specialist-school-system-24282.html

P.S. Iată și un video despre cum se desfășoară ziua unei astfel de specialiste – Diane Austin ne spune cum este să lucrezi ca HR (Skyward Support Specialist) pentru Districtul Școlar Middleton-Cross Plains din Wisconsin:

https://m.youtube.com/watch?v=uQMFtFa8bcM – O zi din viața unui HR