Articolul anterior vorbea nu numai despre ce ar trebui să facă liderii în școli – și nu directorii de tipul șef-zbir, care trebuie să dispară cât mai rapid, dacă vrem o ”școală pe bune” ci și despre faptul că profesorii ar trebui să colaboreze. Și cunosc și directori de școală de la noi, adevărați lideri, dar cărora le-a luat mult timp, ani, ca să schimbe mentalitatea cadrelor didactice din școala lor. Și asta cu perseverență și ajutorul unor ONG-uri care au lucrat neobosit alături de școală, ca să arate ce se poate face, altfel.

Reluăm astăzi tema vulnerabilității, abordată anul trecut* și pentru că una din prietenele mele mi-a spus cât de mult a însemnat pentru ea și cât de mult a ajutat-o cartea Dr. Brené Brown, ”Curajul de a fi vulnerabil”, pe care a citit-o înainte de o sesiune de examene. Nu numai pentru acele examene ci, în general, pentru modul în care relaționează cu colegii și deciziile din viața ei.

*https://creeracord.com/2020/10/06/ce-i-impiedica-pe-profesori-sa-colaboreze/

Reluăm astăzi această temă prin intermediul articolului scris de Hallie Brodie în site-ul Universității Alberta (Canada) – TheQuad, cu ocazia Festivalului Predării și Învățării 2020, organizat de Centre for Teaching & Learning din Alberta, care a început în luna octombrie 2020 și se va desfășura continuu până în aprilie 2021, prin intermediul unor sesiuni online, la care vă puteți înregistra aici:

https://ualberta-ca.zoom.us/meeting/register/tJAodeyprDMtE9ZA3pxXkpSzrMpU5B_T1SvL

Vulnerabilitatea în predare – Să te simți dezbrăcat

“Nu cred că pot să fac asta” mi-a șoptit studenta mea, Natalia, cu cinci minute înainte de prezentarea ei. Tocmai afișasem prezentarea ei în PowerPoint, care părea excelentă, dar ea era palidă și mâinile îi tremurau. Din ochii ei țâșneau priviri speriate, trecând de la mine spre ceilalți 40 de studenți care începeau să sosească și să se așeze pentru ora de astăzi.

Natalia se dovedise a fi o studentă care participa cu regularitate la cursuri și făcea comentarii bine gândite. Și aceasta nici măcar nu este o situație cu o miză mare pentru Natalia; contează doar în proporția de 15% pentru nota ei finală și mi-a spus deja că e mulțumită de progresul ei de până acum (adică de notele și de lucrările ei) la acest curs. Nu. E vorba despre altceva.

Cu un pic de încurajare din partea mea, Natalia își parcurge prezentarea. Deși la început și-a ținut ochii ațintiți în podea (prin urmare îndreptând spre audiență doar vârful capului), reușește în fine să se uite spre ei și să se relaxeze nițel. Colegii ei sunt buni și înțelegător în fața fricii ei evidente; o privesc cu atenție totală, cum bâjbâie pe parcurs, nimeni nu o provoacă și câțiva studenți chiar ovaționează la final. Natalia e toată un zâmbet și se întoarce spre audiența ei cu o plecăciune exagerată atunci când își termină prezentarea. Prezentarea ei a durat 7 minute. După oră îmi spune, din nou cu vocea strangulată și într-o șoaptă secretoasă, ”M-am simțit atât de expusă. Nu știu cum faceți asta tot timpul!”

Dar noi, profesorii o facem. Așa cum scrie Parker Palmer, au torul cărții ”Curajul de a preda” (2017) – “Predarea este un exercițiu zilnic de vulnerabilitate” (p.17). Îmi amintesc de acum 18 ani, când am predat pentru prima dată și a trebuit să stau în fața a peste 100 de studenți și să le predau timp de 3 ore. Am fost exact ca Natalia, doar că nu am făcut vreo plecăciune, iar studenții nu au fost nici buni nici înțelegători.

Din acel moment am desfășurat nenumărate cursuri și workshop-uri, am ghidat sute de instructori ai universității pentru a putea preda eficient, am câștigat premii pentru predare.. și totuși simt de fiecare dată fluturi în stomac ori de câte ori predau ceva nou sau când predau ceva familiar într-un mod nou. Sentimentul de vulnerabilitate apare în mici momente, dar care sunt importante în predare, cum ar fi atunci când:

• un elev/ student îți pune o întrebare și tu nu ești sigur de răspuns;
• o activitate de clasă nu funcționează atât de bine pe cât ai sperat;
• un elev/ student te provoacă, ca autoritate sau expertiză, în special atunci când este o audiență largă;
• predai un nou curs din curriculum;
• comentariile din partea elevilor/ studenților în USRI (evaluările făcute de elevi/ studenți în ce privește instruirea, pe o platformă dedicată ) sunt negative, răutăcioase și deplasate;
• împărtășești cu un coleg mai experimentat o anecdotă legată de instruire sau o o îngrijorare;
• povestești elevilor despre propria experiență legată de un concept sau în calitate de învățăcel;
• îți împărtășești pasiunea sau încântarea legată de rezultatul unei cercetări sau despre un concept.

…și multe altele.

Vestea bună este că, atunci când tu ieși din zona de confort în predare, creezi un spațiu ca și elevii tăi să iasă din zona lor de confort în învățare. Colega mea, Ellen Watson a comentat cu înțelepciune că predarea poate fi definită ca fiind ceea ce se întâmplă atunci când tu și elevii/ studenții tăi treceți dincolo de prezentarea pregătită într-un PowerPoint sau în planul de lecție:

“Atunci când este vulnerabilă, o persoană se deschide spre judecată, spre creștere potențială și, din fericire, spre învățarea dintr-o experiență. Probabil că profesorul vulnerabil este deschis spre experiența elevului, atunci când acesta pune o întrebare neașteptată. În această experiență reciprocă, profesorul ar putea să fie capabil de empatie față de elevul care este confuz și se străduie să înțeleagă, să-și regândească abordarea de predare a conținutului sau să găsească un loc al înțelegerii din care să-i îndrume pe învățăcei” (Watson, 2017, p.59).

Cu alte cuvinte, predarea și învățarea devine eficientă atunci când este un schimb autentic de întrebări, cunoaștere și idei, care îmbunătățește conceptualizarea tuturor despre acea temă sau domeniu. În acest proces, profesorii și învățăceii se simt deopotrivă de vulnerabili sau expuși. Scopul meu este să-ți spun aici că e în regulă să ieși din scenariul stabilit (din prezentarea PowerPoins sau planul de lecție). Și că vulnerabilitatea care acompaniază aceste momente este parte din a fi un educator.

Dar am și un cuvânt de avertizare de spus. Există și limite în a ne face vulnerabili în predare. De-a lungul anilor am întâlnit și profesori care ”împărtășesc” exagerat. Elevii sau studenții lor își dau ochii peste cap, deoarece nu văd cum, poveștile instructorilor lor sau dezvăluirile excesive despre problemele lor personale, se leagă cu ceea ce învăță ei sau cu experiențele lor. Dacă elevii/ studenții tăi par deranjați și anecdotele tale nu conduc la un schimb reciproc necesar pentru învățare, probabil că ai exagerat. Întrebarea cheie aici este să te întrebi singur: ”Cum contribuie la învățarea elevilor/ studenților această anecdotă, acest exemplu, sau activitate în clasă sau experiență?”

Înainte de încheiere, mi-aș dori să vă spun că Natalia a continuat și a devenit un campion al vorbitului în public, dar nu știu asta. Dar știu că și-a îngăduit să fie vulnerabilă în acel moment de glorie din fața clasei și că din asta a crescut… în mândria și zâmbetele ei . (și da, a luat un 9) și aceștia au fost indicatorii. Deseori le cerem elevilor noștri să facă lucruri care-i fac să se simtă vulnerabili și, cu toate acestea, noi ne ferim câteodată să facem lucruri care ne fac să ne simțim vulnerabili. V-aș îndemna să vă îndreptați spre momentele vulnerabile din predare.

Și vă invit să participați la unul din evenimentele din cadrul Festivalului nostru, care va avea lor pe 24 Februarie, între orele 2 PM – 3 PM (EST time)

Holistic Teaching & Active Learning – Predarea holistică și Învățarea activă
În cadrul acestei sesiuni a Festivalului predării vom avea două grupe de prezentatori. Discuțiile includ:

• Empathy as a Pedagogical Strategy within the Context of Online Teaching and Learning – Mireille Hamel (Faculty of Education)
• Active Learning in Research Methods: Social phobia matters –
  Jennifer Passey (Faculty of Arts), Andy Scott (Faculty of Science)

https://www.ualberta.ca/centre-for-teaching-and-learning/events/festival-of-teaching/index.html

Organizatoarea acestei sesiuni este Cosette Lemelin, MEd., PhD – Educational Developer, Centre for Teaching and Learning

Cosette Lemelin este Educational Developer pentru The Centre for Teaching and Learning (CTL) al Universității Alberta. Rolul ei este să ajute instructorii universității să învețe cum să fie mai buni ca profesori. Ea îi ajuta cu planificarea cursurilor, cu strategiile de predare, de evaluare și furnizarea cursurilor blended sau online. Cosette are 14 ani de experiență directă în predare și 19 ani de carieră în pregătirea adulților.

Referințe

Palmer, P.J. (2017) The courage to teach: Exploring the inner landscape of the teacher’s life
(20th anniversary edition). San Francisco, CA: Jossey-Bass.
Watson, E. (2017). Unexpected questions: Reflecting on the teacher’s experience of responding
in class. The High school Journal, 101(1) 49–61.

Sursa articolului: https://blog.ualberta.ca/feeling-naked-in-teaching-the-vulnerability-in-teaching-575d25da253