Deoarece mi s-a propus să vorbesc despre starea de bine la un seminar din cadrul Masteratului ”Învățare vizibilă și comunicare eficientă în școala online” organizat de Asociația pentru Educație și Formare Bacău, evident că ”întâmplarea” mi-a adus în fața ochilor multe materiale legate de această temă. Pentru astăzi, vă propun unul dintre ele, un articol scris de Laura Lee, absolventă a programului de științe politice și studii internaționale la Universitatea Carolina de Nord – Chapel Hill, formator pentru educație civică într-o organizație non-guvernamentală, coordonator a două Programe de burse Fulbright și editor la Edutopia.

Pentru a-i ajuta pe profesori și elevi să-și calmeze mintea și corpul și să se întoarcă la învățare, în Carolina de Nord există un program care oferă strategii de ”resetare rapidă”.

Ochii băiețelului de șase ani înoată în lacrimi. Profesoara lui, Leigh Yelton – o veterană cu 30 de ani experiență, poate să vadă cum crește mânia în corpușorul elevului de clasa întâia. După ce mama lui a murit pe neașteptate în perioada în care copilul era la grădiniță, el s-a zbătut într-o perioadă în care izbucnea incontrolabil în plâns, în crize pe care bunica lui le numea ”zilele mămicii”. În loc să-l întrebe care e problema și să încerce să-l distragă, Yelton i-a cerut să facă un lucru simplu și neașteptat: să meargă într-o parte a clasei, care era mai izolată și să împingă zidul. Și metoda asta a funcționat.

Yelton a învățat acestă tehnică* dintr-un program de formare despre reziliență, care arată profesorilor cum să se ajute pe ei – și pe elevii lor – să-și calmeze sistemul nervos central. Stresul și traumele pot declanșa un răspuns al amigdalei, parte a creierului care comandă corpului să lupte, să fugă sau să intre în încremenire, deturnând restul creierului pentru ca acesta să se concentreze doar pentru a răspunde la sau pentru a fugi de amenințarea percepută.

* https://www.youtube.com/watch?v=CKHU1a3HQGE&feature=emb_title – Pushing a Wall to Settle the Nervous System

“Partea gânditoare a creierului este aceea în care procesăm limbajul, așa că dacă „mi s-a pus capsa’ (mi s-a declanșat amigdala) și tu-mi vorbești, va suna ca și când ai fi profesorul Charlie Brown,” a spus Ann DuPre Rogers, directoarea executivă a organizației Resurse pentru Reziliență (Resources for Resilience) care desfășoară acest tip de formare. Atunci când o persoană are un răspuns al amigdalei deja declanșat și nu mai poți ajunge la ea/el prin intermediul conversației, formarea îi îndrumă pe profesori spre acțiuni simple cum sunt: să ia o gură de apă, să împingă un zid sau să facă o scurtă plimbare, concentrându-și atenția pe senzațiile fizice.

Resources for Resilience

De exemplu, atunci când bea o gură de apă, participantul poate încerca să simtă fiecare picătură de apă din gură. Cum se simte apa atunci când trece printre buze? E rece sau e caldă? Are o anumită textură? Aceste proces de examinare îndeaproape a detaliilor, numit sensing-in este similar cu practicile de mindfulness care sunt susținute din ce în ce mai mult de cercetări** și sunt chiar prescrise de doctori***, pentru a rezolva stresul acut sau traumele.

** https://www.edutopia.org/article/mindfulness-all-the-rage-does-it-work-youki-terada – Mindfulness la toate vârstele – Oare funcționează?

*** https://www.edutopia.org/article/trauma-written-our-bodies-educators-can-help – Trauma is ‘Written Into Our Bodies’—but Educators Can Help

“Remarci tot felul de elemente senzoriale ale senzației pe care ți le produce acea înghițitură,” a spus Ann Rogers, explicând una din strategiile care permit profesorilor și elevilor să-și calmeze creierele și corpurile. O dată ce amigdala este calmată, continuă ea, “atunci creierul își revine și putem vorbi despre ce s-a întâmplat. Putem face un plan.”

Să înțelegem factorii declanșatori

Ann Rogers spune că există tehnici simple, denumite ”resetări rapide”, care sunt concepute pentru oricine are un sistem nervos, dar acestea pot fi în mod special de ajutor în mediul școlii, unde profesorii și elevii au grade diferite de experiență cu stresul și traumele. La elevii sau profesorii care s-au confruntat în copilărie cu multe experiențe adverse (ACEs), cum ar fi aceea de a trăi într-o casă cu o persoană/ persoane abuzive sau dependente de alcool/ droguri sau care să aibă unul din părinți în închisoare, se declanșează mai ușor răspunsul amigdalei.

Personalul organizației condusă de Ann Rogers îi formează profesori, pe consilierii școlari și alte persoane din școli pentru a recunoaște factorii declanșatori care fac ca o anumită persoană ”să răstoarne capacul” sau să activeze un răspuns de stres. Factorii declanșatori dintr-o clasă pot să pară lucruri minore: un elev îi ia creionul altuia sau un un elev îl necăjește pe altul spunând ceva despre felul în care arată sau se îmbracă. Dar chiar și aceste evenimente pot declanșa un răspuns bazat pe o frustrare crescândă, pre-existentă sau subliniind o traumă și întrerupând învățarea – pentru ambii elevi și întreaga clasă.

https://www.youtube.com/watch?v=grFYCzYn8G0&feature=emb_title – Să faci o scurtă plimbare pentru a te detensiona

În timp ce aceste metode rezolvă problema imediată – calmând elevul – ele nu sunt decât un prim pas. Programul sfătuiește profesorii să urmărească și să se ocupe de problemele mai profunde, cât de curând posibil. Pentru a putea explora provocările cu care se confruntă elevii și pentru a putea face planuri de a-i ajuta pe copii sau pe adolescenți să se controleze în viitor, este vital să aduci din nou creierul ”online”, în stare de funcționare.

“Acestea sunt strategii rapide, pe care le poți aplica în clasa ta cu foarte puțin efort, dar au un răspuns bun,” spune Susan Puckett, care este consilier școlar la Școala elementară Forest Park.

Pune-ți masca primul

În ciuda scepticismului inițial, profesoara Leigh Yelton spune despre această formare, “Cea mai valoroasă experiență într-un work-shop dintre cele la care am fost vreodată.” Ca și instrucțiunea pe care o primești înaintea unui zbor cu avionul, despre a-ți pune primul masca de oxigen înainte a a-ți ajuta copilul, formatorii îi încurajează pe profesori să utilizeze întâi aceste strategii pentru propriile răspunsuri tip ”luptă, fugi sau încremenește”, înainte de a-i învăța pe elevi să le aplice.

După ce a învățat aceste resetări rapide, Yelton le-a încercat întâi pe propria piele și apoi l-a învățat și pe soțul ei. De fiecare dată când și-a dat seama că se înfurie, a aplicat tehnica ”împământării”, concentrându-se pe experiența senzorială de a simți podeaua pe care calcă. Această strategie a adus-o pe Leight într-un loc în care ea putea interacționa normal.

Abilitățile pe care le-a învățat în acel workshop de formare au avut o imediată aplicabilitate în clasa ei și au transformat felul în care relaționa cu elevii ei. Ea i-a învățat pe copiii ei să-și imagineze că amigdala lor – cea care produce primul indiciu de mânie sau anxietate – este ca un câine care latră. Când e ”pusă capsa”, câinele latră ca să alerteze creierul că trebuie să lupte, să fugă sau să încremenească, iar să-i faci pe copii să recunoască prezența ”câinelui” este o pre-condiție pentru a-i readuce într-o poziție în care pot învăța. În prezent, elevii din clasa ei folosesc semnale făcute cu mâinile pentru a semnala că acel câine a început să latre, făcând gesturi pentru a indica că încep să devină anxioși.

Înainte de acea formare, atunci când un copil devenea supărat, Yelton l-ar fi întrebat, “Ce se întâmplă?” și l-ar fi presat să explice motivul nemulțumirii lui/ ei. “Deseori, când copiii erau chiar cu ”capsa pusă” le-aș fi spus, ”Spune în cuvintele tale. Spune-mi ce se întâmplă”, fără să mă gândesc cu adevărat că în acel moment el nu putea face asta”, a spus ea.

Pentru interacțiunile dintre profesoara Yelton și elevii ei, această formare a constituit o schimbare de paradigmă. În loc să încerce să ”rezolve problema”, ea i-a abordat cu răbdare și cu un sentiment de înțelegere pe elevii cu reacția amigdalei declanșată. Ea a înțeles că, ”atunci când ajung să nu mai controleze această reacție, nu se află într-o zonă în care înțeleg ce se întâmplă. Sunt atât de ațâțați sau de închiși… și nu te pot auzi. Nu pot asculta.”

https://www.youtube.com/watch?v=EUxuElz_FEM&feature=emb_title – Să sorbi apă ca să ai grijă de tine în timpul zilei de școală

Yelton a povestit despre durerea micului elev care și-a pierdut mama, într-un mod diferit de cum ar fi făcut-o înainte de această formare. Luând act de mânia lui, fără să încerce să-l distragă sau să-l controleze. “Era supărat și avea tot dreptul să fie supărat. Nu am încercat niciodată să schimb asta,” a spus ea. ”Tu ai dreptul să fii supărat. Am înțeles. Înțeleg de la ce vine supărarea asta. Și eu aș fi supărată.”

În timp, plânsul elevului a devenit mai puțin frecvent și a început să se autocontroleze, luând mici pauze atunci când simțea că se declanșează supărarea. La sfârșitul anului școlar, băiețelul s-a mutat la altă școală, dar profesoara Yelton simte că l-a trimis în lume cu o ladă de unelte plină cu tactici pe care le poate folosi pentru a face față efectelor traumei pe care a experimentat-o.

Schimbă comunitatea școlii

Schimbarea care s-a petrecut în clasa profesoarei Yelton este doar una dintre multe altele, petrecute în școlile din sistemul școlar din Kannapolis City, un mic district din partea centrală a statului Nord-Carolina, care a început să-și formeze personalul din școli în practici de reziliență, începând din 2016.

Profesorii și întregul personal au apreciat simplitatea acestor practici și implementarea lor ușoară în clase. ”Îmi amintesc că am ieșit de la curs și m-am gândit că le putem implementa chiar de mâine. Nu trebuie să aștept ceva,” a spus psihologul unei școli elementare, Amy Roberts. “Nu trebuie să pregătesc nimic. Nu trebuie să fac nimic. Pot pur și simplu să o fac.”

Aceste practici au creat o schimbare pozitivă în întreaga cultură a școlii de la Forest Park. “Profesorii au început să vină în cabinetul meu și să spună, ‘Am făcut asta și a funcționat cu copiii ăștia. Nu am văzut nimic altceva care să funcționeze ca aceste strategii până acum,’” a spus consilierul Puckett.

https://www.youtube.com/watch?v=SZC5_2UC0lE&feature=emb_title – Folosește munca fizică pentru a calma creierul.

Practicile împărtășite au creat un limbaj comun în comunitatea școlii. Profesoara de la clasa a patra, Kelcie Lewis a spus că elevii ei cunosc aceste strategii și răspund atunci când observă că ea le folosește. ”Dacă devin frustrată atunci când îi aștept să fie atenți sau atunci când nu învață o abilitate, pot să mă duc lângă un perete să mă sprijin de le și ei spun cam așa, ‘Uh oh băieți, Doamnei Lewis e cât pe ce să-i sară capsa,’” spune ea.

Un factor critic este ca profesorii să-și poată recăpăta starea de calm, pentru a evita să accentueze factorii declanșatori cu care se pot confrunta elevii. “Prin intermediul acestei formări, am învățat că, chiar prin modul în care abordezi camera se poate face o mare diferență,” a spus Martha Motley, directoarea de la Școala Forest Park Elementary. “Dacă ești chemată acolo unde are loc o bătaie, o tulburare sau pentru că un elev nu a fost respectuos, și tu apari…deja montat, lucru care se vede fie doar din faptul că intri repede în acea clasă, atunci copiii vor răspunde diferit..”

Atunci când școala se desfășoară în persoană, profesorii de la Forest Park creează spații fizice pentru elevii care au nevoie să ia o pauză și să se reseteze. Profesoara Lewis a amenajat un colț din clasă pentru ca elevii ei să încerce strategiile, cu un perete împodobit cu afișe cu ilustrarea emoțiilor tipice și mai multe sinonime specifice. Dacă un copil spune ”Sunt turbat”, ea îi cere să-și nuanțeze sentimentele – e frustrat, a fost trădat, sau e plictisit? Pentru copiii care nu pot încă să citească, Yelton utilizează un tabel cu cuvintele ce semnifică emoții, dublate de imagini care înfățișează stările emoționale.

“Elevul știe că ei pot să meargă în colțul acela și să aplice strategiile fără ajutorul profesorului, sau îi pot spune profesorului că au nevoie de ajutor,” spune și profesoara Lindsay Stowe.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/stress-schools-increasing-simple-strategies-stay-calm

P.S. – Găsiți idei despre ce trebuie să cuprindă un kit de calmare a copiilor aici:

https://www.andnextcomesl.com/2016/04/what-to-put-in-a-calm-down-kit-for-kids.html