Cercetării explică: scrisul îmbunătățește învățarea, consolidând informația în memoria pe termen lung. Iată mai jos argumentele, prezentate de Youki Terada, editor al revistei Edutopia. În articolul său veți găsi și cinci activități angajante pe care le puteți utiliza la toate materiile.

Înainte de a fi editor la Edutopia, Youki Terada a lucrat la centrul Lawrence Hall of Science de la Universitatea Berkeley, studiind conexiunile dintre învățarea științelor în mod informal și formal, la elevii din clasele primare. A făcut de asemenea cercetări pentru bibliotecile STEM digitale și alte programe de tehnologie educațională, la aceiași universitate. Youki are un masterat în educație (limbaj, literatură și cultură) și a absolvit facultatea de sociologie.

Pentru Kyle Pahigian, un profesoară de matematică la clasele a 10-a de la University Park Campus School din Massachusetts, o lecție despre triunghiurile congruente nu începe cu calculatoare și raportoare. În loc de asta, ea înmânează elevilor ei o hartă a comorii și le cere să scrie detaliat direcțiile către comoară – utilizând ca ghid reperele din teren.

“Nu o să le spun copiilor imediat – Astăzi vom învăța despre teorema triunghiurilor congruente”, a spus Pahigian. “Vreau ca ei să privească asta ca un lucru pe care îl fac și îl experimentează și să se simtă cu adevărat buni la ce fac.” Deseori, elevii se simt intimidați de matematică și, transformând activitatea într-un exercițiu de scris, reduce o parte din anxietatea față de introducerea unor concepte dificile, mai spune ea.

În ora de matematică a profesoarei Pahigian, scrierea este folosită cu regularitate ca strategie de învățare, o strategie care-i dă o fereastră către gândirea elevilor. ”Atunci când ajungem la definiții, îmi place să fac exerciții de scriere cu miză redusă”, a spus Pahigian. De exemplu, în loc să le spună elevilor ei ce este un poligon, ea le-a arătat un set de poligoane și un set de non-poligoane și i-a întrebat: ”Ce remarcați? Ce diferențe vedeți?” Elevii au petrecut câteva minute scriindu-și răspunsurile, apoi s-au împărțit în grupuri pentru a-și compara răspunsurile.

“Este cu adevărat interesant și amuzant pentru mine să citesc ce au scris ei, deoarece pot să le văd toate întrebările. Pot să văd procesul,” mai spune Pahigian.

Un studiu recent* aruncă lumină asupra motivului pentru care scrierea este o activitate atât de benefică – nu numai pentru materiile asociate de obicei cu scrierea, ca limbile sau istoria, ci pentru toate materiile. Profesorul Steve Graham și colegii lui de la Colegiul Profesorilor de la Arizona State University, au analizat 56 de studii științifice care au examinat beneficiile scrierii în științe, studii sociale și matematică, și au descoperit că scrisul ”a îmbunătățit eficient învățarea”, la toate nivelurile. În timp ce profesorii cer de obicei elevilor să scrie despre un subiect pentru a evalua cât de bine au înțeles materialul predat, procesul scrierii în sine îmbunătățește de asemenea abilitatea elevilor de a rechema informația, de a face conexiuni între concepte diferite și de a sintetiza informația în modalități noi. De fapt, scrierea nu este doar o unealtă de evaluare a învățării, ea o și promovează.

* https://journals.sagepub.com/doi/10.3102/0034654320914744 – Efectele scrierii în învățarea științelor, studiilor sociale și matematicii – o meta-analiză

Consolidarea amintirilor

De ce este eficientă scrierea? “Scrierea despre conținutul materiei facilitează învățarea, consolidând informația în memoria pe termen lung”; explică Graham și colegii lui, descriind procesul cunoscut ca retrieval effect (efectul regăsirii). Așa cum au arătat studii anterioare**, informația este uitată cu repeziciune dacă nu este consolidată, iar scrisul ajută la întărirea amintirilor elevului despre materialul pe care-l învață.

** https://www.edutopia.org/article/why-students-forget-and-what-you-can-do-about-it / – https://creeracord.com/2017/10/12/de-ce-uita-elevii-si-ce-putem-face-in-legatura-cu-asta/

Este același mecanism cognitiv care explică de ce exersarea testelor este eficientă***: Într-un studiu din 2014, elevii care au făcut teste de exercițiu (fără note) la științe și istorie au avut note cu 16% mai mari la examenele finale, în comparație cu elevii care doar au studiat/ recitit materialul. ”Exersând regăsirea informației studiate sporește posibilitatea ca învățăcelul să regăsească acea informație în viitor”, au spus cercetătorii care au realizat studiul din 2014.

*** https://www.edutopia.org/video/making-low-stakes-practice-tests-more-effective – Cum să faci mai eficientă exersarea (ne-notată) a testelor

Scrierea despre o temă îi încurajează de asemenea pe elevi să proceseze informația la un nivel mai profund. Răspunsurile la întrebări cu opțiuni-multiple sau întrebările cu răspunsuri scurte ar putea ajuta la reamintirea faptelor, dar atunci când își pun gândurile pe hârtie, acest fapt îi încurajează pe elevi să evalueze idei diferite, cântărind importanța fiecăreia și gândindu-se la ordinea în care ar trebui să fie prezentate, scriu Graham și colegii lui în meta-analiză. Făcând asta, elevii pot face noi conexiuni între idei, unele pe care se poate să nu le fi făcut inițial, atunci când au învățat informația.

O unealtă meta-cognitivă

Câteodată, elevii cred că au înțeles o temă, dar atunci când sunt rugați să scrie despre ea – și să o explice – pot fi puse în evidență lipsurile din înțelegerea lor. Una din cele mai eficiente strategii de scriere, pe care Graham și colegii săi au descoperit-o, a fost stimularea meta-cognitivă, în care elevilor li se cere nu doar să-și reamintească informația ci și să aplice ce au învățat în contexte diferite, gândindu-se la puncte de vedere diferite sau să facă predicții pe baza lucrurilor pe care le cunosc acum. De exemplu, în loc să citească pur și simplu despre ecosisteme dintr-un manual, elevii pot scrie despre propriul lor impact, examinând cât de mult gunoi produce gospodăria lor, sau să calculeze impactul de mediu al hranei pe care familia lor o mănâncă.

5 Strategii de scriere pe care le puteți utiliza la orice materie

Iată o varietate de idei pe care profesorii le-au împărtășit în ultimii ani prin intermediul Edutopia, despre încorporarea scrierii în materii variate.

Jurnalele “Mă întreb”/ ”I wonder”: La Școala elementară Crellin din Oakland, Maryland, profesorii încurajează elevii să pună întrebări ”mă întreb, mă mir, oare de ce?” (#1) pentru a extinde învățarea dincolo de clasă. De exemplu, după ce au vizitat un grajd și o grădină locală , profesorul Dave Miller a realizat că elevii lui de clasa a cincea aveau mai multe întrebări despre animale și plante decât ar fi avut el timp să le răspundă; așa că i-a pus să scrie despre orice i-ar fi făcut să fie curioși sau nedumeriți, ceea ce l-a ajutat să-și planifice lecțiile și experimentele următoare.

#1 https://www.edutopia.org/practice/i-wonder-questions-harnessing-power-inquiry – Întrebările “I Wonder”: Valorificarea puterii chestionării

“Dacă oamenii nu s-ar fi întrebat: ‘Cum ai putea supraviețui pe Lună?’ atunci aceasta nu ar fi fost niciodată explorată,” a spus Dana McCauley, directoarea Școlii Crellin. “Asta nu înseamnă că elevii ar trebui să se oprească din a se întreba/ a se minuna, deoarece asta duce la gândirea outside the box (”în afara cutiei”, nonconformistă), care le dezvoltă gândirea critică. Atunci când ei încearcă să înțeleagă și să reflecteze la ceea ce fac, atunci este momentul în care totul se leagă în mintea lor. Este momentul în care apare învățarea – în care încep să fie făcute toate conexiunile.”

Jurnalele de călătorie: Fiecare elev de la Școala gimnazială Normal Park Museum Magnet, din Chattanooga, Tennessee, a creat câte un jurnal de călătorie (#2), care constituie un traseu al învățării lor. Aceste jurnale includ nu numai hărți, desene, organizatoare grafice, dar și elemente de scriere și reflecție care surprind învățarea elevilor despre o temă.

#2 https://www.edutopia.org/practice/creating-travel-journals-assess-learning – O unealtă pentru a documenta înțelegerea

Atunci când profesorul de clasele a cincea, Denver Huffstutler a început un capitol despre Științele Pământului, el le-a cerut elevilor să-și imagineze că ei explorează, uitându-se la o nouă planetă care ar putea susține viața. În jurnalul lor de călătorie, ei au păstrat evidența tuturor lucrurilor pe care le-au învățat, de la impactul dezastrelor provocate de om până la conceptul și calculele pentru o rachetă pilotată care ar putea ajunge la planete îndepărtate.

Scriere cu miză scăzută (fără note): Poate fi intimidant să scrii (compui) un text, așa că profesorii de la University Park Campus School au utilizat activități de scriere zilnică fără note (#3), pentru a le dezvolta elevilor vocea, încrederea în sine și abilitățile de gândire critică – o strategie aplicată la nivelul întregii școli, utilizată la toate materiile.

#3 https://www.edutopia.org/practice/low-stakes-writing-writing-learn-not-learning-write – Scrierea ne-notată și gândirea critică

“Cel mai important lucru pentru mine este că această activitate nu e cenzurată și nu este prea mult structurată,” a spus profesorul de științe de la clasele a șaptea, James Kobialka. “Totul este ca ei să-și aștearnă pe hârtie ideile și apoi să fie capabili să interacționeze cu aceste idei, să le schimbe, să le revizuiască dacă nu sunt corecte.”

De exemplu, atunci când elevii lui Kobialka au învățat despre conservarea masei, el nu a început cu definiția – le-a arătat o imagine și a întrebat, “Ce remarcați la atomii de pe ambele laturi? Cum puteți explica asta?” Elevii și-au scris observațiile, apoi întreaga clasă a colaborat pentru formularea unei definiții. “De acolo,” a spus el, “odată ce a fost creat acel consens, cer unuia dintre ei să scrie definiția pe tablă și apoi vorbim despre conceptele cheie.”

Reviste create de elevi: În clasa de algebră a profesoarei Alessandra King, elevii au creat o revistă (#4) cu zeci de articole despre aplicațiile din lumea reală ale matematicii. Pentru fiecare articol, ei a selectat o sursă primară – de exemplu un articol din Scientific American – l-au citit cu atenție și apoi au scris un rezumat. Elevii au scris despre o mulțime de teme, de la gerrymandering (manipularea voturilor) la fractalii din pictura lui Jackson Pollock și… pelerinele invizibile (#5).

#4 https://www.edutopia.org/article/reading-and-writing-math-class

#5 https://m.youtube.com/watch?v=kUhKShrHTYA

“Scrierea eficientă clarifică și organizează gândirea elevilor, iar ritmul lent al scrierii conduce la învățare, deoarece permite elevului să se gândească cu grijă pentru a se asigura că totul e corect, înainte de a-și declara gândurile,” scrie King. “Studiile au arătat că scrierea este valoroasă în special pentru orele de matematică – de exemplu, se pare că abilitatea elevului de a explica conceptele în scris este legată de abilitatea lui de a le înțelege și aplica.”

Scrierea creativă: Foștii profesori Ed Kang și Amy Schwartzbach-Kang au incorporat povestirile și scrierea creativă în programele lor de afterschool pentru științe. De exemplu, le-au cerut elevilor să-și imagineze o creatură care ar putea supraviețui în habitatul local (#6) – în cazul lor fiind vorba de râul Chicago. Ce culoare ar avea acea creatură? Ce trăsături i-ar permite să supraviețuiască și să se apere? Cum și-ar vâna prada? Apoi elevii au scris o poveste despre creatura lor, combinând concepte științifice cu povestirea creativă.

#6 https://www.edutopia.org/article/dragons-and-fairy-tales-science-class – Dragoni și povești la orele de științe

“Științele creierului susțin utilizarea de povești care să ajute copiii să se angajeze cu conținutul și să creeze o semnificație personală,” a explicat Kang, care a fost profesor-doctor în neuro-știință. “Ascultarea faptelor stimulează doar două arii ale creierului, cele de procesare a limbajului. Dar, atunci când asculți o poveste sunt stimulate și alte părți ale creierului – regiunile implicate în funcționarea simțurilor și cele ale mișcărilor motorii – care-i ajută pe ascultători să ”simtă” descrierile.”

Sursa articolului: https://www.edutopia.org/article/why-students-should-write-all-subjects?