Regândirea temelor pentru acasă, în acest an – și pentru mai departe

Au venit și au trecut sărbătorile și momentul trecerii dintre ani și, parcă bucuria pe care o trăiam de obicei – și de care aveam nevoie acum mai mult ca oricând – a fost întunecată de dezbaterile continue, nu numai despre pandemie, vaccinuri, salarii și alte teme arzătoare ci și cele despre alte subiecte legate de școală.

În dezbaterile aprinse purtate în ultima perioadă la noi, legate de reducerea materiei predate în școli, de calitatea și limbajul (de multe ori inaccesibil al) manualelor, de cantitatea temelor primite de copii pentru a fi lucrate acasă, de solicitarea suplimentară la care sunt supuși părinții, nevoiți să suplinească timpul redus al (și, de multe ori, calitatea) predării în varianta online, ca și alte subiecte fierbinți, ne-am gândit să aducem la masa acestor discuții și vocea unui profesoare, care ne povestește despre efortul tuturor profesorilor dintr-o școală din Brazilia, și despre colaborarea dintre profesori, pentru a transforma temele pentru acasă și planificarea orelor în factori care să determine o învățare mai bună, chiar și în această perioadă de pandemie.

Este vorba despre un articol scris în Edutopia de Mary Davenport, profesoară de limba engleză la Școala Internațională din Sao Paolo, Brazilia.

Mulți dintre elevi, în special cei din clasele mici, petrec mult prea multe ore în fața unui birou sau chiar al ecranului, rezolvând temele pentru acasă date de profesori prea ”silitori” în a demonstra că-și fac treaba bine

Deoarece sunt acel gen de copil care se juca de-a școala, terminându-și zilele de joacă cu fișe completate zilnic și mâinile pline de cretă, pot spune că sunt educator prin naștere – asta sunt în esență. Sunt o iubitoare a cuvintelor și poveștilor și mă străduiesc să utilizeze limbajul ca metodă de a-mi împuternici elevii să se ajute singuri. Sunt o apărătoare a justiției sociale și am predat arta limbajului mai mult de zece ani în școlile de risc din jurul orașului Denver. În căutarea unei vieți de aventură și a poveștilor din afara paradigmei americane, acum predau limba engleză în Brazilia. Cred de asemenea că o cultură pozitivă a adulților este un agent decisiv în obținerea unor rezultate sustenabile în școli.” – spune Mary Davenport în prezentarea ei.

Părinții au acum un al doilea serviciu – acela de a-și ajuta (mai mult decât înainte) copiii să învețe

Un efort la nivelul întregii școli de a reduce temele pentru acasă, a condus la o concentrare reînnoită pentru a ne asigura că toate temele atribuite de profesori îi ajută cu adevărat pe elevi să învețe.

Obișnuiam să mă mândresc cu așteptările mele înalte, inclusiv angajamentul ferm al elevilor mei față de completarea regulată a temelor pentru acasă. Dar trauma provocată de Covid-19 m-a îndemnat atât să reflectez cât și să mă adaptez. Acum, când mă gândesc la scopul și practica temei pentru acasă, mă ghidez după două concepte cheie: profunzime în loc de întindere/ cantitate și bunăstarea elevului.

Temele pentru acasă au fost subiect al dezbaterilor de mult timp, și nu există un răspuns facil atunci când vorbim despre valoarea lor. Profesorii atribuie teme pentru acasă dintr-o mulțime de motive: Este o tradiție să faci asta, îi face pe elevi să-și exerseze abilitățile și să-ți consolideze învățarea, oferă oportunitatea evaluărilor formative și creează obiceiuri bune de studiu și disciplină. Apoi mai este și problema ritmului. De-a lungul carierei mele am atribuit teme în mare deoarece nu este suficient timp să termini de făcut totul în clasă.

Rezolvând temele pentru acasă.

O abordare diferită

De când orele au început să se desfășoare online, școala unde predau a făcut un efort conștient de a-și reduce, rafina și distila curriculum-ul. Pentru asta am aplicat întrebări de ghidaj, cum ar fi: Ce este cel mai relevant? Ce este în cea mai mare măsură transferabil? Reorientarea spre ceea ce contează cel mai mult ne-a făcut să regândim inevitabil și temele pentru acasă.

Am abordat această temă atât prin aplicarea acestor întrebări cât și răspunzând la ele, privind totul prin lupa științei învățării. În cartea Make It Stick: The Science of Successful Learning* (Fă-o să rămână: Știința învățării cu succes), autorii susțin ideea că învățarea în profunzime este o învățare lentă. Învățarea durabilă, în profunzime cere timp pentru regăsirea informației, exersarea abilităților și revizuirea conținutului; până la urmă cere strădanie și, nu există strădanie fără timp.

* https://www.retrievalpractice.org/make-it-stick

Ca persoană ce stăpânește stilul de cartografiere al curriculum-ului în acel mod de ”termină asta pentru a trece la următorul lucru de făcut”, utilizarea unei abordări de ”încetinește și redu” a fost pentru mine o schimbare destul de mare. Cu toate acestea, schimbarea a fost necesară. Ceea ce contează cel mai mult este ceea ce e cel mai bine pentru elevii mei, în opoziție cu propriile mele planuri sau mandatele impuse de alții.

Tu știi cât de multe teme pentru acasă au elevii tăi, la toate materiile dintr-o zi? Cât timp trebuie să petreacă pentru a le rezolva pe toate? Cât de mult timp îi rămâne pentru altceva – mișcare, hobby-uri…?

Ascultându-i pe elevi

Pentru a implementa această schimbare, departamentul de limba engleză pentru liceu din școala mea a redus conținutul și textele, atât în termeni de număr de unități (capitole) cât și al conținutului din fiecare oră. Suntem mai flexibili în ceea ce privește datele și termenele limită. Ne cheltuim energia în planificarea orei curente, în loc de planificare orelor dintr-un an. Într-un adevărat parteneriat cu elevii mei, comunicăm constant via unor instrumente ca Google forms, discuții și conferințe pe Zoom, și activități în Padlet. În timpul acestor verificări, îi întreb în mod specific pe elevi cum se descurcă cu încărcarea de lucru pentru ora mea și pentru celelalte ore. Îi întreb cât de multe teme pentru acasă au de făcut. Și ajustez ceea ce fac și ce aștept de la ei pe baza celor spuse de ei. De exemplu, când aflu că au o săptămână mai grea din cauza temelor pe care le au de făcut pentru alte materii, mă asigur că mare parte din timpul orei mele este alocat pentru exercițiile practice pe care ar fi trebuit să le facă ca temă pentru acasă. Câteodată chiar am amânat sau am schimbat unele din însărcinările pe care le dădusem.

Ca să fiu total transparentă, ”vechiul” meu eu admite cu timiditate că și-a schimbat în mod dramatic gândirea față de temele pentru acasă. Cu toate acestea, atât elevii mei cât și eu am cules numeroase beneficii. Acum, când îmi planific fiecare minut din lecție sunt concentrată ca un laser pe maximizarea predării și învățării. Fiecare decizie pe care o iau este acum analizată prin lupa valorii absolute pe care o are în dezvoltarea elevilor: Dacă nu-și face treaba, este eliminată (If it doesn’t make the cut, it’s cut). Iau de asemenea în calcul ce este mai relevant pentru elevii mei din fiecare clasă.

De exemplu, pentru elevii de clasa a X-a, echipa de profesori de engleză a re-conceput un capitol care explorează manifestările curente ale opresiunii sistemelor. Acest capitol este nou ca abordare și mai lung în durată decât era înainte de pandemie și a avut ca rezultat învățarea cea mai profundă și mai dificilă, ca și conversațiile cele mai bogate pe care le-am văzut desfășurate între elevi de-a lungul întregii mele cariere. Parte a acestei calități îmbunătățite vine din pauzele frecvente și intenționate pe care le iau elevii, instruiți de mine, pentru a reflecta asupra conținutului și asupra întregului arc al învățării proprii. Această reducere a conținutului pe care trebuie să o facem datorită formatului de învățare online mi-a dat mai mult timp pentru a le aloca teme de reflecție și pentru a-i lăsa pe elevi să-și proceseze gândurile, fie că asta se petrece la sfârșitul orei, ca mod de încheiere, fie ca temă pentru acasă.

O mamă care-și ajută fiica adolescentă la lecții

Pentru a fi consecvenți, uniți-vă forțele

Nu este nici o îndoială că reducerea temelor pentru acasă a fost un efort de echipă. În cadrul departamentului de limba engleză, am fost cu toții de acord să alocăm mult timp în cadrul orelor pentru lectură; în cadrul fiecărui nivel de clasă monitorizăm cantitatea de teme pentru acasă pe care o au elevii de făcut acasă, pentru toate materiile; și la nivelul întregului liceu, am adoptat un cadru care ne ajută să ne gândim la alocarea temelor pentru acasă.

În acest cadru, profesorii din întreaga școală au fost de acord că cea mai bună opțiune pentru elevi este ca ei să-și completeze munca în cadrul orelor. Următoare opțiune bună este ca elevii să termine acasă munca începută în clasă (și neterminată la oră), urmând ca ceea ce au de făcut să nu le ia mai mult de 30 de minute. Ultima opțiune – cea pe care încercăm să o evităm cu toții cât de mult posibil – este ca elevii să completeze ceva total nou ca temă pentru acasă (și care să ceară tot sub 30 de minute timp de lucru). Eu stabilesc o limită maximă de lucru pentru temele de acasă (ex. 10 sau 30 de minute) și o comunic în mod clar la începutul fiecărei teme.

Această abordare la nivelul întregii școli m-a făcut să mă gândesc cu mai multă modestie la locul meu, ca profesor. Înainte tindeam să mă gândesc că materia mea era cea mai importantă în comparație cu toate celelalte și cu ceilalți colegi, ceea ce-mi dădea dreptul să le dau elevilor mai multe teme pentru acasă. Dar acum văd experiența elevilor mei dintr-un punct de vedere holistic. Toate orele lor/ materiile pe care le învață și munca asociată acestora trebuie luate în considerare și respectate.

Oare cât timp petrec acum copiii în fața ecranelor – la ore, pentru teme și alte activități?

Ca întotdeauna, ancorez această nouă abordare pedagogică nu doar în ceea ce este mai bine pentru învățarea elevilor din școală, ci și în ceea ce este mai bine pentru ei din punct de vedere social și emoțional. Anul 2020 a fost un an traumatizant pentru profesori, părinți și elevi. Nu există nici o îndoială că nivelul de traumă variază mult**, cu toate acestea, cineva poate argumenta că de obicei tema pentru acasă înseamnă mai mult timp petrecut în fața ecranului, când elevii deja își petrec majoritatea orelor din zi în fața echipamentelor digitale. Au cu toții nevoie de odihna ochilor. Au nevoie să nu stea prea mult în fața unui birou sau mese. Au nevoie de mișcare, de activitate fizică. Au nevoie de timp în care să nu fie obligați să facă ceva.

** https://www.nytimes.com/2020/10/28/parenting/teens-stress-lonely-coronavirus.htmlCea mai grea luptă pe care o ai de dat cu copilul tău adolescent. Perioada pandemiei este foarte dificilă pentru adolescenți. Iată prin ce trec ei și cum îl/ îi poți ajuta tu.

Eliminarea sau reducerea temelor pentru acasă este o intervenție socială și emoțională – astă îmi aduce în minte cel mai mare beneficiu al reducerii încărcării cu teme pentru acasă: Elevii sunt mai mult implicați în relația lor cu mine. Atunci când elevii au încredere că eu iau în serios timpul lor, când au încrederea că îi ascult și-mi ajustez deciziile în funcție de discuția cu ei, când au încredere că mie îmi pasă de ei… ei au mai multă încredere în școală, în general.

Și ce lume minunată a învățării putem construi pe această încredere!

Sursa: https://www.edutopia.org/article/rethinking-homework-year-and-beyond?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.