Am văzut multe discuții online despre rolul ”vacanțelor” pentru învățarea profesională, pentru scrierea de curriculum sau planuri de lecții și pentru o mulțime de alte lucruri legate de școală. Dar, după semestrul solicitant de anul trecut, după o vacanță de vară în care profesorii s-au străduit să se pregătească pentru predarea online și după un prim semestru la fel de dificil, cu predare hibridă și online – acum, mai mult ca oricând profesorii au nevoie de o adevărată vacanță. Pentru că predarea este un angajament epuizant. Nu uitați că odihna este extrem de utilă.

Mulți experți în educație, din diferite țări, au ținut să reamintească profesorilor acest lucru, îndemnându-i să se odihnească în această vacanță. Iată ce spune și John Spencer într-un articol publicat la începutul vacanței de iarnă.

”E în regulă să te odihnești. De fapt, e mai mult decât Ok să te odihnești. Este vital. Atunci când ne odihnim, avem mai multă energie pentru elevii noștri. Avem descoperiri creative, găsind inspirație în afara muncii noastre. Suntem mai fericiți și mai sănătoși. Așa că așează-te să vezi un film sau o emisiune bună, cum ar fi un concurs de gătit. Mergi printr-o pădure sau pe munte. Citește cărți. Savurează-ți cafeaua cât de încet vrei. Petrece timp cu cei pe care-i iubești. NU lăsa pe nimeni să te facă să te simți vinovat pentru că te odihnești. Ți-ai câștigat acest drept!”

Încă îmi amintesc prima mea vacanță de iarnă, din primul an de predare. Mi-am însemnat zilele de Ajun și de Crăciun ca pe zile libere cu adevărat, dar apoi am lucrat în restul timpului. Am citit două cărți despre predare. Am luat acasă o cutie uriașă plină de lucrări pe care trebuia să le notez. Mi-am făcut planurile de lecție pentru primele trei săptămâni de școală după vacanță.

Nu mă înțelegeți greșit, am făcut asta cu plăcere și lejer, între două cești de cafea și… și mai multe căni de cafea. Ca să fiu cinstit, mi-a făcut plăcere.

Când a început din nou școala, mă simțeam gata de treabă. Îmi folosisem timpul vacanței în mod productiv. Dar apoi, spre sfârșitul lunii ianuarie s-a întâmplat ceva. Mă simțeam neliniștit și obosit. Tânjeam după o pauză – nu numai de la munca din clasă ci și de la proiectele la care visam ziua și de la nesfârșita planificare a lecțiilor din propriul meu cap. Voiam să mă uit la un film sau să citesc un roman și să-mi petrec timpul cu prietenii.

Aveam nevoie să nu fiu numai ”productiv”.

Așa că, după câteva luni, când am intrat în vacanța de primăvară, am tratat-o ca pe o adevărată vacanță. O vacanță reală. O vacanță total neproductivă. Mi-am dat voie să evit să notez lucrări, am evitat cărțile și blogurile profesionale (spre deosebire de vacanța de vară, în care m-aș fi cufundat în lecturi profesionale). N-am simțit nici o fărâmă de vinovăție auzindu-i pe oamenii care spuneau că profesorii au o viață ușoară (nu e adevărat!) pentru că au atât de mult timp de vacanță.

Predarea este extenuantă

Predarea este extenuantă. Ai mereu nevoie de acel sentiment al prezenței/ atenției permanente, de energia constantă pe care o investești, să gestionezi acel du-te-vino dintre elevi, conflictele prin care să-i treci, este un sentiment al presiunii legat de teste și acea tensiune a contradicțiilor între ce crezi tu despre procesul de învățare și ceea ce-ți cere sistemul să faci.

Lucrurile acestea sunt în mod special adevărate în perioada carantinei. Profesorii s-au confruntat cu provocările unui context în continuă schimbare. Unii au trecut de la predarea online la cea hibridă și iar înapoi la cea virtuală. Alții au predat numai lecții virtuale și au petrecut opt ore pe zi în fața ecranului vorbind către ceea ce pare un vid cu ecrane negre. Educatorii au experimentat și și-au reinventat practica de predare. Au trecut prin mai multe reiterări, încercând să descopere ce anume funcționează. Asta poate fi resimțit ca și cum ai fi un profesor începător din nou și din nou. Mulți profesori cu care am vorbit au descris provocările predării de acasă în timp ce aveau și proprii copiii acasă (având și ei nevoie de ajutorul lor) sau despre dificultățile de a face separația dintre muncă și viață atunci când spațiul este același.

Între timp, am trăit cu toții un anumit nivel de traumă. Mulți profesori au pierdut persoane dragi din cauza Covid-19 sau s-au confruntat cu dificultăți financiare. Alții au trebuit să amâne nunți sau au pierdut un examen de absolvire sau au amânat vizite la prieteni și familie. Multora dintre noi le lipsesc muzica sau alte spectacole live, sau întâlnirile amuzante, evenimentele sportive sau serile de dans. Gândindu-mă la sărbătorile de iarnă, sunt trist pentru că nu vom fi capabili să ne vedem familiile, ca de obicei. Mi-aș dori să-mi pot îmbrățișa mama, să mă uit la un meci cu tata sau să beau o bere cu fratele meu sau să discut despre ultimele cărți cu sora mea.

Chiar dacă îți place să predai, acum te simți secătuit.

Câteodată e mai mult decât o simplă extenuare. Există uneori o dorință de perfecționism în predare care te poate conduce la o strădanie nesănătoasă și la lipsa mulțumirii de sine. Câteodată ai nevoie să faci pauză de la sentimentul de ”ocupare” (vă amintiți de toți acei prieteni care, la întrebarea, ”Ce mai faci?”, răspund cu un ”Muncesc!” în care transmit și sentimentul de reproș că-ți pierzi timpul întrebând și care-ți taie cheful să mai continui orice discuție? – n.n.):

https://m.youtube.com/watch?v=l6y3KCuyfzI&feature=emb_title – Renunță la a purta tot timpul eticheta ”sunt ocupat”, ”muncesc” ca pe o emblemă de onoare.

Când profesorii se odihnesc, câștigăm cu toții

Oamenii spun că predarea este un maraton și cred că au dreptate. Chiar dacă termini o cursă de maraton și treci de linia de sosire și primești acea medalie și ești extraordinar de mândru de ceea ce ai realizat, tot te afli prăbușit la pământ de epuizare.

Asta înseamnă această vacanță de iarnă din fața noastră.

Menționez asta deoarece văd câteodată comentarii care spun că un ”profesor bun” este cel care-și petrece vacanța de iarnă în cursuri sau seminarii de dezvoltare profesională sau se angajează să-și planifice lecțiile următoare. Este ușor ca profesor fii absorbit de sindromul martirului, crezând că trebuie să dai totul ce ai cu abnegație, deoarece o faci pentru copii. Eu numesc asta ”mitul super-eroului”. Este o idee pe care am explorat-o în filmul video de mai jos, pe care l-am creat împreună cu prietenul meu, Trevor Muir:

https://m.youtube.com/watch?v=Y541aTuW5s8&feature=emb_title – Dragi profesori, nu trebuie să fiți super-eroi

Martirii nu sunt de folos pentru copii. Elevii au nevoie de profesori energici și răbdători. Și orice ai spune, asta cere odihnă și refacere. Mai mult, elevii au nevoie de profesori pasionați de conținutul pe care îl predau, de aceea faptul că profesorii își petrec o parte din vacanță citind despre subiecte ca istoria, artele sau descoperiri din matematică sau știință este un lucru benefic. Dacă vrem ca elevii noștri să îndrăgească cititul, faptul că profesorii lor își petrec o parte din vacanță pierduți într-o lume fictivă sau jucându-se cu ideile dintr-o carte non-fictivă, ajută.

Predarea este un dans extenuant. Este în regulă să iei o pauză de o săptămână sau două (în funcție de calendarul școlii tale). Citește o carte. Uită-te la filme. Mergi la plimbare. Înoată. Vezi un serial. Joacă-te cu mingea de fotbal/ volei cu fiica ta/ fiul tău. Fă o excursie la munte. Ți-ai dat inima și sufletul în acest dans al predării. Nu ar trebui să te simți vinovat când te odihnești. Elevii tăi au nevoie ca tu să faci asta.

De fapt, există o tonă de cercetări interesante în cartea Rest* (Odihna), care sugerează că suntem mai productivi și mai creativi atunci când petrecem o parte din timp odihnindu-ne.

* Rest: Why You Get More Done When You Work Less Paperback / Odihna: De ce rezolvi mai multe atunci când corectezi mai puține lucrări, de Alex Soojong-Kim Pang

Această idee este reprodusă și în articolul de care am pomenit anterior, scris de Thomas Oppong:

”Conform cercetărilor, dacă un stimul rămâne constant mult timp, creierul încetează în mod gradat să înregistreze o imagine, un sunet sau un sentiment. Pierzi concentrarea și scade performanța îndeplinirii sarcinilor.

Atunci când ne confruntăm cu o problemă creativă timp îndelungat, cel mai bine este să-ți impui scurte pauze. Pauzele mentale scurte te vor ajuta să rămâi concentrat asupra sarcinii și vor îmbunătăți abordarea și generarea de idei. Pauzele structurate te pot ajuta să-ți faci munca cel mai bine.

Atunci când nu ne acordăm în mod regulat pauze, tindem să generăm idei redundante. Dacă eziți să faci pauză pentru că simți că ești ”pe val”, fii conștient că asta poate fi o impresie falsă. Creierul tău are nevoie de pauze pentru a rămâne productiv și pentru a genera idei mai bune.”

Îmi place această idee. Noi, profesorii avem nevoie să ne odihnim. Avem nevoie să ne refacem și de o reînnoire. Și-mi place acest citat din Anne Lamott**:

“Aproape orice aparat va funcționa din nou dacă îl scoți din priză pentru câteva minute, inclusiv tu” – Anne Lamott

** https://www.ted.com/talks/anne_lamott_12_truths_i_learned_from_life_and_writing – 12 adevăruri învățate din viață și din scris

Șapte strategii pentru a te regenera în vacanța de iarnă

Nu este nimic greșit să citești cărți/ articole de dezvoltare profesională sau să faci planuri de lecție sau orice altceva pe timpul vacanței. Dacă ăsta îți este stilul, te rog să ignori întregul articol. Dar, dacă vrei să tratezi această vacanță de iarnă ca pe o adevărată vacanță, iată câteva strategii pe care poate vrei să le încerci. În ultima săptămână am vorbit cu profesori care predau acum la clasă și am adăugat ideile lor de strategie la cele pe care le utilizam eu:

1. Acordă-ți ceva timp pentru reflecție. Asta poate fi dificil, dar am descoperit că te ajută să-ți rezervi o zi (sau chiar jumătate de zi) și să treci în revistă chestionarele pe care le-au completat elevii tăi, privind cu onestitate la ce funcționează și ce nu. Dacă ești o persoană care cade ușor pradă sentimentului de vinovăție sau rușine, încearcă o altfel de abordare. Dă-le elevilor chestionarele de sfârșit de semestru mai devreme și petrece timpul de reflecție gândindu-te la ce a funcționat bine. Poți face o listă cu 30 de lucruri pe care le faci bine. Cu alte cuvinte, întreabă-te ”unde fac eu furori ca profesor?”
2. Nu-ți lua de lucru acasă. Evită să corectezi și notezi lucrări. Evită să faci planuri de lecție. Unul din prietenii mei, profesor spune că muncește suplimentar două săptămâni la sfârșitul semestrului, pentru ca atunci când trebuie să se întoarcă în clasă să aibă totul gata. Filozofia lui este să ”sprinteze la finiș”, petrecând câteva ore în plus în zilele de luni și marți înaintea vacanței pentru a avea gata materialele și planurile de lecție pentru primele două săptămâni după vacanța de iarnă.
3. Găsește inspirație în alte domenii. Citește o carte. Uită-te la filme. Mergi într-o excursie (respectând distanțarea socială). Petrece timp cu oamenii la care ții. Unele din ideile mele favorite au fost inspirate de citirea unor cărți care nu aveau legătură cu materia pe care o predau. Am început să aplic ”Ora de geniu” după ce am citit o carte despre compania Google. Mi-am schimbat procesul de feedback după ce am citit o carte despre Pixar. Îmi reformulez cu regularitate conceptele citind lucrări despre designerii UX. De asemenea, sunt inspirat în mod constant de interviurile audio pe care le ascult.
4. Păstrează spațiu pentru braintorming. Câteodată lenea pe care o resimți în timpul tău liber te poate duce la descoperiri creative. Poți avea idei geniale atunci când te pregătești de culcare, sau când ești la duș sau când te plimbi pe jos. Te-ar putea ajuta să le înregistrezi cumva și apoi să le lași pentru un timp. Eu întotdeauna păstrez un carnețel de note sau un notepad în care pot nota idei pentru proiecte, lecții sau activități pe care aș vrea să le încerc.
5. Fă ceva creativ. Desenează, pictează, împletește brățări, orice. Okay, poate că nu vei împleti brățări de prietenie. Dar există o adevărată forță în a face ceva cu adevărat creativ, în afara domeniului tău de predare. Te ajută să-ți dezvolți empatia față de elevii care fac lucruri creative și te ajută pe tine să intri într-o stare de ”flow” (flux).
6. Petrece timp cu oamenii la care ții. Poate că este ceva evident, dar e o idee care a apărut mereu în discuțiile cu oamenii. Ei au descris perioade în care nu au fost pe de-a-ntregul prezenți la întâlnirile cu oamenii din cauza gândurilor predominante despre notele pe care trebuie să le pună sau planurile de lecție pe care le aveau de făcut. Am vorbit cu un profesor care spunea că simte că a fost total absent în perioada primilor ani ai copilăriei propriilor copii, deoarece nu putea să-și ”închidă creierul de profesor care tot planifică”.
7. Practică meditația și mindfulness. Am o prietenă care a predat timp de treizeci de ani și acum, după un an de pensionare, predă din nou. Pe timpul vacanței de iarnă face parte dintr-un grup care practică meditația, mindfulness, și fiecare ține un jurnal zilnic.

Ia notă că toate astea nu sunt rețete sau cerințe. Sunt simple idei pe care poate vrei să le experimentezi în timpul liber. Până la urmă, cu cât vom experimenta mai multă odihnă și restaurare a forțelor, cu atât mai creativi vom fi în predarea noastră. Și asta este, la rândul lui, un lucru mai bun pentru elevi.

Sursa: https://spencerauthor.com/finding-renewal-on-your-winter-break/

Așa cum desigur ați văzut, noi ne-am luat liber de Crăciun și ne vom lua și de Anul Nou.

Vă urăm tuturor un An nou 2021 cu sănătate maximă, multă speranță, inspirație și creativitate, împliniri și bucurie. Și, dacă se poate, fără pandemie…