Proiectează invers. Elementele de bază ale Backward Design

Rezultatele elevilor de la sfârșitul unui an școlar determină actorii din alte sisteme să reflecteze cu seriozitate asupra abordărilor sistemice. Și, îi determină pe mulți profesori să mediteze cu seriozitate asupra propriilor abordări în predare, încercând să aducă permanent îmbunătățiri. Articolul de mai jos, scris de Jennifer Gonzales, de la Cult of Pedagogy este rezultatul unor astfel de reflecții – și ne-am bucura dacă profesorii de la noi și-ar trece propriile abordări prin acest proces de reflecție și schimbare.

Mai ales, în lumina rezultatelor recente, dezastruoase. E dureros să știi că, an după an, peste 40% din elevii care părăsesc școlile la sfârșitul unui ciclu nu au rezultate care să le permită să continue școala sau să găsească de lucru în lumea atât de competitivă de astăzi.

1-Concepere-inversată-8

Când am predat arta limbajului la clasa a șaptea, una din temele mele favorite de predare era cartea lui S.E. Hinton The Outsiders. În fiecare an, începeam acea unitate de predare cu o discuție despre clicile care s-au format în viața elevilor, despre cum interacționau aceste grupuri, despre regulile nescrise care le guvernau comportamentele și ce se întâmpla dacă grupurile se ciocneau sau unii dintre ei intrau în relație cu altcineva din alt grup, ”din afară”. După ce petreceam un timp reflectând, scriind și vorbind, eram gata să începem lectura cărții.

Lectura mergea bine, mai mult sau mai puțin. Unele capitole le-am parcurs în clasă (le citeam 1-Concepere-inversată-10eu la început, apoi citeau ei, în liniște), alte capitole le citeau acasă. Unii elevi deveneau atât de absorbiți de roman, întocmai precum speram eu să fie; alții, nu prea. În mod predictibil, erau și unii care rămâneau în urmă cu lectura cărții, cam așa cum rămâneau cu toate cărțile pe care le aveau de citit.

Verificam progresul elevilor din când în când cu niște chestionare, lucram câte ceva la complot și caractere, la scenele în care se desfășura acțiunea și la tema principală apoi, le dădeam un test despre întreaga carte – test care conținea în principal întrebări pe care le pusesem despre identificarea caracterelor, punctele cheie din complot, scene etc. – petreceam aproximativ trei ore de clasă privind și discutând despre versiunea cărții din filmul lui Francis Ford Coppola*. Și vedeam mereu cum se uită lung la Matt Dillon în scena de început a filmului. De la început la sfârșit, acestă unitate de învățare ne lua cam trei săptămâni.

* https://en.wikipedia.org/wiki/The_Outsiders_(film)

https://www.youtube.com/watch?v=3YsmVz8uWIYThe Outsiders 1983

1-Concepere-inversată-9

Privind retrospectiv, nu știu de ce era tema mea favorită. Adică, deși mie mi-a plăcut cartea, răspunsul elevilor mei a fost în mare parte ”călduț”. Poate că ceea ce îmi plăcea era ideea de a-l preda. Poate că era vorba de conexiunea pe care puteam eu să o fac între lucrurile cu care elevii mei se confruntau zi de zi. Nu știu. Am predat de câteva ori acea carte și, chiar dacă eu abia așteptam să o predau, sfârșeam întotdeauna puțin nemulțumită.

Și doar acum, după câțiva ani, încep să înțeleg acea nemulțumire: nu pot spune cu toată încrederea că elevii mei învățau ceva din acel capitol. După o reflecție profundă, nu am încredere că vreunul din elevii mei a învățat ceva având o valoare durabilă din cel puțin jumătate din lecțiile pe care le-am predat.

Asta e o pilulă amară cam greu de înghițit, deoarece nu eram un profesor prost pe jumătate. Aveam relații decente cu elevii mei și cred că majoritatea dintre ei au avut experiențe bune în clasa mea, dar oare au avut ei parte de o învățare reală, durabilă? De fapt, nu pot să spun în ce măsură s-a întâmplat asta.

Nu-mi place să recunosc asta.

Dar cel puțin, acum înțeleg de ce predarea mea nu producea prea multă învățare. Nu am stabilit niciodată ținte de învățare clare, măsurabile.

Lucrurile ar fi stat atât de diferit dacă aș fi știut despre backward design (proiectarea inversă)

Atunci când profesorii vorbesc între ei despre lucrurile pe care le predau, spun lucruri care sună cam așa:

Ce roman predai la clasa a 8-a?

Oh ăsta ar fi perfect. Îl pot folosi atunci când predau despre Revoluția Americană!

Eu nu cred că s-ar potrivi pentru mine; noi învățăm luna viitoare despre fazele lunii.”

Tindem să discutăm despre planurile noastre de predare în termenii potrivirii cu marile teme pe care trebuie să le acoperim. Această scurtătură are un caracter practic; nu va trebui să detaliem obiectivele specifice legate de abilități și cunoștințe în timp ce ne așteptăm rândul la tabla cu covrigi. Dar când mă gândesc la lecțiile pe care le-am predat elevilor mei, la acelea pe care le-am observat în clasele colegilor mei și la munca pe care am văzut că o fac copiii mei, consider că această ”scurtătură” este o reprezentare destul de bună a ceea ce facem destul de mulți dintre noi: fabricăm lecții care-i țin pe elevi ocupați cu conținutul nostru, fără să ne fie clar ce am vrea ca ei să învețe.

În loc să începem cu o temă, am face mai bine să începem cu obiectivul final, iar aici intervine conceptul de proiectare inversată (backward design).

1-Concepere-inversată-6

Planificarea tradițională versus Planificarea inversată

Planificarea / conceperea tradițională a lecției

Timp de mulți, mulți ani, profesorii au planificat lecțiile astfel:

Pasul 1: Identifică o temă sau o porțiune din conținut care trebuie acoperită.

Pasul 2: Planifică o secvență de lecții pentru a preda conținutul.

Pasul 3: Creează o evaluare prin care să măsori învățarea care trebuie să se petreacă în acele lecții.

Remarcați că, în această abordare evaluarea este creată după ce este planificată lecția. Câteodată nu este creată până ce majoritatea lecțiilor din acel capitol au avut loc deja. Evaluarea este un fel de gândire ulterioară, o verificare a faptului că elevii au fost atenți la ceea ce le-am predat.

Pentru majoritatea anilor din cariera mea de până acum, acesta este modul în care am planificat. Și bănuiesc că acesta este modul în care au planificat majoritatea colegilor mei. ȘI cred că este modul în care încă planifică mulți profesori.

Deci, ce e greșit aici? Ei bine, când planificăm în acest mod, probabil că vom include un conținut de o valoare îndoielnică. De exemplu, când predăm Revoluția Americană, dacă obiectivul este doar ”să predăm despre Revoluția Americană”, putem introduce acolo orice are o legătură cu acea temă: o pagină de colorat din Boston Tea Party, un proiect de meșterit în care să facem un steag al coloniștilor sau o fișă de lucru în care elevii să descifreze cuvinte ca minuteman, independence, și Hancock.

Această abordare aleatoare creează două probleme.

1-Concepere-inversată-5

Prima și cea mai importantă problemă este lipsa unei învățări durabile, transferabile. Unul din motivele pentru care atât de mulți dintre noi nu-și amintesc prea multe din ce au învățat în școală este că am învățat în această abordare haotică, bazată pe temă. Aceste activități întâmplătoare răpesc un timp prețios, care ar putea fi cheltuit pe lucruri mult mai valoroase.

Cea de a doua problemă este angajamentul slab al elevilor. Elevii noștri știu când li se cere să facă ceva fără scop. Ei nu văd relevanța a ceea ce învață sau linia directă între conținutul cursului tău și un rezultat dezirabil, pe care să-l controleze. Desigur, mulți dintre elevi vor face oricum ceea ce le ceri, deoarece vor note bune și beneficiile care decurg din acestea. Dar ei nu învață. Dacă nu mă crezi, întreabă-i.

1-Concepere-inversată-1

Backward Design (Proiectarea inversată)

În cartea lor originală, Understanding by Design, care a fost publicată prima oară în1998, Grant Wiggins și Jay McTighe ne-au prezentat proiectarea inversată, o abordare a planificării instruirii care începe cu scopul final, apoi lucrează înapoi de la acesta.

Iată care sunt pașii în această abordare:

Pasul 1: Identifică ce ar trebui să știe elevii și ce ar trebui să fie capabili să facă la sfârșitul unui ciclu de învățare.

Pasul 2: Creează o evaluare care să măsoare acea învățare.

Pasul 3: Planifică o secvență de lecții care să-i pregătească pe elevi pentru a completa cu succes evaluarea.

Diferența de ordine este semnificativă: Planifică întâi evaluarea, apoi planifică lecțiile care vor contribui la succesul elevului în acea evaluare.

Mi s-a prezentat pentru prima dată acest concept când eram în cel de al șaselea an de profesorat, iar genialitatea lui m-a uimit. L-am utilizat atunci când am planificat următorul meu capitol și am trăit să văd cea mai mare creștere a succesului elevilor pe care o văzusem vreodată. Pe deasupra, și eu am fost de fapt încântată să predau lecțiile pe care le planificasem. Pentru prima dată am simțit că nici una din orele mele nu fusese irosită; de fapt, totul a contat. A fost mult mai satisfăcător să fac lucrurile în acest fel.

Haideți să vedem un exemplu care ilustrează diferența dintre o oră planificată în mod tradițional și aceeași ora planificată după conceptul backward design.

1-Concepere-inversată-7

Înainte și după: Ciclul/ Fazele Lunii

Înainte, planificarea tradițională, unde produsul final este un test

La un moment dat, pe parcursul școlii, elevii studiază fazele Lunii. Un mod tipic, drăguț în care poți preda asta este următorul:

  • O lectură sau un film video despre fazele lunii, urmat de o fișă care ilustrează aceste faze.

  • O activitate interactivă, cum ar fi să scobești umplutura de la biscuiții Oreos pentru a reprezenta fazele lunii.

  • Urmând exemplul profesorului, elevii creează un model fizic al fazelor lunii, utilizând un material ca de exemplu mingile din polistiren.

  • Un test final care le cere să eticheteze fazele lunii din memorie și să răspundă unor întrebări cu mai multe variante de răspuns despre ciclul lunar, eclipse și anotimpuri.

În multe clase, profesorii îi pun de asemenea pe elevi să urmărească pe cer timp ce o lună fazele lunii, așa că puteți adăuga și această activitate.

Urmând acest plan, un profesor s-ar simți destul de satisfăcut că a ”acoperit” tema fazelor lunii. Dar, dacă ne uităm la standardele pentru științe din Next Generation Science Standards (NGSS), standardul legat de fazele lunii spune că elevii de clasele 6-8 vor:

Dezvolta și utiliza un model al sistemului Pământ-Soare-Lună pentru a descrie modelele ciclice ale fazelor Lunii, eclipselor de Soare și Lună și ale anotimpurilor” (MS-ESS1-1).

Notați limbajul utilizat aici: Elevii ar trebui să dezvolte un model, apoi să-l utilizeze pentru a descrie aceste modele ciclice. Dar în planul de mai sus, elevii doar au copiat un model și nu l-au utilizat pentru a descrie nimic; chiar dacă modelul cerea unele descrieri în scris ca să explice ce se întâmplă; deoarece modelul era o copie, nu se poate spune cu siguranță că elevii erau cei care descriau sistemul.

Apoi a urmat un test. Dacă presupunem că o mare parte a notelor elevilor se bazează pe test, atunci nu se măsoară achizițiile lor pe baza standardului. Standardul nu cere ca elevii să memoreze fazele lunii. Nici nu le cere să ”demonstreze cunoașterea” modului în care funcționează întregul sistem. Standardul vrea ca elevii să fie cei care dezvoltă un model și îl utilizează pentru a descrie sistemul.

Ar fi ușor să dai la o parte această distincție, să spui Bah, nu e nici o diferență. Testul pune elevilor o mulțime de întrebări care vor arăta înțelegerea acestor concepte, așa că suntem acoperiți.

Dar nu e tocmai adevărat. Să ceri cuiva să dezvolte un model cere o gândire de ordin mai înalt decât aceea utilizată pentru a copia un model. Să descrii sisteme și modele este mult mai provocator decât să alegi descrierea potrivită.

Dezvoltarea de modele și explicarea lucrurilor care se întâmplă este parte din munca reală a unui om de știință: Ei remarcă fenomene, le studiază, apoi își dau seama cum să reprezinte aceste fenomene altor persoane, pentru ca aceștia să le înțeleagă. Să spui: ”Uită-te la asta! Este interesant și explică de ce lucrurile sunt șa cum sunt!

Și asta este exact ce au avut în minte autorii standardelor NGSS: “Orice educație care se concentrează predominant pe produsele detaliate ale muncii științifice – pe datele științei – fără să dezvolte înțelegerea modului în care au fost stabilite acestea sau care ignoră aplicații importante ale științei în lume, prezintă știința în mod greșit și marginalizează importanța ingineriei” (National Research Council, 2012, p. 43).

Cu alte cuvinte, o educație de nivel superior îi va învăța pe elevi să gândească și să acționeze ca niște oameni de știință. Dacă noi nu planificăm experiențe de învățare care să facă posibil asta, le dăm o educație limitată.

1-Concepere-inversată-4

După aplicarea planificării inversate, unde produsul final este un model și o prezentare

Deci, dacă vom reface acest plan de lecție cu planificarea inversată, va trebui să începem prin dezvoltarea unei evaluări care va măsura succesul cu acest standard. Asta înseamnă că evaluarea nu va fi un test în care elevii doar să identifice fazele lunii, ci un model al fazelor lunii dezvoltat de elev, împreună cu un mod de prezentare care să explice fazele lunii, eclipsele și anotimpurile.

Când vom concepe această evaluare finală, este esențial ca profesorul să creeze o rubrică care subliniază clar standardele specifice, cele mai înalte, atât pentru model cât și pentru prezentare. Rubricile trebuie să fie o listă de criterii pentru acuratețea și funcționalitatea sistemului, plus calitatea prezentării în sine. Iată un exemplu de cum ar putea arăta:

Criterii

Nota ta

Puncte posibile

Feedback

Acuratețea modelului: Toate cele 8 faze ale lunii sunt reprezentate corect și sunt etichetate corect pe model. Modelul reprezintă corect relațiile fizice dintre Soare, Lună și Pământ.

25

Funcționalitatea modelului: Modelul este conceput pentru a arăta și sugera rotația Pământului și punctul de vedere al persoanei care stă într-un punct fix pe Pământ.

25

Prezentarea: Prezentare descrie cu acuratețe și amănunțit modelele ciclice ale fazelor lunii, eclipselor și anotimpurilor, referindu-se la elementele specifice ale modelului pentru a ilustra aceste modele.

40

Estetica și mecanica: Prezentarea este clar și frumos furnizată, fără erori care să distragă.

10

Total puncte

100

Având o rubrică bună creată, lucrăm după aceea înapoi, pentru a determina de ce lecții au nevoie elevii pentru face o treabă excelentă la evaluarea finală.

  • Instruire directă: Elevii încă au nevoie să știe datele de bază despre sistemul lunar. Obiectivul nu este memorizarea, așa că nu vom pune note pentru asta, dar elevii au nevoie să știe destul de bine informația pentru a explica bine și pentru a utiliza vocabularul adecvat. Așa că putem păstra lectura și vizionarea din planul original. La fel este în regulă să-i punem să lucreze puțin cu informația pe o fișă de lucru sau cu o practică online, dar nu le vom acorda puncte pentru acest lucru. Dacă ai nevoie să-i motivezi pe elevi să facă asta, cere-le să-și demonstreze știința (cum ar fi să obțină cel puțin 80 de puncte la un joc cu un set de Quizlet flashcards**) înainte de a trece la pasul următor.

    ** https://quizlet.com/389843563/lunar-phases-flash-cards/

  • Procesare activă cu modele: Apoi, dă șansa elevilor să lucreze cu un model, pentru a putea experimenta ciclul lunar în acțiune. Asta le va aprofunda înțelegerea sistemului Pământ-Lună-Soare, ceea ce îi va pregăti mai bine pentru propriile prezentări. Ceva cam ca acest model interactiv din CK-12***, care permite elevilor să manipuleze timpul zilei și poziția Lunii pentru a vedea cum schimbă aceste variabile ceea ce vedem pe cer. Lucrând în grupuri, elevii pot utiliza simulatorul pentru a răspunde întrebărilor despre imaginea Lunii în funcție de fază, de perioada din zi, apoi să facă tranziția la verificarea unor predicții bazate pe aceste variabile.

    *** https://interactives.ck12.org/simulations/physics/phases-of-the-moon/app/index.html

  • Practicarea prezentării: Dacă elevii urmează să poate susține o prezentare frumoasă, au nevoie să exerseze explicarea ciclului lunar cu propriile cuvinte. Utilizând un model existent (cum este cel interactiv menționat mai sus), pune-i pe elevi să explice – unui partener sau unui mic grup – fazele lunii, incluzând informații despre anotimpuri și eclipse. Cere partenerilor care ascultă să fie antrenori pentru prezentator, dacă descrierea lui are goluri sau inexactități. Ascultându-și colegii cum explică sistemul, împreună cu propriile tentative de a-l explica, îi va ajuta să utilizeze mai fluent limbajul despre ciclul lunar.

  • Dezvoltarea modelului: Acum elevii încep să-și dezvolte propriile modele. Standardul nu specifică ca acesta să fie un model fizic, așa că le puteți da elevilor să aleagă: Modelul poate fi foarte bine făcut din mingi de polistiren, dar poate fi de asemenea o diagramă desenată de mână, o prezentare cu slide-uri, un video animat, o carte de copii sau o scurtă scenetă pe care o prezintă clasei sau un film video înregistrat. Multe din aceste opțiuni, cum ar fi cartea pentru copii, includ partea de prezentare împreună cu modelul. Acordă elevilor din clasă timp să lucreze aceste modele; asta le asigură lor condițiile pentru a-și face munca, iar ție îți dă posibilitatea de a le acorda feedback, dacă un elev o ia într-o direcție greșită. Amintește-le cu regularitate că explicarea modelului reprezintă aproape jumătate din nota lor, așa că trebuie să se gândească să facă un scenariu al modului în care va arăta prezentarea lor ”live”.

  • Demonstrarea prezentărilor: La final, elevii își prezintă modelele. Dacă ai mulți elevi care optează pentru o prezentare ”live”, aceasta ar putea dura câteva ore, ceea ce ar fi plictisitor, deoarece subiectul este același pentru toți. Pentru a micșora timpul total, pune elevii să prezinte în fața întregii clase doar dacă clasa a participat de fapt la realizarea acelui model (cum ar fi o scenetă sau o simulare). Altfel, elevii își pot înregistra prezentarea video sau își pot face prezentarea doar în fața ta, în timp ce colegii lor lucrează la altceva, independent.

Cu această versiune ”după” aplicarea conceptului de planificare inversată, fiecare lecție este concepută pentru a pregăti elevii să furnizeze la final prezentări excelente. Ei utilizează limbajul ciclului lunar tot timpul, corectându-și unul altuia greșelile de înțelegere și, la fel ca oamenii de știință, se gândesc cum să explice conceptele altor oameni.

1-Concepere-inversată-2

Unele întrebări despre lecțiile tale

Deci, ne-am uitat cu foarte mare atenția la o mic capitol pentru orele de științe de la gimnaziu. Acum acordă-ți timp pentru a procesa totul și aplică asta la lucrurile pe care le predai. .

  1. Ce îți cer standardele, mai exact? Cer elevilor să memoreze și identifice fapte, sau le cer că descrie, să explice, analizeze sau creeze? (Probabil că ultimele variante)

  2. Dacă sunt acestea din urmă, cât de apropiate sunt măsurile tale de evaluare cu aceste standarde? Oare cer elevilor să facă descrierea, explicarea, analiza sau crearea (ceea ce probabil le va cere să scrie, să prezinte sau să creeze un produs), sau le cer doar să recunoască atunci când altcineva o face, sub forma unui test cu răspunsuri multiple?

  3. E nevoie să-ți ajustezi evaluările pentru ca ele să se alinieze mai bine cu standardele?

  4. Dacă da, următorul pas este să-ți regândești lecțiile care duc la acea evaluare. Oare fiecare lecție a ta contribuie la succesul în acea evaluare? S-ar putea omite unele din lecțiile tale, deoarece nu se conectează direct cu evaluarea? Lipsește ceva? De exemplu, dacă evaluarea ta cere ca elevii să scrie în limbaj academic și să-și susțină ideile cu dovezi, ar trebui să le furnizezi unele lecții care îi învață să practice acel tip de scriere.

  5. În final, acea evaluare va atârna greu în catalogul de note? (Așa ar trebui să fie!) Lecțiile și activitățile care conduc la evaluarea finală sunt făcute pentru a le furniza elevilor expunerea la cunoaștere și practicarea abilităților necesare pentru a obține performanța în evaluarea finală; în mod ideal, ei nu ar trebui să primească note pentru aceste activități. Dacă ești absolut obligat să dai niște punctaje, asigură-te că evaluarea finală valorează mult mai mult decât multe din aceste sarcini mai mici.

Așa cum am făcut și eu, ai și tu probabil unele lecții și activități favorite. Unele dintre ele s-ar putea dovedi că nu sunt doar amuzant de predat ci și solide, în termenii echipării elevilor cu cunoștințe și abilități care vor dura.

Dacă se dovedește că unele dintre aceste lecții și activități favorite nu se aliniază de fapt cu standardele, poate vei putea să le revizuiești pentru a se alinia. Sau ai putea să le păstrezi pentru alte motive – nu fiecare minut din oră trebuie să fie folosit pentru instruirea bazată pe standarde. Unele activități au valoare deoarece ne ajută să ne cunoaștem mai bine, îi ajută pe elevi să-și dezvolte abilitățile socio-emoționale sau oferă pur și simplu puțin amuzament. Dar dacă o lecție sau activitate nu face nici unul din aceste lucruri, dacă este deghizată în învățare dar nu face nimic mai mult decât să-i țină pe elevi ocupați, este timpul să dispară.

Utilizarea unui proces ca planificarea inversată (backward design) ne ajută să devenim mai buni în luarea acestor decizii. Făcând din această abordare parte a practicii noastre de zi-de-zi, vom fi capabili să privim înapoi și să spunem cu mai multă certitudine că, atunci când au fost în grija noastră, elevii au învățat cu adevărat.


Referințe:

National Research Council (2012). A framework for K-12 science education: Practices, crosscutting concepts, and core ideas. The National Academies Press. https://doi.org/10.17226/13165.

Sursa articolului: https://www.cultofpedagogy.com/backward-design-basics/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.