“Cercetări riguroase, longitudinale, au demonstrat că unele competențe specifice – cum sunt auto-controlul, competențele sociale și mentalitatea de creștere – au un impact semnificativ asupra performanțelor școlare ale elevilor/ studenților, asupra succesului în carieră și bunăstării de-a lungul vieții” – spune Sara Krachman, co-fondator și director al organizației Transforming Education care, ca și noi, își propune să pledeze pentru inovarea educației și să pună la îndemâna tuturor acele cunoștințe bazate pe cele mai recente cercetări și resurse, care să stimuleze educatorii și liderii și să-i ajute să se implice mai eficient în transformarea sistemelor de educație și a organizațiilor din cadrul acestor sisteme (școli, universități) – pentru ca școala să tindă spre dezvoltarea completă a potențialului tuturor copiilor, fără discriminări sau diferențieri.

Unul din cele mai recente articole, scris de Lindsay Hill, vă propune o resursă, o activitate care este menită să ajute colectivele de educatori să lucreze mai bine împreună și să combată totodată prejudecățile și diferențierile – iar noi, gândindu-ne la cultura de colaborare și atmosfera din școlile noastre, zugrăvită în culori cam sumbre de cititorii noștri, ne-am gândit să v-o prezentăm.

Lindsay Hill, vă prezintă o activitate și o unealtă care este un rezultat al unor proiecte multiple, care au dus la noi descoperiri și la crearea și aplicarea zi de zi a unor noi strategii, activități și unelte, cu rezultate benefice măsurabile.

Așa cum veți vedea, această activitate și unealtă de lucru poate fi utilizată de către colectivele de profesori, dar și cu elevii voștri și ajută la crearea unor mai bune conexiuni între profesori, între profesori și elevi și între colegii de clasă.

• Lindsay Hill este director pentru diversitate, echitate și incluziune pentru Raikes Foundation. Ea este de asemenea, fondator al Sojourner Advising, o organizație care se concentrează pe consultarea indivizilor și organizațiilor pentru a promova libertatea.

Lideri începând cu Rumi sau Grace Lee Boggs până la Whitney Houston ne-au reamintit cu toții că nu putem obține dragoste, libertate sau transformare în exterior fără să ne iubim, eliberăm și transformăm noi înșine. Trebuie să începem prin a ne privi în oglindă, prin a ne iubi pe noi înșine și prin a fi schimbarea pe care dorim să o vedem în lume.

Dar atunci când ne orientăm spre echitate este foarte ușor să ne pierdem în marea de probleme de rezolvat, oameni de schimbat, sisteme de demontat. Organizațiile (școlile) noastre pot fi copleșite de un sens al urgenței care ne înghiontește către soluții externe, în opoziție cu a ne îndrepta spre provocările de adaptare treptată, interne și externe. Cu alte cuvinte, este ușor să pierzi din vedere faptul că munca pentru a obține echitatea începe din interior, nu poate fi făcută fără schimbări interioare.

Într-o adevărată căutare a libertății suntem forțați să lăsăm deoparte toate prezumțiile de obiectivitate și neutralitate. Fiecare dintre noi, operează cu lentilele prin care ne înțelegem pe noi înșine, felul în care ne angajăm în organizațiile în care lucrăm și modul în care interpretăm lumea din jurul nostru. Nu putem fi campioni ai echității fără să ne interogăm propriile experiențe, valori și perspective, ca și propriul nostru rol în sistemele de opresiune ale societății noastre.

Cu sisteme care lucrează zilnic pentru a ne sorta, diviza și întoarce unul împotriva celuilalt, fundația pentru libertate este conexiunea dintre noi. Dar realizarea unei adevărate conexiuni nu este la fel de simplă ca recunoașterea faptului că suntem divizați. Una din căile pe care am descoperit-o pentru a începe procesul unei conectări sincere – pentru a construi în mod intenționat un fundament pentru libertate – este printr-o activitate de construcție de echipă (team-building) intitulată hărțile vieții (“life maps)”.

La prima vedere, hărțile vieții sunt simple. Dar, atunci când sunt bine facilitate, ele pot crea un spațiu care permite o autentică construire de relații și creștere personală. Când eu conduc o astfel de activitate, îi invit pe participanți să reflecteze la călătoria lor prin viață până în acest moment și să ia în considerare și evenimentele semnificative dinainte de nașterea lor. Îi invit să se gândească la copilărie, educație, activitățile extrașcolare și interesele lor, la călătorii, deciziile de carieră, evenimentele și relațiile semnificative și alte pietre de hotar importante care au modelat persoana lor, așa cum a devenit, modul în care văd lumea și valorile pe care le aduc la locul lor de muncă actual.

Fie că aceste hărți sunt completate dinainte pentru a putea acorda mai mult timp pentru creativitate, fie că sunt făcute în cadrul activității comune pentru a da startul activității, fiecare persoană creează o reprezentare vizuală, digitală sau fizică a propriei vieți. Deseori o astfel de reprezentare arată ca o hartă a unui parcurs sau a unei comori. La alții arată ca o tablă de joc, ca grile, liste sau linii ale timpului. Am văzut labirinturi, coduri, forme complexe și ecosisteme atât de imaginative încât nu pot fi descrise aici.

Odată ce hărțile sunt completate, le pun o serie de întrebări de reflecție mai profundă, pentru a aduce la suprafață mai multe aspecte ale identității noastre și ceea ce aducem în mod inconștient la locul de muncă, cum sunt valori, prejudecăți și așteptări. După ce am stabilit normele grupului și un spațiu al curajului, fiecare persoană își împărtășește harta cu un partener, cu un grup mic sau, dacă întregul grup este destul de mic și timpul alocat suficient, cu întregul grup. Scopul acestei împărtășiri îl privește atât pe cel care vorbește cât și pe cel/ cei care ascultă. Cred cu tărie că toată lumea are abilitatea de a-și rezolva propriile probleme atunci când își ascultă înțelepciunea interioară. Hărțile vieții oferă un moment de pauză pentru a ne asculta acea înțelepciune interioară – pentru a ne despacheta călătoria și lecțiile învățate într-un mod semnificativ, alături de oamenii cu care alegem să schimbăm lumea.

Transformarea – personală și colectivă. este posibilă prin intermediul acestui cadru, atunci când participanții sunt asistați de o facilitare intenționată.

Până în acest moment eu am completat cel puțin 10 hărți ale vieții și am descoperit cât de surprinzător de puternică și transformațională este această unealtă. De fiecare dată când o fac, învăț mai multe despre mine. Mă reconectez cu acel ”de ce” propriu și câștig o infuzie de stare de urgență și o perspectivă îmbunătățită. Mă simt mai conectată cu partenerii din acea încăpere, mai angajată în eliberarea lor și în succesul nostru colectiv.

Am fost mișcată până la lacrimi când m-am uitat la hărțile vieții ale unor elevi de clasa a 6-a, care includeau și o viziune pentru cum va fi viața lor după ce termină cele 12 clase. Am văzut de asemenea activități cu hărți ale vieții care au contribuit la construirea unor poduri de comunicare în cadrul unor echipe divizate, unele care au ajutat la începerea procesului unei munci sau evoluții dificile și care duceau la o poziție semnificativă sau la schimbări de carieră.

“Sigur,” îmi imaginez că vă gândiți voi. “Pare să fie o activitate amuzantă, dar nu este exagerat să o numești un fundament al libertății?”

Nu cred, vă voi răspunde – nu atunci când te gândești la dinamica opresiunii și la eliberare. Opresiunea (și gândiți-vă la toate acele ”ism”-e funcționează din afară spre interior. Ideologiile și poveștile negative, violente, paternaliste ne infectează sistemele, instituțiile și organizațiile noastre (școlile, universitățile, n.n.) Ele influențează modul în care îi vedem și interacționăm cu ”alții”. Poate chiar mai insidios încă, ele modelează felul în care ne vedem pe noi înșine.

Eliberarea, pe de altă parte, operează în direcție opusă. Trebuie să începem prin a privi în interior, operând dinăuntru spre afară. Explorând și despachetând părți din noi care au fost afectate, putem să înțelegem mai bine cum internalizăm presiunea, superioritatea, prejudecățile și ”petele albe” care contribuie la opresiune sau perpetuează un status quo.

Putem de asemenea să ne explorăm forțele. Să înțelegem mai bine ce super-puteri putem desfășura pentru dreptate. Odată ce am făcut această lucrare personală critică – cu alte cuvinte, odată ce am început să ne eliberăm pe noi – suntem capabili să evoluăm într-un mod în care ne angajăm față de oamenii din jurul nostru. Ca lideri, munca noastră nu se termină niciodată.

Poveștile noastre contează și noi avem responsabilitatea de a le împărtăși. Valorile noastre, prejudecățile, presupunerile, așteptările și talentele au consecințe – nu doar pentru noi, dar pentru copii/ elevi, pentru familiile noastre și pentru comunitățile în care trăim și lucrăm. Pentru propriile familii, propriile comunități, țara noastră și lumea întreagă. În momentul în care ne angajăm să facem continuu această muncă decisivă, personală și interpersonală, suntem capabili să ne transformăm organizațiile, instituțiile, sistemele și, eventual, să depășim ideologiile opresive pentru a propune povești diferite, bazate pe eliberarea colectivă.

Este mai mare decât hărțile în sine și este mai mare decât o conversație într-o sală de conferințe sau la o cabană privată. Este despre a crea spațiul pentru a ne împărtăși poveștile, pentru a ne înțelege mai profund pe noi și despre a construi punți pentru a-i înțelege mai bine pe ceilalți. Pentru a ne alinia într-o umanitate împărtășită, pentru a aborda cele mai mari probleme ale lumii cu mai multă conexiune, dragoste și curaj. Este despre a înfrunta adevăruri dificile despre noi înșine și călătoriile noastre de viață în timp ce ne acordăm timp să celebrăm viața pe care am dus-o și impactul pe care l-am avut. Este despre a căpăta mai multă claritate despre punctul spre care vrem și trebuie să ne mișcăm și de ce.

Atunci când ne cunoaștem pe noi înșine și pe ceilalți – călătoriile noastre de viață, valorile, reușitele și eșecurile, traumele și frumusețea – suntem pe deplin capabili să muncim împreună. Nu o muncă ce duce la o schimbare treptată, nu o muncă centrată pe ce este confortabil, nu o muncă ce perpetuează un status quo. Atunci când mișcările, schimbările sunt conduse de oameni care acționează într-o comuniune profundă, cu o mai mare claritate și convingere, ele conduc la schimbare transformațională. Suntem capabili să facem față celor mai presante probleme ale lumii printr-o stare de iubire și conexiune și vindecare. Când suntem conduși într-un mod eliberator, aceasta este fundația pe care hărțile vieții ne ajută să o creăm.

Sursa articolului – https://www.transformingeducation.org/life-maps-a-foundation-for-liberation/

Prezentarea unui template pentru Harta vieții

– https://www.youtube.com/watch?time_continue=27&v=1ymKoB5fNOE&feature=emb_title

Alte resurse pentru educatori

– https://docplayer.net/14058267-Practicing-inclusion-icebreakers-and-team-builders-for-diversity-the-office-of-intercultural-affairs-stonehill-college.html

– https://www.transformingeducation.org/resources/for-educators/