Am să încep cu un citat dintr-un interviu al Judecătorului Cristi Dănileț*, în care vorbea despre motivația activităților lui civice precum și despre nevoia de educație civică pentru mulți dintre adulți și nevoia de o minimă educație juridică (și civică) pentru toți copiii:

”Copiii mei vor trăi într-o societate la a cărei evoluție am ajutat și eu. Nu e suficient doar copilul tău sau familia ta să o ducă bine. Ci și ceilalți din jur.”

* http://cubine.ro/2019/10/30/copiii-mei-vor-trai-intr-o-societate-la-a-carei-evolutie-am-ajutat-si-eu-nu-e-suficient-doar-copilul-tau-sau-familia-ta-s-o-duca-bine-ci-si-ceilalti-din-jur/?

Se întâmplă multe în aceste zile la noi – acum două seri a fost marșul pentru păduri și m-am bucurat că nu mai trebuie să mă tem de măsuri opresive ordonate ”de sus”, avem un nou guvern, iar la sfârșitul acestei săptămâni vom ieși cu toții la vot pentru a ne alege președintele pentru următorii cinci ani…

Și mă întreb: Poate școala să rămână indiferentă la tot ce se întâmplă în societate? Totuși, copiii noștri trăiesc în societate, alături de adulți și resimt ”cutremurele” tot la fel cum le resimțim și noi, sau poate chiar mai acut, tocmai pentru că nu înțeleg totul și nu pot face / nu sunt lăsați să facă mai nimic.

Sau, altfel spus: e bine să rămână școala concentrată doar pe transmiterea de cunoștințe și dezvoltarea de abilități de învățare?

Care este scopul educației din școli și universități? Știm, am mai ridicat această problemă, dar pentru astăzi vă propunem și provocarea lansată de John Spencer în articolul de mai jos.

Înainte de a merge în Hong Kong, oamenii mă întrebau, ”Și ce te faci cu protestele?” și, aproape întotdeauna le-am răspuns cu acest – ”Am auzit că poți să le eviți”.

Și această declarație este absolut adevărată. Frumusețea traiului într-o democrație pluralistă este libertatea de a evita toate lucrurile cu caracter politic, dacă vrei.

Am petrecut în Hong Kong o săptămână întreagă și niciodată nu am văzut protestele masive, cu excepția canalelor de știri. În ciuda știrilor despre protestele violente, exista un sentiment că ai putea să-ți petreci cu ușurință timpul acolo și totul să se simtă… normal. Și, cu toate acestea, protestele se simțeau peste tot în jur, în moduri subtile. Luni, un cuplu dintr-un complex de apartamente de vis-a-vis de hotelul meu a agățat la fereastră un banner pe care scria cu litere groase, ”Libertatea cuvântului. Un Hong Kong liber!”

Mergând pe străzi am observat un număr de locuitori purtând tricouri cu steagul american sau cu rachetele de la Houston. Am remarcat banderole galbene legate în jurul stâlpilor de pe stradă, care semnificau solidaritatea cu mișcarea Occupy Hong Kong. La un moment dat, în timp ce luam cina, amândoi comesenii mei s-au oprit.

“Îți vine să crezi că ei cântă asta?” a spus o femeie.

“Vorbești despre cântecul de la Les Mis?” am întrebat.

“A devenit oarecum cântecul celor care protestează,” mi-a explicat ea.

https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=zhQIOfDQdCo – Do You Hear the Hong Kong People Sing? (Tu îi auzi pe oamenii din Hong Kong cântând?)

Deodată am remarcat că se auzea peste tot. Am auzit “Do you hear the people sing?” la un bar și la o bodegă și la magazinul de cafea. Există și un exemplu de amestec al elevilor** care au cântat acest cântec la începutul anului școlar, acoperind imnul național al Chinei.

** https://coconuts.co/hongkong/news/teens-disrupt-school-assembly-by-singing-do-you-hear-the-people-sing-over-chinese-national-anthem/

Din nou, protestele au fost subtile, dar le vedeai peste tot în jur, dacă te uitai cu atenție.

Democrația este incomodă

Înainte de a vizita Hong Kong-ul au fost oameni care m-au întrebat despre acest subiect și am răspuns, “E complicat și, cinstit nu știu suficient despre asta pentru a avea o părere.”

Acest răspuns a venit dintr-un punct în care mi-am recunoscut propriile îndoieli și dorința de a mă trage la o parte și de a asculta înainte de a avea o părere. Adevărul este că totul este ceva complicat și confuz și nuanțat. Am întâlnit oameni care susțin democrația și cred în mișcarea celor din Hong Kong dar nu susțin unele dintre metodele violente ale protestatarilor. Alții spun puține despre protestatari, dar critică poliția pentru că-i provoacă. Anumiți profesori mi-au spus că ei au fost îngrijorați că își cresc copiii într-un oraș ca Hong Kong, unde libertatea viitoare este incertă dar au recunoscut de asemenea că orașul este legat de China prin comerț și industrie. Din nou, nu a fost vorba de două părți sau perspective. Era o problemă cu perspective multiple și opinii nuanțate.

Dar nuanțele nu pot fi o scuză pentru a te complace. ”E complicat” nu poate fi un cod pentru ”hai să ignorăm asta”. Am ascultat nenumărați profesori vorbind despre evaporarea lentă a libertății personale. Am petrecut o săptămână auzind oameni vorbind despre procese corecte, libertatea presei, libertatea cuvântului și libertate religioasă (poate ați auzit de acuzațiile privind prelevarea ilegală de organe de la membrii Falun Gong, arestați de poliție doar pentru că participă la această mișcare pașnică ce promovează dezvoltarea sănătoasă, cultura și spiritualitatea, n.n.) Realitatea poate fi nuanțată dar există totuși un sentiment de claritate morală. Nu există aici ”ambele fațete”. Libertatea este bună. Autoritarismul este greșit.

Mi s-a rupt inima auzind aceste povești. Le-am auzit de la profesori care lucrează în școli creștine care sunt pe drept cuvânt îngrijorați că Beijing-ul le va dărâma bisericile și libertatea lor de a-și practica credința. Am întâlnit un fost profesor din China continentală ai cărui părinți au fost închiși în 1980 pentru că organizaseră o biserică ilegală. Dar am întâlnit și membri ai comunității LGBT care erau îngrijorați de represiunile de la Beijing. Acești profesori sunt oameni progresiști care au într-adevăr prea puțin de-a face cu foștii profesori de la școlile creștine.

Cu excepția faptului că… au totuși ceva. Cu toții avem asta. Este vorba de o dorință umană universală pentru liberate.

Vineri, un grup de profesori vorbeau despre proteste și despre provocările pe care protestele le pun în fața elevilor și studenților care, fie că susțin protestele, fie sunt pro-Beijing. Conversația a fost nuanțată, cu o discuție despre susținerea ideilor democrației în timp ce dezaproba atât violențele protestatarilor cât și ale poliției. Ei au vorbit deschis despre provocarea de a-și continua activitatea la școală în mijlocul tulburărilor.

După conversație, un profesor a spus, ”oamenii vor doar să-și continue viețile iar protestele sunt disruptive. Protestele sunt cu adevărat un inconvenient. Dar și democrația este incomodă. Libertatea este incomodă.”

Cel mai mare obiectiv al educației

Eu cred că școlile ar trebuie să fie bastioane ale creativității și minunării. Vreau să văd elevii făcând și concepând și rezolvând probleme. Vreau să văd elevi care învață să gestioneze (curate) informația. Vreau să-i văd conectându-se și colaborând cu alții. Notați că toate acestea sunt etichetate ca ”Abilități ale Secolului 21” de care elevii vor avea nevoie pentru o economie creativă. Eu chiar am descris nevoia*** ca elevii să învețe aceste abilități ca pe o schimbare de la o scară la un labirint.

Cu toate acestea, scopul suprem al educației nu poate fi niciodată doar obținerea unui job mai bun. Labirintul nu este niciodată doar o căutare pentru un job mai bun. Este vorba de asemenea despre construirea unei lumi mai bune. În miezul său, în educație ar trebui să fie despre dezvoltarea unor cetățeni care au gândire critică și care vor contribui la o societate democratică. Colaborarea este necesară pentru cariere dar este o idee critică pentru construirea unui viitor mai bun, ca societate. Da, alfabetizarea informatică va ajuta elevii în job-urile analitice, dar îi va ajuta de asemenea să determine acuratețea și contextul știrilor pe care le urmăresc *#1).

*** http://www.spencerauthor.com/democratic-citizens/ – Obiectivul educației

#1 https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=xf8mjbVRqao – Să ajuți elevii să identifice știrile false cu ajutorul celor 5C ai Consumului Critic.

Este adevărat că empatia (#2) este importantă pentru design (conceptualizare), dar de asemenea vitală pentru viitorul democrației. Vreau ca elevii să fie oameni care gândesc critic și rezolvă probleme, dar vreau de asemenea ca ei să rezolve probleme sociale și politice. Vreau ca elevii să facă lucruri, dat vreau de asemenea ca ei să știe să facă diferența.

#2 http://www.spencerauthor.com/empathy/ – Șapte strategii pentru a construi empatia la elevi

Nu mă refer la îndoctrinare. Scopul meu nu este să văd elevii devenind activiști sociali progresiști sau conservatori ci, în schimb, să se angajeze în dialogul democratic și să-și vadă rolul lor în cadrul lumii.

Ce ar însemna asta în aria fiecărei materii? Iată aici câteva idei:

• Matematica: Ajută elevii să vadă că matematica nu este socialmente neutră ci este profund ancorată în experiențele noastre de viață. Ajută elevii să-și dezvolte înțelegerea statistică și să înțeleagă cum poate fi manipulată matematica cu părtinire. Cu alte cuvinte, încurajează-i să caute exemple de ”grafice proaste” care sunt utilizate deliberat ca propagandă. Ajută-i să gândească critic despre cercetare și statistică. Integrează raționamentul matematic în proiecte de serviciu comunitar, punând elevii să facă evaluări ale nevoilor comunității.

• Artele limbajului: Ajută elevii să de-construiască realitățile sociale și politice din nuvelele/ romanele pe care le citesc. Pune-i să se angajeze în Seminare Socratice (#3), nu doar ca o modalitate de de-construire a textului, dar ca o modalitate de angajare în dialogul democratic. Învață-i alfabetizare informatică și media. Găsește căi să treci de ”bulele de filtrare” ale social media citind textele din puncte de vedere multiple. Standardele noastre sunt neutre din punct de vedere al conținutului și temelor, ceea ce înseamnă că avem oportunitatea de a expune elevii la toate felurile de texte care le vor provoca gândirea critică. Creeați un modul de ”jurnalism cetățenesc” (#4) unde elevii să creeze blog-uri, documentare și înregistrări audio care surprind poveștile lumii lor.

  #3 https://creeracord.com/2017/12/07/un-sistem-in-trei-pasi-pentru-a-i-face-pe-elevi-sa-discute-1/

  #3 https://www.youtube.com/watch?time_continue=22&v=6pGVR6ZF_2M – Walker Middle School Socratic Seminar

  #4 http://www.spencerauthor.com/journalism/ – De ce jurnalismul ar putea să fie de fapt clasa viitorului

  

• Studiile sociale: Exemplifică democrația prin simulări, dezbateri și procese simulate. Ajută istoria să capete viață într-un mod care exprimă puncte de vedere multiple și prin componente narative. Și, mai important, începe studiile sociale mai devreme. Deseori, subiectul este minimizat de presiunea permanentă a testelor standardizate.

• Științele: Ajută elevii să învețe bazele științei. Încurajează-i să facă conexiuni între conceptele științifice și realitățile sociale și politice. De exemplu, schimbările climatice pot fi resimțite ca fiind distante și abstracte. Cu toate acestea, am întâlnit un profesor din Salem, Oregon (unde trăiesc) care și-a pus elevii să exploreze de ce am avut o vară întreagă fără apă de băut. Dându-și seama de rolul algelor toxice și revăzând datele anterioare despre topirea timpurie a stratului de gheață, ei au putut vedea în ce mod le-a fost afectată viața de schimbările climatice. Ia notă de faptul că aceste informații nu au fost explicit politice. Unii dintre elevi au văzut soluțiile pieței libere ca fiind un răspuns perfect. Alții au dorit o intervenție a guvernului. Dar, ceea ce este mai important,ei au fost cel puțin bine informați.

• Artele: Ajută elevii să vadă rolul artelor în mișcările sociale. Permite-le să vadă cum pot să-și exprime propria voce și impactul artelor asupra restului lumii. N-aș fi ghicit niciodată că un cântec dintr-o piesă de muzical ca deveni imnul de protest din Hong Kong, dar acesta este doar un mic exemplu al modului în care artele reflectă și stimulează schimbarea socială.

• Sănătatea: Incorporați ideea de angajament civic în lecțiile despre decizii personale, stabilirea de scopuri etc. De exemplu, lecțiile de educație pentru sănătate/ dezvoltare personală vor avea deseori un rol de explorare de carieră, dar eu cred că o explorare democratică este la fel de importantă. În loc de a-i întreba doar ”ce vrei să fii când vei crește mare?” ar trebui să întrebăm ”ce vrei să schimbi când vei crește mare?”

• Limbile străine: Include un element de dialog inter-cultural și o explorare a realităților sociale și politice ale acestor contexte.

• Tehnologia: Ajută elevii să gândească critic despre tehnologie și Big Data. Permite-le să vadă cum compania Apple efectiv a spart și șters o aplicație a protestatarilor din Hong Kong pentru a liniști guvernul autoritarist.

Eu realizez că această listă nu este exhaustivă. De fapt, v-aș încuraja să comentați în josul articolului și să ne împărtășiți cum vedeți locul democrației în clase. Până la urmă, noi putem juca un rol critic în modul în care abordăm cultura clasei, instruirea și evaluarea. Atunci când permitem elevilor să ajute la stabilirea unor norme, reguli și proceduri, noi le demonstrăm elevilor funcționarea democrației. Atunci când le împuternicim vocea și alegerea, noi întărim valorile libertății personale și libertății cuvântului.

Sursa: http://www.spencerauthor.com/democratic-citizens/