Astăzi vă propunem un articol în care Profesoara Cicely Woodard împărtășește cele mai bune strategii prin care stabilește relații puternice cu clasa ei la începutul anului școlar.

Cicely Woodard este o profesoară de matematică cu experiență, o veterană care predă matematica la gimnaziu și este pasionată de ideea ca elevii să învețe conținutul materiei ei în contexte relevante, inspirate de lumea reală.

Pentru realizările ei *, în 2017 s-a numărat printre profesorii selectați la nivelul statului pentru Premiul prezidențial pentru predarea în matematică și științe, a fost nominalizată în 2018 Profesorul anului în statul Tennessee, iar în 2019 a intrat în rețeaua NEA Member Benefits Teacher of Excellence Awardee. În calitatea ei de lider în profesie, susține discursuri la nivel local, statal și național, participă la dezvoltarea strategiilor la nivelul statului Tennessee, trecând în revistă evaluările la nivel de stat, este mentor pentru viitorii profesori de matematică și facilitează oportunități de formare profesională pentru profesorii care deja lucrează în școli.

* P.S. – Noi vă dăm aceste detalii în primul rând ca să vă arătăm cum sunt promovate în alte țări cadrele didactice care lucrează apoi la ei ca ”inspectori de specialitate” – nu ca la noi, ”controlori” de hârtii, ci ca mentori-antrenori pentru viitorii profesori și cei aflați în școli – pe baza unei pregătiri continue, a experiențe și a rezultatelor la clasă dovedite și recunoscute, a activității lor de cercetare-inovare, publicării de cărți, a implicării în evenimente menite să sprijine alți profesori să-și îmbunătățească activitatea!

Într-una din zile, Alyssa, o elevă de clasa a opta, a venit la școală purtând o bandana purpurie ca bentiță, deși știa că în codul vestimentar al școlii nu sunt admise bandane. Deși părea o problemă simplu de rezolvat, curând în acea dimineață la ușa mea a bătut un alt profesor, cerându-mi să-i spun Alyssei să-și scoată bandana. El mi-a spus că nu se simte confortabil să trebuiască să rezolve situația, dar știe că eu aș putea-o convinge pe Alyssa să respecte regulile deoarece ea are încredere în mine.

În acea zi eu am luat-o pe Alyssa deoparte și am avut o conversație privată despre motivele pentru care bandanele nu sunt admise în școală. Am asigurat-o că înțeleg de ce ea vrea să poarte o bentiță și chiar i-am oferit opțiunea să poarte una diferită. După conversația noastră, Alyssa s-a dus calmă în baie și s-a întors în clasă fără bandana pe cap.

Această aparent mică întâlnire mi-a reamintit puterea relațiilor pozitive în școli și de ce profesorii trebuie să le construiască în mod intenționat. În clasă, relațiile pozitive sunt fundamentul succesului învățării. Cu toate acestea, ca profesori, neglijăm câteodată să ne rezervăm timp să aflăm mai multe despre elevii noștri, ca oameni, lucru care poate crea bariere învățării și face ca interacțiunile (sau conflictele), chiar cele mai mici, să fie greu, provocator de gestionat.

Alyssa nu era un elev perfect, iar matematica era o materie dificilă pentru ea, dar muncea mult în clasa mea. Ea punea întrebări. Chiar venea înainte de ore sau rămânea după ore pentru a căpăta un ajutor suplimentar sau ca să-mi vorbească de situația ei socială. Avea încredere în mine pentru că eu muncisem din greu să creez o relație cu ea, arătându-i că o respect și că îmi pasă de starea ei de bine.

Mulți profesor se simt presați să acopere conținutul materiei și să rezolve multe alte lucruri legate de munca lor. Cu toate acestea, eu am descoperit că, investind timp cât mai devreme de începutul anului și adesea pe parcurs, pentru a afla cât mai multe despre elevi – făcând mici schimbări în clasa noastră – creează un mediu unde ei sunt motivați să aibă succes.

Iată aici șase strategii pe care eu le folosesc pentru a construi relații mai bune cu elevii mei.

1. Învață-le numele repede și corect. Mult prea adesea elevii, în special cei care sunt marginalizați, se simt invizibili în școlile noastre. Prețuiește diversitatea și identitatea elevilor învățându-le numele și pronunțându-le corect. Folosește porecle doar dacă elevii preferă asta; nu crea niciodată o poreclă pentru un elev, deoarece asta îl/ o dezbracă de identitatea care este incorporată într-un nume. În fiecare an, în prima zi de școală, îi pun pe elevii mei să creeze mici corturi cu nume și să-și pronunțe numele corect pentru mine. Exersez pronunțându-le numelor deseori. Iau corturile cu numele lor și le trec în revistă până învăț numele fiecărui elev. Îi salut pe fiecare la ușă înainte de oră, pronunțându-le numele.

2. Elevii nu sunt niciodată prea mari pentru ”arată și spune”. Ajută-i pe elevi să simtă că sunt mai mult decât orice elev, permițându-le să aducă la începutul anului ceva care-i reprezintă pe ei, cultura lor sau o activitate pe care le place să o facă. Planifică cinci până la zece minute pe zi pentru a permite câtorva elevi să împărtășească ceea ce au adus, până când dai tuturor oportunitatea să o facă. În clasele mele, elevii au adus fotografii cu ei de când erau mici, ochelarii pe care i-ai folosit în competițiile cu echipa lor de înot, suveniruri din vacanțele de familie etc. O dată, una din elevele mele, Hannah și-a adus ukulelele și a cântat în clasă un cântec. Ea a transformat ”arată și spune” într-o petrecere, iar elevii mei au savurat fiecare minut.

3. Expune fotografiile și munca elevilor. Profesorii din clasele elementare sunt foarte buni în a împărtăși munca elevilor lor, dar profesorii de gimnaziu deseori neglijează această practică importantă, simțind că nu mai este necesară pentru elevii mai mari. Eu am descoperit că și elevii mai mari au nevoie să li se reamintească că tu le prețuiești munca. Când elevii mei au participat la ”arată și spune”, de exemplu, le-am făcut fotografii. Aceste fotografii au fost apoi imprimate și puse pe panoul cu gazeta clasei, unde au stat întregul an. Elevilor le place să vadă cum s-au schimbat de-a lungul timpului, deoarece ei realizează că dezvoltarea și creșterea lor nu este numai fizică, ci și intelectuală și, de asemenea emoțională. În plus, elevii sunt atât de mândri când lucrările lor exemplare pe temele lor de la mate, cum sunt proiectele de matematică, individuale sau de grup, sunt afișate și celebrate.

4. Atribuie locurile în clasă și schimbă-le frecvent. Știm cu toții că elevii de gimnaziu nu se înțeleg întotdeauna, dar atunci când elevii au oportunitatea de a lucra împreună, ei află lucruri unii despre alții și descoperă căi de a lucra împreună, chiar dacă sunt diferiți. I-am pus pe elevii mei să stea la mese în orele mele de matematică de la gimnaziu. I-am desemnat să stea la mese câte trei sau câte patru; apoi ei schimbă locurile o dată pe săptămână, utilizând un program aleator online de atribuire a locurilor, care este incorporat în sistemul nostru de management al prezenței. După fiecare schimbare, elevii răspund unei întrebări rapide, cum ar fi, ”Cu cine ți-ar plăcea să iei masa și de ce?” ca să ajungă să cunoască pe cei de la masa lui cu care va petrece o săptămână, colaborând cu ei la însărcinări de matematică.

5. Găsește mici modalități de conectare. În prima mea oră, organizăm deseori ”cercul timpului”, luni dimineața sau după o întrerupere. Stăm în cerc și trecem o minge de la unul la altul. Cel/cea care are mingea spune un compliment despre altă persoană din cerc, sau ce a făcut în timpul week-end-ului sau în vacanță, sau cum se simte în acel moment și de ce. O dată, unul din elevi a participat la un curs de Yoga, în timpul unui week-end la aniversarea zilei unui prieten. Am fost cu toții intrigați de fotografiile cu guru-ul care mergea pe spatele lor în timpul cursului de yoga! Dacă eu uit de cercul timpului din zilele de luni, elevii mei îmi reamintesc întotdeauna de asta! Ei insistă întotdeauna ca și eu să particip, să împărtășesc lucruri. Deși pare că ai nevoie de fiecare minut ca să parcurgi conținutul materiei, am aflat că o investiție de cinci minute pe săptămână ca să afli mai multe unul despre altul este de neprețuit pentru elevii mei și poate construi o cultură a clasei mai bună.

6. Pur și simplu ascultă. Ca profesori, simțim adesea că trebuie să păstrăm o distanță profesională față de elevii noștri; dar eu am descoperit că acordându-ți timp să vorbești puțin cu ei ajută la dărâmarea barierelor către învățare. Deoarece m-am făcut abordabilă, unii din elevii mei îmi vor spune povești despre viața lor în timpul pauzelor de cinci minute dintre ore. Mă opresc din ceea ce fac, mă uit în ochii lor în timp ce ei îmi spun aceste povești, iar aceste întâlniri mă lasă întotdeauna mai conștientă despre cine sunt ei ca oameni.

Toți elevii merită să aibă în școlile lor adulți cărora să le pese suficient de ei ca să construiască intenționat acele legături pozitive care le dau elevilor spațiul ca ei să poată greși și să învețe. Dacă noi așteptăm cu adevărat ca elevii să învețe cu noi, ei au nevoie să știe că nouă ne pasă de ei. De asemenea, ei au nevoie de oportunități de a învăța unii despre alții, pentru ca ei să poată construi o comunitate în care cresc împreună ca învățăcei.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/6-strategies-building-better-student-relationships?