Iată și partea ce conține cel de al treilea principiu care trebuie luat în considerare în elaborarea politicilor și aplicarea măsurilor practice din toate domeniile ce țin de dezvoltarea copiilor și familie – educație, sănătate, asistență socială, angajare, locuire și urbanism, alte servicii comunitare. Din păcate este un principiu mult prea puțin luat în seamă, acasă, la școală, în comunitate. În educație, de la programă la încărcarea cu teme pentru acasă, de la cultura școlii și claselor la atitudini și calitatea relațiilor, toate sunt domenii care trebuie să fie luate în considerare și îmbunătățite. Specialiștii în psihologie și neurologie de mult atrag atenția că apar din ce în ce mai multe cazuri de copii stresați, iar stresul lor se manifestă în apariția unor boli, ticuri, comportamente nepotrivite sau refuzul de a mai învăța. E rolul nostru, al adulților din toate pozițiile sistemului sau comunității să facem ceva pentru a îndrepta situația, dacă vrem ca acești copii să devină adulți sănătoși, cetățeni productivi și părinți buni pentru viitoarele generații. Și trebuie să luăm în considerare toate sursele de stres (cum sunt cele menționate mai jos), nu numai cele menționate în articolul experților de la Harvard.

”Copiii noștri sunt tot mai stresați. Neurologii se confruntă cu multe cazuri de copii care se plâng de dureri de cap. Printre cauze, presiunea de la școală și volumul mare de teme. Specialiștii recomandă mai multă joacă și odihnă. 

Durerile fizice, dureri de cap, stări de greață, pe care copiii le manifestă fie înainte de teme, fie înainte de a pleca la școală – sunt simptomele copiilor stresați, care apar de la vârste tot mai mici. Îngrijorați, părinții ajung să ceară sfatul neurologului, când durerile de cap persistă.

– Am avut pacient care lua lecții de speedcubing, lua lecții de pian, lua lecții de engleză, de franceză şi de germană. În clasa întâi. Ei așa își arată stresul, prin boală, susține Dr. Eugenia Roza, neurolog la Spitalul “Dr. Victor Gomoiu”, București. (..)

Diana Stănculeanu, psihoterapeut, “Salvați Copiii”: “Orice copil, indiferent de vârstă, chiar dacă între timp a devenit elev, trebuie să se joace în continuare, trebuie să se odihnească. Sunt două activități cu impact foarte puternic pentru dezvoltarea lor emoțională. Un copil de la care se cere doar învățat va ajunge foarte repede să refuze activitatea de învățare și să o desconsidere”. *

* https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Copiii-sunt-stresati-de-prea-multe-teme-si-activitati-extrascolare-spun-medicii.-Ei-recomanda-pauze-de-joaca-si-odihna-125479

Principiul 3: Reduceți sursele de stres

Nu tot stresul este rău, dar stresul continuu, stresul sever care este o trăsătură definitorie a vieții unor milioane de copii care experimentează sărăcia profundă, violența din comunitate, abuzul de substanțe sau alcool și/ sau boli mentale poate cauza probleme pe termen lung pentru copii și pentru adulții care au grijă de ei. Reducerea grămezii de surse de stres potențiale va proteja copilul direct (ex. răspunsul lor la stres este declanșat mai puțin frecvent și puternic) și indirect (de ex. dacă adulții de care depind sunt mai capabili să-i protejeze și să-i susțină, prin urmare pot să prevină un rău durabil). Atunci când părinții pot îndeplini nevoile esențiale ale familiei, când profesorii și asistenții sociali au o formare eficientă și o încărcare pe care o pot stăpâni – a mărimii clasei/ numărului de cazuri, când politicile și programele sunt structurate și furnizate în moduri care reduc stresul și nu îl amplifică, familiile sunt mai capabile să profite de avantajele serviciilor comunitare care susțin dezvoltarea sănătoasă a copiilor.

De ce?

Activarea excesivă a sistemului de răspuns la stres** afectează creierul și alte sisteme de organe, în multe moduri. Atunci când ne simțim amenințați, corpul nostru ne pregătește să răspundem amenințării crescând numărul de bătăi ale inimii, presiunea sângelui și eliberând hormonii de stres, cum este cortizonul. Când sistemul de răspuns la stres este activat într-un mediu de relații de suport, aceste efecte fiziologice sunt moderate și readuse la starea de bază. Cu toate acestea, dacă răspunsul la stres este extrem și durează mult – iar relațiile de suport nu sunt disponibile – el poate supraîncărca sisteme biologice multiple.

** https://developingchild.harvard.edu/science/key-concepts/toxic-stress/ – Stresul toxic

Situațiile haotice, imprevizibile și amenințătoare și mediile care activează răspunsul ”luptă sau fugi” în mod repetat sau excesiv poate face ca angajarea funcțiilor executive să fie dificilă – abilitățile de bază de care avem cu toții nevoie pentru a ne concentra, a planifica și pentru a rezista comportamentelor impulsive. Și deși este bine să practici aceste abilități, cererea constantă ca ele să facă față situațiilor stresante le poate epuiza – tot așa cum exercițiul moderat este bun pentru forma fizică, dar un maraton ne poate lăsa epuizați fizic.

Experimentarea frecventă de circumstanțe care par să fie în afara controlului nostru poate conduce de asemenea la un simț scăzut al auto-eficacității (credința că ne putem îmbunătăți propriile vieți), de care avem nevoie ca să ne angajăm în comportamente planificate, orientate spre obiective/ scop. Mai simplu spus, având mai puține experiențe care provoacă un răspuns la stres susținut, puternic, creierul unui copil poate construi și întări conexiunile neuronale necesare pentru învățare și abilități cognitive avansate și permite creierului adulților să acceseze abilitățile pe care deja le au.

Activarea cronică a sistemului de răspuns la stres în copilăria timpurie, în mod special fără o prezență continuă a unui adult receptiv, poate duce la stresul toxic, care distruge dezvoltarea sănătoasă a arhitecturii creierului. Experimentarea stresului toxic în acești primi ani poate afecta învățarea, comportamentul și sănătatea de-a lungul întregii vieți. E ca și cum ai tura un motor de mașină pentru zile întregi sau săptămâni în șir – activarea constantă a răspunsului la stres are un efect de uzură asupra creierului și altor sisteme biologice. Stresul constant de asemenea epuizează prețioasa energie de care are nevoie creierul ca să se dezvolte sănătos în copilărie și, la maturitate pentru a face față deciziilor subsecvente (care decurg) – din cauza cărora mulți dintre părinți se confruntă cu instabilitatea economică și alte probleme.

Pe lângă asta, oamenii care au experimentat adversități serioase în copilăria timpurie este mai probabil ca pe parcursul vieții să perceapă și să-și concentreze atenția asupra potențialelor amenințări. În timp ce dezvoltarea creierului și adaptarea lui continuă de-a lungul vieții, este întotdeauna mai greu și mai costisitor să remediezi decât să previi problemele. O abordare multi-generațională pentru a reduce sursele externe de stres în familie are un dublu beneficiu: Înseamnă că adulții vor fi mai capabili să furnizeze relații și medii stabile pentru copii și că va permite copiilor să dezvolte sisteme de răspuns la stres sănătoase și o arhitectură a creierului solidă, pentru a se putea concentra mai bine asupra învățării și să aibă beneficii pentru întreaga viață de la construcția timpurie a cărămizilor rezilienței.

În lista de mai jos sunt exemple de oportunități despre cum se poate aplica conceptul de reducere a stresului în politici:

• Reduceți barierele pentru ca familiile să aibă acces la suportul de bază, cum este hrana sănătoasă, adăpost sigur, îngrijire medicală și servicii de sănătate mentală, cu o atenție specială pentru nevoile copiilor în perioada de greutăți severe și lipsă de adăpost.

• Stabiliți reguli simplificate pentru determinarea eligibilității și re-certificarea pentru beneficii și servicii, cu regulamente minim punitive care adaugă un stres inutil la situații deja stresante.

• Furnizați o finanțare consistentă și adecvată pentru a preveni pierderea neașteptată de servicii, care este o sursă de stres atât pentru furnizorii de servicii cât și pentru familii, pentru a putea oferi stabilitatea care permite adulților să se concentreze pe o îngrijire receptivă a copiilor.

În fine, aici sunt exemple despre modul în care se aplică acest principiu în practică:

• Ajutați părinții să-și întărească abilitățile de care au nevoie pentru a crea acasă un mediu stabil și de susținere, cu rutine predictibile și consecvente.

• Întrebați în mod regulat și răspundeți factorilor majori de stres care afectează familiile ca parte a procesului de evaluare care se desfășoară în multe tipuri de programe de servicii.

• Furnizați servicii în medii bine organizate, primitoare.

• Furnizați lucrătorilor din servicii programe care să le ofere suportul de care au nevoie, cum ar fi un număr rezonabil de copii în clasă sau de cazuri sociale de rezolvat, supervizare receptivă și dezvoltare de abilități, pentru a-și rezolva propriul stres în așa fel încât să-și poate ajuta beneficiarii /clienții eficient.

Cum interacționează politicile și practica

Aceste trei principii nu operează izolat. De fapt, ele sunt puternic interconectate și se sprijină unul pe altul în multiple moduri. Primul, progresul în oricare dintre acestea este probabil să producă un progres și în celelalte. De exemplu, reducerea surselor de stres face mai ușoară accesarea funcțiilor executive și abilităților de auto-control; de asemenea eliberează timp și energie pentru a participa în interacțiuni receptive. Similar, ajutându-i pe părinți și îngrijitori să-și îmbunătățească funcțiile executive susține abilitatea lor de a se angaja în interacțiuni tip ”contribuie și răspunde” cu copiii din grija lor și să creeze un mediu de îngrijire mai stabil și predictibil.

În al doilea rând, funcționarea fiecărui individ are un efect important asupra altor membri ai familiei. De exemplu, când un îngrijitor adult creează un mediu bine organizat, este probabil ca și copiii să experimenteze mai puțin stres, ceea ce le susține dezvoltarea sănătoasă; comportamentul lor îmbunătățit, la rândul lui, reduce stresul pentru cei care-i îngrijesc, oferind adulților o oportunitate mai mare de a-și construi în continuare abilitățile de autocontrol și funcțiile executive.

Din nefericire și reversul este de asemenea adevărat: provocări semnificative în una din aceste arii pot conduce la probleme și în celelalte arii. Utilizând aceste principii conceptuale pentru a promova schimbări pozitive în toate cele trei dimensiunile este cea mai bună șansă pentru noi de a ajuta adulții să furnizeze o îngrijire grijulie și receptivă și să ajute copiii să intre (și să rămână) pe calea unei dezvoltări sănătoase.

Principiile conceptuale în acțiune

Creatorii de politici, liderii sistemului și practicienii pot aplica aceste principii în mai multe moduri. Aveți mai jos trei sugestii.

1. Ca subiect al unei cercetări privind politicile și operarea curentă a sistemului. În ce măsură politicile și funcționarea curentă promovează (sau obstrucționează) relațiile receptive și dezvoltarea abilităților cheie? În ce măsură ele diminuează (sau cresc) sursele de stres? Ce anume ne împiedică să facem lucrurile mai bine? Pentru a găsi răspunsurile la aceste întrebări, liderii ar putea să conducă o serie de observații și conversații ”pe linia frontului”, acolo unde lucrătorii sunt angajați atât cu copiii cât și cu adulții din familii. Această abordare va furniza probabil informații importante despre cum merg lucrurile și sugestii despre cum ar putea funcționa diferit în viitor.

2. Ca un set de teste aplicate la schimbările propuse în politici sau în operarea sistemului. Când se fac propuneri de legi sau reglementări, regulamente, ele în general sunt evaluate pentru impactul potențial, economic și bugetar. Cele trei principii conceptuale din acest document furnizează un cadru suplimentar pentru analizarea unor astfel de propuneri. Comparând cu modul de operare curent, cum ar putea schimbările propuse să afecteze perspectivele pentru relații receptive, pentru dezvoltarea capacităților cheie – atât la copii cât și la adulți, și pentru reducerea surselor de stres? Luând în considerare aceste probabilități de impact, cât de puternic susțineți (sau vă împotriviți) acestor schimbări prevăzute? Cum ar putea să fie modificate propunerile pentru a produce efecte mai bune și/ sau mai puține consecințe negative?

3. Ca un cadru de organizare pentru dezvoltarea de noi politici sau programe strategice. Câteodată evaluarea schimbării politicilor curente nu este suficientă. Utilizând ceea ce s-a aflat din observații și conversații cu cei care lucrează și clienții lor (copii, părinți), liderii ar putea pune întrebări ca: Să presupunem că noi vrem ca sistemul să funcționeze cât mai bine posibil pentru a promova relații receptive, atât între cei care îngrijesc copii și copii și între lucrătorii din sistem și clienții (familiile) pe care încearcă să-i ajute. Cum ar trebui să re-desenăm sistemul pentru a face asta? Care sunt schimbările ușor de administrat, treptate pe care le-am putea adopta curând pentru a începe, și care sunt schimbările mai mari și mai complexe pe care țintim să le facem în timp?

Sursa: https://developingchild.harvard.edu/resources/three-early-childhood-development-principles-improve-child-family-outcomes/

P.S. – Ca o concluzie din partea noastră – știm că vor fi mulți care vor spune sau doar vor gândi că multe din cele propuse mai sus, la noi nu sunt posibile, din cauza calității oamenilor din sistem, înapoierii (la nivel de educație, în principal) al multor părinți, în special cei din categoriile dezavantajate și multe alte motive ce pot fi invocate, nu chiar fără argumente valabile. Noi vrem să vă spunem că, totuși se poate – și spunem asta în lumina experiențelor pe care le-am trăit în proiectele în care ne-am ocupat de copii din familii dezavantajate (și puțin de părinții lor) sau de copii cu handicap mental sever, extrași pentru câteva zile din ”carcera” mizerabilă a unui cămin-spital situat în mediul rural.

Mai ales proiectul ”Porți deschise, Bujoreni” ne-a demonstrat că, cu un mic efort și cu câțiva oameni inimoși poți începe să schimbi – viața acestor copii, mentalitatea lucrătorilor semi-abrutizați din aceste instituții, percepția unei comunități întregi și percepția și atitudinile onor oficialilor. SE POATE! Tot ce ai nevoie este o mână de oameni și metodele potrivite. Nici măcar nu ai nevoie de prea multe resurse suplimentare – în principal ele trebuie direcționate către personal, în primul și în primul rând!