Peste tot în lume specialiștii în educație își pun problema schimbării sistemelor de educație timpurie și educație școlară, pentru ca acestea să răspundă nu numai cerințelor de a pregăti o resursă umană gata să răspundă provocărilor lumii moderne ci și pentru a crește generații mai sănătoase fizic, mental și emoțional, mai ales că tendințele indică în mod clar o deteriorare a sănătății copiilor și tinerilor, datorată atât stilului de viață cât și presiunilor societății.

Pe de altă parte, rezultatele cercetării științifice din multe domenii ne dau acum datele necesare pentru a putea construi acum sisteme mai eficiente, fundamentate pe cunoașterea acumulată. Noi ne-am gândit să vă oferim unul din documentele sintetice (un fel de ”white paper”) pus la dispoziție de Centrul pentru dezvoltarea copilului de la Harvard University. Sperăm ca acest document să ajungă și sub ochii decidenților, al creatorilor de politici din educație, sănătate, asistență socială și să țină cont de recomandările din acest document în momentul în care concep politici sau măsuri practice. Credem de asemenea că ideile de mai jos pot fi utile și tuturor celor implicați în creșterea și educarea copiilor – părinți și cadre din educație. Pentru astăzi, vă prezentăm primul principiu din cele trei considerate de specialiștii de la Harvard fundamentale.

Principiile cheie ale dezvoltării ne pot ajuta să re-concepem politicile și practicile în educația copilului

Progresul recent în științele dezvoltării creierului ne oferă o oportunitate fără precedent de a rezolva unele din problemele cele mai provocatoare ale societății, de la disparitățile din ce în ce mai mari dintre rezultatele școlilor și productivitatea economică, până la problemele costisitoare din domeniul sănătății de-a lungul duratei vieții. Înțelegerea modului în care experiențele copilului începând încă de la naștere, chiar înainte de naștere, afectează rezultatele din întreaga viață – combinate cu noua cunoaștere despre abilitățile cheie de care adulții au nevoie ca să prospere, ca părinți și la locul de muncă – furnizează un fundament puternic pe care cei care concep politici publice și liderii sociali pot concepe o agendă comun împărtășită și mai eficientă.

Știința dezvoltării copilului și abilitățile cheie ale adulților indică un set de ”principii conceptuale” pe care creatorii de politici și practicienii din multe sectoare diferite le pot utiliza pentru a îmbunătăți rezultatele pentru copii și familii. Simplu spus, pentru a avea maxim de eficiență, politicile și serviciile ar trebui să:

1. Susțină relații receptive pentru copii și adulți.

2. Să întărească abilitățile de viață cheie.

3. Reducă sursele de stres din viața copiilor și familiilor.

Aceste trei principii îi pot orienta pe cei care iau decizii în timp ce aleg între alternativele de politici, concep noi abordări și schimbă practicile existente în moduri care să susțină mai bine dezvoltarea unor creiere și corpuri sănătoase.

Ele indică un set de întrebări cheie:

– Care sunt politicile, sistemele sau practicile curente care răspunde fiecărui principiu?

– Ce s-ar putea face pentru a le rezolva mai bine?

– Ce bariere împiedică adresarea mai eficientă a acestora?

Mai mult decât atât, aceste principii conceptuale, bazate pe știință, pot conduce creatorii de politici să se gândească la toate nivelurile la forțele care pot conduce la rezultate mai bune pentru copii:

– La nivel individual, politicile se pot concentra pe construcția de abilități, atât pentru copii cât și pentru adulți;

– La nivelul serviciilor pentru oameni, ei s-ar putea concentra pe punctul critic al relațiilor în promovarea dezvoltării sănătoase, parenting-ul care susține și productivitatea economică;

– La nivelul sistemic și societal, politicile pot pune accentul pe reducerea surselor de stres care creează provocări de o viață întreagă pentru copii și fac extraordinar de dificil pentru adulți să prospere ca părinți și oameni care își câștigă traiul.

Știința din spatele principiilor

Oamenii de știință au descoperit că experiențele pe care copiii le au în prima perioadă de viață – și mediul în care au aceste experiențe – nu numai că le modelează arhitectura creierului, dar afectează de asemenea dacă, cum și când se exprimă instrucțiunile de dezvoltare pe care le poartă în genele lor (expresie explicată de epigenetică, n.n.) Acesta este modul în care mediul relațiilor pe care copiii mici le experimentează cu cei care îi îngrijesc, ca și nutriția timpurie, mediul fizic, chimic și cel construit din jurul lor, toate le ”intră în piele” și le influențează învățarea de-a lungul întregii vieți, comportamentul și sănătatea, atât fizică cât și mentală – în bine sau în rău. Începând de la naștere și continuând de-a lungul vieții, abilitatea noastră de a prospera este afectată de relațiile și experiențele continue și de gradul în care ele sunt sănătoase, sunt receptive și ne susțin sau nu.

Biologia activării stresului explică de asemenea de ce greutăți sau amenințări semnificative (de ex. din cauza abuzului, neglijării sau sărăciei extreme) pot conduce la perturbări/ disfuncții psihologice și de comportament care pot avea un impact durabil. Nu toate formele de stres sunt rele, copiii au nevoie să experimenteze cantități de stres pe care le pot controla, în prezența unor adulții care îi susțin, pentru a dezvolta un sistem de răspuns la stres sănătos. Dar experiențele frecvente și extreme care cauzează un stres excesiv pot fi toxice pentru arhitectura creierului în dezvoltare al copiilor și pot supraîncărca capacitatea adulților de a se angaja în muncă, în familie și comunitate în mod productiv. Din fericire, majoritatea dintre noi avem scuturi de protecție la stres puternice, sub forma oamenilor care ne susțin – cei care au grijă de noi, familiile și prietenii. Relațiile stabile și receptive din primii ani de viață ai vieții ajută la protecția copilului în fața răului potențial pe care îl poate face stresul excesiv, iar la vârsta adultă, acestea furnizează tamponul și speranța care sunt necesare pentru reziliență.

Experimentarea unei adversități semnificative devreme în viață poate seta sistemele corpului nostru să fie mai susceptibile la stres de-a lungul vieții, cu consecințe negative pe termen lung pentru sănătatea fiică și emoțională, achizițiile în educație, succesul economic, relațiile sociale și starea de bine generală. Pentru adulții care au experimentat un munte de adversitate încă din copilărie, greutatea suplimentară a adversității curente, cum ar fi sărăcia prelungită, pot depăși capacitatea lor de a furniza relațiile stabile, receptive de care copilul lor are nevoie și să împlinească totodată în mod contant cerințele locului de muncă din epoca modernă. De aceea, aceste descoperiri științifice sunt relevante pentru alegerile pe care creatorii de politici le fac într-o largă varietate de arii – de la ariile tradiționale ale ”copiilor”, cum sunt pediatria, educația și îngrijirea timpurie, nutriția copilului și educația școlară, la domeniile ”adultului” cum sunt susținerea venitului, formarea pentru angajare, formarea părinților în domeniul îngrijirii copiilor, îngrijirile de sănătate și locuirea.

Principiul 1: Relații receptive și de suport

Pentru copii, relațiile receptive* cu adulții au un dublu beneficiu, amândouă promovând dezvoltarea sănătoasă a creierului și furnizând tamponul de protecție necesar pentru a preveni ca experiențele foarte provocatoare să producă un răspuns la stres toxic.

https://developingchild.harvard.edu/resources/wp1/ – Copilul mic se dezvoltă într-un mediu de relații

Pentru adulți, relațiile sănătoase de asemenea sporesc starea de bine, furnizând o asistență practică și suport emoțional și întărind speranța și încrederea, toate fiind necesare pentru a supraviețui și a înfrunta situațiile stresante. Susținând interacțiuni de suport, ”contribuie și răspunde”/ ”dă și primește”** între adulți și copii și relații puternice între lucrătorii sociali și clienții lor adulți, o politică publică solidă are puterea de a promova dezvoltarea sănătoasă a copiilor și de a întări abilitățile de viață esențiale ale adulților. Mai mult, atunci când adulții sunt susținuți și pot modela relații receptive unii cu alții și cu copiii, beneficiile acoperă întregul cerc, până la urmă ajutând copiii să devină la rândul lor părinți sănătoși și receptivi.

** https://developingchild.harvard.edu/science/key-concepts/serve-and-return/ – Serve and return

De ce?

Relațiile receptive de care te bucuri devreme în viață sunt cel mai important factor în construirea unei arhitecturi robuste a creierului***. Gândește-te la construcția unei case; ea este construită într-o anume ordine iar fundația asigură baza pe care se construiește apoi totul. La fel este de adevărat și pentru creierul în dezvoltare. Arhitectura creierului cuprinde trilioane de conexiuni între diferitele arii ale creierului. Aceste conexiuni permit comunicarea cu viteza luminii între neuroni care sunt specializați pentru diferite funcții ale creierului.

*** https://developingchild.harvard.edu/science/key-concepts/brain-architecture/ – Arhitectura creierului

Un important ingredient activ al acestul proces de dezvoltare sunt acțiunile tip ”contribuie și răspunde” dintre copil și părinții lui și alte persoane care îl îngrijesc în familie sau comunitate. Când un bebeluș sau un copil mic gângurește, face gesturi sau plânge iar un adult răspunde în mod potrivit printr-un contact al ochilor, cuvinte sau o îmbrățișare, conexiunile neuronale se construiesc și se întăresc în creierul copilului. Dat fiind importanța fundamentală a primilor ani de viață, nevoia de relații receptive într-o varietate de locuri, începând din copilăria timpurie, nu poate fi trecută cu vederea. Când politicile susțin abilitatea celor care îngrijesc copiii de a fi sensibili și receptivi la semnalele și nevoile copiilor, acești îngrijitori sunt mai capabili să furnizeze un mediu bogat în experiențe tip ”contribuie și răspunde” și să ajute la așternerea unei fundații solide pentru tot ce va veni mai târziu.

Relațiile ajută de asemenea la construirea rezilienței (#1) de-a lungul copilăriei și la maturitate. Singurul factor cel mai comun pentru copiii și adolescenții care-și dezvoltă capacitatea de a depăși greutăți serioase este să aibă cel puțin o relație stabilă și angajată cu un părinte, îngrijitor sau alt adult care îl susține. Aceste relații furnizează receptivitatea și protecția care ferește copilul de perturbările de dezvoltare și modelează capacități – cum ar fi abilitatea de a planifica, monitoriza, ajusta și reglementa comportamentul – care permite indivizilor să răspundă adaptativ adversității și să prospere. Această combinație de relații de suport, construcție de abilități adaptative și experiențe pozitive interacționează cu predispozițiile genetice pentru a forma o fundație solidă pentru reziliență.

#1 https://developingchild.harvard.edu/science/key-concepts/resilience/ – Reziliența

În timp ce relațiile receptive din copilărie ajută la construirea fundamentului pentru reziliența de-a lungul vieții, ele continuă să fie importante întreaga viață. Ele îi ajută pe adulți să facă față stresului, susțin auto-controlul și promovează o viziune pozitivă a viitorului. Prin contrast, izolarea socială experimentată de mulți părinți care trăiesc în sărăcie sau au probleme de sănătate mentală sau probleme legate de abuzul de substanțe/ alcool, poate declanșa o serie de efecte colaterale negative. Politicile publice și programele de servicii sociale care sunt special concepute pentru a susține abilitățile și mediul care încurajează relații receptive între copii și cei care îi îngrijesc, susțin dezvoltarea sănătoasă a copiilor și le îmbunătățesc rezultatele. De exemplu, furnizorii de servicii sociale care ascultă receptiv, își tratează clienții cu respect și-i ajută să-și planifice viitorul vor fi mai eficienți în promovarea schimbărilor pozitive.

Iată aici câteva exemple de moduri de aplicare a principiului relațiilor receptive și de suport în conceperea politicilor.

• Furnizați suficientă flexibilitate în beneficii pentru a evita întreruperea relațiilor decisive cu îngrijitorii, care se petrec atunci când copiii intră și ies din programe datorită pierderii subvenției de îngrijire, instabilității domiciliului sau înscrierii copilului în sistemul de îngrijire a copilului.

• Stabiliți politici care întăresc relațiile de familie ori de câte ori este posibil; de exemplu, promovați contactele frecvente între copilul care este îngrijit în afara domiciliului și părinții și frații lui, sau minimizați schimbările de plasament pentru îngrijire în afara domiciliului.

• Asigurați-vă că lucrătorii din programele de îngrijire beneficiază de compensații adecvate, dezvoltare profesională și supervizare pentru a reduce nivelul înalt de modificări de personal în aceste poziții, care perturbă relațiile dintre personal și clienți.

• Oferiți servicii prin intermediul organizațiilor de încredere și al persoanelor din comunitate care și-au construit deja relații puternice cu membrii comunității.

În continuare, iată exemple de oportunități pentru a aplica acest principiu în practică:

• Antrenează îngrijitorii adulți pentru a aplica interacțiuni ”contribuie și răspunde” cu copiii într-o largă varietate de locuri, inclusiv în serviciile de pediatrie, programele de îngrijire timpurie (creșe, grădinițe), vizite la domiciliu și chiar în programele de formare pentru angajare.

• Dezvoltă practici de angajare menite să identifice și selecteze personal care este motivat să dezvolte relații puternice cu clienții lor; de exemplu, utilizează un proces de intervievare în care candidații pot fi observați când relaționează cu alții.

• Furnizează lucrătorilor din servicii programe care prevăd suficient timp pentru a dezvolta relații cu oamenii pe care este de așteptat să-i ajute, care să se reflecte în încărcarea cu cazuri / mărimea listei lor de clienți, și de asemenea permite interacțiuni de o durată, frecvență și consistență suficientă, reducând documentația cerută, care este cauza faptului că personalul petrece prea mult timp cu formularele și prea puțin timp cu clienții lor.

Sursa: https://developingchild.harvard.edu/resources/three-early-childhood-development-principles-improve-child-family-outcomes/