Știm că sunt mulți dintre voi care să străduiesc să crească motivația (intrinsecă) de a învăța a copiilor sau elevilor lor și cred că și pentru ei ar fi util să știe nu numai ce pot să facă pentru a crește această motivație ci și ce să nu facă pentru a o descuraja.
De aceea, pentru astăzi vă propunem articolul publicat de Chase Mielke în revista ”Noi suntem profesori” (We are treachers). Chase Mielke este autorul unei cărți apreciate de profesori, intitulate ”Ce au nevoie elevii cu adevărat să audă” * (What Students Really Need to Hear) – un ”dependent” de învățare care are o puternică legătură de dragoste cu predarea (cum este prezentat pe coperta cărții). Dacă veți intra pe blogul lui, www.affectiveliving.com, veți avea acces și la un ebook gratuit intitulat “G-Words: 20 Strategies for Fostering Grit and Growth Mindset” (Cuvinte G: 20 de strategii pentru a stimula tăria de caracter și mentalitatea de creștere).
* https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=-O7v4EJjx-g – Ce au nevoie elevii cu adevărat să audă (What Students Really Need to Hear) [Video]
“Ce putem face pentru a-i motiva pe elevii noștri care au cea mai mare nevoie de asta? m-a întrebat recent directorul meu.
Ca profesor, desigur că eu am ideile mele. Dar aceste gânduri sunt doar asta – ale mele. Așa că i-am pus directorului o întrebare simplă: De ce nu-i întrebăm pe elevi?
Așa că asta am făcut.
Am stat jos, împreună cu un grup de elevi de anul doi – din care majoritatea se aflau în treimea de jos a clasamentului în ce privește rezultatele la învățătură. Le-am spus elevilor să fie complet deschiși și onești. Nimic din ce ne-ar fi spus nu ar fi avut vreo influență asupra felului în care îi tratam sau a evaluării lor. Le-am dat câteva zile să se gândească la factorii care le afectează motivația în școală.
Ceea ce noi am intenționat să fie o scurtă conversație a lansat o discuție profundă, care a consumat toate cele 70 de minute ale următoarei întâlniri. Au apărut multe teme – teme care merită să fie împărtășite cu voi, deoarece schimbarea începe cu înțelegerea. Cei mai comun ”ucigași” al motivației sunt, din cele ce spun elevii noștri, următorii:
1. Să pici un test important
Știm cu toții că sunt elevi care arată că înțeleg conținutul și muncesc din greu la teme / însărcinări, dar totul sare în aer la test din cauza unor provocări cognitive, a stresului sau altor factori legați de participarea la teste**. Mai mulți elevi au spus lucruri ca, ”Urăsc felul în care pot să fac bine la toate temele și proiectele, apoi pic la test și, dintr-o dată, pierd clasa.”
** https://www.weareteachers.com/test-anxiety/ – Mai mult ca niciodată mulți copii se confruntă cu anxietatea legată de teste și au nevoie de ajutorul nostru.
Pentru un elev care se zbate, să cadă într-o groapă luând o notă slabă – fără un sistem de recuperare – este rețeta unei neajutorări învățate. Mulți elevi au remarcat cât de frustrant a fost să se străduiască și apoi să ajungă la un punct în care strădaniile lor nu au mai contat.
2. Lipsa oportunităților de recapitulare
În mod surprinzător, elevii nu s-au plâns de acele șanse din ultima săptămână de a obține extra-credit pentru a-și crește notele. Ei au dorit șansa de a recapitula pentru teste, eseuri și însărcinări de-a lungul orelor. Ei au dorit să aibă șansa să predea lucrări mai târziu, chiar fără a fi penalizați. Pe scurt, ei au vrut pur și simplu o șansă.
Eu am realizat aici cât de mult practicile de notare pot contribui la acea neajutorare învățată. Dacă eu nu simt că efortul meu nu va fi suficient să mă ajute să mă redresez din ”puțul” eșecului, atunci ce rost mai are? Ca profesor, atunci, eu trebuie să mă gândesc ce oportunități pot furniza elevilor pentru a-i readuce la un punct de control interior.
3. Prea multă prelegere
Elevii au menționat frecvent cum deseori profesorii lor vorbesc doar ei – câteodată pe întreaga perioadă a orei. Ei au subliniat cât este de greu să rămâi motivat când doar stai și asculți.
Una din cele mai comune sugestii pe care ne-au dat-o elevii pentru a crește motivarea au fost oportunitățile hands-on (practice). Ei au admis că nu fiecare lecție poate implica un laborator sau proiect. Dar ei au spus că le-ar place măcar să poată discuta despre și să-și împărtășească ideile sau să practice singuri mai des.
4. Înțelegerea slabă
Elevii își pierd motivația când nu înțeleg. Pare la mintea cocoșului. Dar învățătura de aici este că profesorii nu distrug intenționat înțelegerea elevilor. Adevărul este din contră: Profesorii încearcă să-i ajute pe elevi să înțeleagă, dar înțelegerea s-a pierdut ”în traducere”. Printre comentariile cele mai comune au fost:
“Urăsc când îi cer profesorului să explice din nou ceva, iar el spune, ”N-ai fost atent!?” Ei presupun că am fost leneș, dar eu realmente am încercat. Doar că ce spusese nu avea sens pentru mine.”
“Nu suport atunci când eu spun că nu înțeleg ceva , iar profesorul explică în exact același fel cum a făcut-o prima dată. După ce ei fac mereu așa, nici măcar nu mă mai obosesc să întreb.”
Lecția de aici? Cere mai mult feedback de la elevi și fii conștient de diferența de cunoaștere. Eu cer feedback cu regularitate despre abilitatea mea de a explica concepte și le cer elevilor să-mi spună ce înțeleg înainte de a încerca să predau din nou – data următoare în alt mod.
5. Conținut plicticos
Relevanță, relevanță, relevanță. Un factor major în motivarea elevilor a fost sentimentul că ce s-a predat, conținutul a fost fie nefolositor fie prea dificil. Asta nu e nimic nou pentru profesori: Cu toții avem elevi care întreabă, ”Ce rost are asta?” Cu toate acestea, răspunsul pe care îl dăm este important. Elevii au comentat că a le spune că trebuie să învețe ceva pentru facultate sau pentru clasa următoare este mai mult plictisitor decât de ajutor. Ei vor mai multă relevanță acum, ca și în viitor. Ei vor ca ce învață să fie relevant pentru viețile lor nu pentru ale noastre.
Pe lângă grija pentru relevanță este și cea pentru eșafodare. Ca profesor ELA (învățare emoțională), am cerut clasei mele să-mi spună ce procentaj din conținutul pe care îl citim este interesant pentru ei. Media? Zece procente. Am întrebat apoi ce procentaj din conținutul pe care îl citim este prea dificil pentru a fi înțeles independent. Media? Optzeci și cinci la sută. Imaginați-vă efectul asupra motivației când conținutul este atât groaznic de plicticos și îngrozitor de dificil.
Lecția aici? A trebuit să-mi pun câteva întrebări grele în ce privește conținutul meu. Da, sunt lucruri în afara controlului meu pe care trebuie să le predau, dar eu trebuie să mă uit la ce pot eu controla și să lucrez de acolo încolo. De exemplu, e ușor să devii frustrat și supărat atunci când copiii vin la ora următoare fără să-și fi completat tema de lectură de acasă. Dar mă aștept eu cu adevărat ca ei să parcurgă cu greu acasă ceva care este atât plictisitor cât și dincolo de capacitatea lor de înțelegere ? Pot face o treabă mai bună antrenându-i să citească în clasă și găsind resursele de a face acel lucru mai relevant? Da. Nu ne putem teme de schimbare.
6. Lipsa de respect pentru copii
Asta a fost tema cea mai discutată deoarece cu adevărat afectează motivația elevilor. Din nou și din nou elevii au descris cât de mult un mediu prin de respect afectează dorința lor de munci din greu și de a învăța. Frustrarea ar putea fi rezumată de una din declarațiile unui elev:
“Ei se așteaptă să ne comportăm ca niște adulți, dar ne tratează ca pe copii.”
Acum, eu mă mândresc că lucrez alături de profesori extraordinari. Așa că șocul meu cel mai mare a venit de la un chestionar pe care directorul meu l-a dat clasei. El a pus două întrebări:
-
Ce procent dintre profesorii pe care îi avem în această școală, credeți că le place ceea ce fac?
-
Ce procent dintre profesorii pe care îi avem în această școală, credeți că le plac copiii?
Pentru orice profesor, aceste răspunsuri ar fi frustrante. Am putea indica orice număr de justificări despre de ce elevii noștri simt astfel, cum ar fi, ”Copiii din ziua de astăzi cred că merită respect în loc să trebuiască să și-l câștige întâi.” Așa cum am auzit înainte, totuși, să blamezi și să te justifici sunt ca niște balansoare: Ele ne dau ceva de făcut, dar nu ne duc nicăieri.
Așa că ce facem? Eu mă reîntorc la valoarea chestionării frecvente a percepției elevilor și la obținerea unui feedback consistent și onest.*** Așa cum nici un profesor de calitate nu încearcă să predea slab conținutul, nici un profesor de calitate nu încearcă să trateze elevii cu lipsă de respect. Există pur și simplu probleme de comunicare.
*** https://www.weareteachers.com/a-report-card-for-the-teacher-5-tips-for-getting-feedback-from-students/ – O fișă de raportare pentru profesor: 5 sfaturi pentru a obține feedback de la elevi
La sfârșitul discuției noastre, am obținut mai multe întrebări decât răspunsuri. Erau încă atât de multe lucruri pe care aș fi dorit să le știu despre motivația fiecărui elev. Dar, ca să ajung acolo, procesul înțelegerii trebuie să înceapă cu mine.