Câteodată e greu să-i stârnești pe elevi să participe în conversații semnificative pentru învățare, care îi fac să se gândească în profunzime la subiectele predate în clasă. E drept că ei vorbesc mult (și câteodată în momente nepotrivite), dar majoritatea s-au învățat cu acele small-talk cum spun americanii, adică acele discuții despre mici subiecte sociale, ”ce a spus nu-știu-cine”, ”ce părere a avut despre..” șamd, lucruri aparent nesemnificative și care nu le ridică gândirea la nivelul abilităților înalte de care au nevoie pentru a prelucra și a-și însuși cunoștințele predate în școală. Despre ce putem face pentru a-i antrena în discuții ”cu miez” și a-i obișnui cu astfel de conversații care antrenează abilitățile de gândire de nivel înalt, vorbește și Jennifer Gonzales în articolul de mai jos.

În cele mai frumoase visuri ale noastre de profesor, unii dintre noi și-ar putea imagina zilele în care elevii erup spontan în conversații complexe, nuanțate despre lucrurile pe care le învață în clasă. Dacă împrumutăm limbajul Competențelor de bază, ei s-ar ”angaja efectiv în variate discuții colaborative (unu-la-unu, în grup, sau discuții cu toată clasa coordonate de profesor) cu diferiți parteneri despre temele, textele și problemele predate în clasă, construind unii pe baza ideilor celorlalți și exprimându-și părerile cu claritate.”

Sună minunat, nu-i așa? Și poate că varianta discuțiilor ”coordonate de profesor” este posibilă, deoarece ar putea fi structurată și ghidată de acesta, dar ea nu dă elevilor prea multă stăpânire asupra propriei învățări. Cea în grupuri? Asta ar fi mai greu de îndeplinit. Și cea unu-la-unu? Ei bine, cum poți coordona asta?

Jeff Frieden, un profesor de engleză de la un liceu din sudul Califoniei s-a întrebat același lucru. Dorind să aibă ore mai puțin centrate pe profesor, a căutat modalitățile prin care să-i facă pe elevi să înceapă să discute unii cu alții despre conținut. El a încercat tot felul de tehnici – gândește în perechi și împărtășește (think-pair-share), grupuri de patru, ”ceasuri de întâlnire” (appointment clocks) — dar nici una dintre ele nu i-a dat rezultatele pe care le căuta.

Când a încercat să ajungă ca întreaga clasă să vorbească în activități stil mixt, elevii lui au ”făcut sistemul varză”, spune el. ”Ei pur și simplu și-au croit drumul în jurul temei și au sfârșit prin a vorbi cu prietenii, totul devenind mai curând o activitate socială decât o interacțiune centrată pe conținut”. Între timp, Jeff a descoperit de asemenea, că mulți dintre elevii lui, care merseseră împreună la școală de ani de zile, nici măcar nu-și știau numele unii altora.

Atunci, într-o dimineață, doar cu câteva minute înainte de începerea orelor, el a prins o nouă idee din zbor: Un sistem simplu pentru a-i face pe toți elevii din clasă să vorbească cu fiecare din ceilalți elevi, o modalitate de a urmări conversațiile de-a lungul timpului în așa fel încât elevii să aibă un motiv să interacționeze cu colegi cu care niciodată nu interacționaseră și să aibă unii cu alții discuții mai semnificative, bazate pe conținut. De când a început să utilizeze această metodă, Jeff spune că el pur și simplu simte că are o clasă diferită. Elevii își asumă mai multe riscuri academice și ajung de fapt să se și cunoască unii pe alții.

Strategia

Iată aici Sistemul de Conversații Continue pe care îl utilizează Frieden pentru a-și face elevii să vorbească:

• Fiecărui elev i se dă un ”urmăritor de conversație” (tracker), o hartă unde ei păstrează urma conversațiilor pe care le-au avut cu alți elevi din clasă.

• Elevii trebuie să converseze cu un minim de alți elevi (stabilit de profesor – aproximativ 75% din clasă) de-a lungul unei perioade determinate de timp (să spunem de la 2 la 3 săptămâni). Aceste conversații pot fi structurate, bazate pe instrucțiunile furnizate de profesor.

• Pe ”urmăritorul” lor, elevii înregistrează numele persoanei cu care au vorbit, data conversației și un rezumat de un rând a ceea ce au discutat.

• După ce o pereche de elevi au avut o conversație, ei nu se pot întoarce unul la celălalt până ce nu au atins numărul minim de conversații unice stabilit de profesor.

Imaginea de mai jos arată una din versiunile unui urmăritor de conversație, unde elevii lui Frieden au discutat despre nuvela pe care o citesc.

În mod curent, Frieden structurează conversațiile furnizându-le teme pentru fiecare rundă de conversații; elevii nu sunt lăsați singuri să vină cu ideile proprii. El proiectează aceste teme, una câte una, pe slide-uri Google: ”Ar putea fi ceva simplu ca, Explică partenerului un lucru care chiar te-a derutat din acest capitol.” Câteodată el reciclează tema, punându-i pe elevi să schimbe partenerii, apoi să facă rezumatul conversațiilor pe care le-au avut cu ultimul partener.

Beneficiile

Prima zi în care Frieden a încercat Conversațiile continue, ”A mers surprinzător de bine”, spune el. “De fapt am fost șocat de cât de bine a mers. Și a fost o discuție mai bine centrată pe conținut, de asemenea; Nu a fost vorba doar despre viețile lor sociale. Ei au răspuns cu adevărat solicitărilor pe care le-am dat, ca să discute despre carte.”

Acum Frieden utilizează această strategie în mod regulat, descoperind că ea furnizează câteva beneficii:

Mai mulți elevi angajați

Înainte de a trece la această metodă, Frieden consideră că mult mai puțini elevi participau în clasă.

“După ani, vedeam ceea ce voiam să văd în ce privește interacțiunile elevilor”, spune el. Deși discuțiile din clasă se simțeau a fi vioaie, ”probabil că aveam doar o treime din clasă care interacționa în mod real.” Trecerea la Conversațiile continue le-a dat mai multor elevi oportunitatea de a participa cu adevărat la discuții.

Permite o evaluare formativă simplă

Când utilizează Conversații continue, Frieden spune, ”Verificarea mea să văd dacă au înțeles se face din mers. Într-una din zile, elevii de anul doi vorbeau despre Ferma animalelor, iar eu le-am pus o întrebare despre Clover, și au fost mult prea mulți dintre ei care spuneau, ‘Clover? Cine e Clover? Nu știu cine e Clover.’ Așa că eu am spus, ‘Okay. Pauză.’ Și apoi am discutat cu toții despre acest caracter din carte și despre relevanța lui pentru poveste.”

Ca metodă de evaluare formativă, Conversații continue oferă două avantaje: Îl lasă pe profesor să întreprindă acțiuni imediate – așa cum s-a întâmplat în situația de mai sus – și le dă elevilor mai puține teme de făcut pentru acasă. “Nu am nevoie să le dau bilețele de verificare la finalul orei (exit tickets), sau chestionare,” spune Frieden, “Colectez mai puține lucrări, dar elevii fac mai multă muncă.”

Funcționează cu alte strategii

Această metodă poate fi combinată cu alte strategii de discuție sau instruire. De exemplu, dacă Frieden îi pune pe elevi să facă o discuție a ”Scaunelor filozofice” (philosophical chairs)*, i-ar putea pune să se întoarcă și să discute cu cineva din partea lui de cameră, apoi să înregistreze conversația lor pe urmăritor.

* https://www.cultofpedagogy.com/speaking-listening-techniques/ – Marea listă a strategiilor de discuție

Nu este doar pentru ora de limba engleză (sau română)

Conversații continue este o strategie care poate fi utilizată în orice arie de conținut (materie). Deși Frieden a structurat inițial aceste conversații în jurul literaturii, el a realizat rapid că ele se pot extinde dincolo de asta. Când a trecut cu elevii lui la un proiect bazat pe cercetare, el a continuat să utilizeze ”urmăritorul de conversații”, înlocuind întrebările bazate pe literatură cu teme/ însărcinări care erau centrate pe cercetarea pe care o făceau elevii.

Notarea și evaluarea

Se pune notă pentru aceste conversații? Prima oară când Frieden a început să utilizeze acest sistem, el le-a dat elevilor o cantitate mică de puncte pentru aceste conversații, iar asta ar fi funcționat pe o clasă bazată pe punctaje. În acest an, totuși, el a lucrat spre o versiune modificată a unei clase fără note, unde nota de clasă a elevilor este determinată de o conferință în care elevul trebuie să justifice cât de bine a îndeplinit standardele.

https://www.cultofpedagogy.com/starr-sackstein/ – Ai putea preda fără note?

Frieden a descoperit că, știind că vine această conferință este lucrul care îi menține în general pe elevi motivați să facă un efort în Conversațiile continue; ei știu că Frieden acordă atenție acestora. “Privesc,” spune el.. “te fac responsabil pentru asta și, eventual vom avea o conversație. Va trebui să mă privești în ochi și să-mi spui, ‘Asta este nota pe care o merit, și ‘Iată, pot justifica această notă.’”

Sfaturi pentru succes

N-o lăsa să ”curgă liber”

Frieden nu doar le dă elevilor fișele și apoi le spune să înceapă să discute; Chiar dacă elevii sunt în clasa a 12-a, ei au avut nevoie de un pic de structură pentru ca această strategie să aibă succes; elevii mai tineri vor avea nevoie de mai mult eșafodaj. În plus față de furnizarea întrebărilor pentru discuții, vorbește cu elevii înainte despre așteptările privind comportamentul, cum să inițieze conversația, cum să pună întrebări de urmărire și chiar cum să înregistreze conținutul discuției pe urmăritor. Probabil că vei dori să le prezinți un model de conversație în formatul ”acvariul cu pești” (două persoane care demonstrează cum discută în mijlocul cercului în care stau ceilalți elevi, n.n.), cu tine ca unul din participanți, în așa fel încât elevii să vadă dinainte cum arată o conversație de bună calitate.

Încadrează discuția cu ajutorul unor obiective ajutătoare

Pentru a-i elibera de anxietatea pe care o pot resimți elevii față de aceste conversații, Frieden lansează conversațiile încadrându-le în obiective de suport reciproc.

“Am să recunosc că sunt un cititor nedumerit”, le spune el. “Bine ați venit în club. Atunci când citesc ceva pentru prima oară, sunt întotdeauna nedumerit și am nevoie de ajutor să înțeleg ce am citit. Așa că haideți să creăm de fapt acest grup de suport format din întreaga clasă în care suntem cu toții cititori nedumeriți și, pe măsură ce trecem prin asta, hai să vorbim despre lucrurile care sunt uimitoare, greu de înțeles pentru noi, despre cuvintele pe care nu le înțelegem. Poate omitem vreun detaliu de care partenerii sau prietenii noștri și-au dat seama, așa că ei ne pot ajuta.”

Stabilind acest ton îi ajută pe elevi să se relaxeze. “Ei știu cumva, ‘Oh, în regulă. Suntem aici oarecum ca să avem sentimentul că trecem prin această nuvelă,’” spune Frieden. “Asta este ceea ce sper.”

Valoarea Conversației

Dându-le elevilor oportunitatea să se angajeze cu regularitate în conversații bogate este bine pentru ei în atât de multe feluri. “Există un beneficiu extraordinar în a depăși unele lucruri incomode social,” subliniază Frieden. “Și, realmente, învățând cum să interacționezi cu altă făptură umană îți va îmbunătăți de asemenea viața academică.”

Elevii recunosc de asemenea beneficiile. “Chiar dacă se chinuie prin acest disconfort, ei spun că asta îi expune la idei pe care nu le-ar fi luat în considerare dacă doar li s-ar fi cerut să completeze singuri răspunsuri pe o fișă,” spune Frieden. “Am avut un elev care a scris chiar un răspuns lung, spunând, Știi ceva? Nu știu dacă mi-am schimbat părerea, dar tocmai mi-am spus ‘De dragul acestei discuții, am să fiu deschis,’ iar asta mi-a schimbat de fapt modul în care mă gândeam la această problemă.”

A fost unul din acele rare momente în care tu știi că faci ceva bine.

“Inima mea de profesor tocilar (nerd) a cântat în acea zi”

Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/ongoing-conversations/