Iată un articol provocator, scris de Jennifer Gonzales în Cult of Pedagogy, care subliniază o temă care apare frecvent în discuțiile din cancelarie și împiedică mulți profesori sau directori să se racordeze la generația actuală de copii și să accepte schimbările necesare.

“Acesta este cel mai prost grup/ cea mai proastă clasă pe care am avut-o vreodată”

Când aud un profesor spunând asta, știu că acei elevi sunt în încurcătură: Persoana însărcinată cu starea lor de bine, cu tonul clasei lor și oportunitățile lor de a crește, a decis că ei sunt dincolo de orice șansă de salvare.

Noi spunem: Ei niciodată nu-și ridică privirile din telefon; Ei au această atitudine de îndreptățire; Ei nu au nici un respect pentru autoritate; Nu se respectă nici pe ei.

Ne avertizăm colegii: ”Așteaptă tu la anul, când o să trebuiască să iei acest grup/ această clasă.”

În timpul mesei, împărtășim anecdote. Lucrul șocant pe care l-a spus un copil. Ținuta cu care s-a prezentat unul din ei în clasă.

ȘI, pe măsură ce rumegăm asupra multelor moduri în care elevii noștri eșuează, nu ne putem abține să nu ne apuce nostalgia: Nu a fost așa înainte…

…la cealaltă școală a mea.

…cu grupul/ clasa de anul trecut.

…pe vremea când eu eram elev.

Aceste concluzii nu vin din neant. Ele încep când ceva merge prost: o temă lipsă, o lecție care nu a mers bine, un mail ostil, un act de agresiune. Limite/ praguri apar acolo unde nu au fost niciodată. Predarea devine mai dificilă, iar noi încercăm să ne dăm seama de ce. Remarcăm lucruri, începem să vedem modele și construim o generalizare care să ne ajute să înțelegem totul. Primul pas pentru a rezolva o problemă este să îi pui un diagnostic.

Dar când noi stabilim diagnostice pentru ”copiii de azi”, romanțând trecutul și blamând pentru problemele noastre de predare inferioritatea colectivă a unei generații, nu facem decât să înrăutățim lucrurile.

Ce este greșit într-un pic de nostalgie?

Sună atât de inofensiv, nu-i așa? Mă gândesc la acele reclame la ”Limonada de altă dată” (Country Time Lemonade)*, cu bunicul pe verandă, târziu după-amiază cu soarele strălucind pe față, amintindu-și de vremea când era băiat. Este doar o privire spre vremurile bune de altă dată. Cum poate fi asta un lucru rău?

Depinde în întregime de impact: Nostalgia față de trecut este toxică atunci când ne face să simțim nemulțumire față de prezent. Iar această toxicitate lucrează prin ea înseși în clasele noastre în moduri cam destructive.

* https://www.youtube.com/watch?v=hIqts97v8Qc&feature=youtu.be – Country Time Lemonade – “Yep, I Married Her” (Commercial, 1980)

Se hrănește din ea înseși

Problema cu comparația dintre grupul actual de copii cu un alt grup dinainte este aceea că pune lentile negative în fața ochilor noștri. Prin acele lentile, începem să vedem chiar și comportamentele obișnuite, potrivite vârstei, ca fiind rele. Vom trata întregul grup ca și cum ei sunt întotdeauna buni de nimic, sau sunt cu toții narcisiști, niște mici vânturi.

Apoi, prin magia confirmării tendențioase**, începem să găsim din ce în ce mai multe dovezi care să susțină această concluzie, care la rândul ei este probabil să genereze o profeție auto-îndeplinită, deoarece elevii de fapt încep să se comporte mai mult narcisist, meritând titlul de mici vânturi. Dacă câțiva profesori își raportează cu regularitate aceste incidente unul altuia, lentilele devin din ce în ce mai groase, asigurând prin urmare că puțini elevi din acest grup au șansa de a fi văzuți vreodată ca indivizi.

** http://skepdic.com/confirmbias.html

(Confirmarea tendențioasă se referă la acel tip de gândire selectivă în care cineva tinde că remarce și să găsească ceea ce îi confirmă credințele și, să ignore, să nu caute, sau să sub-evalueze relevanța celor care îi contrazic credințele. De exemplu, dacă tu crezi că în timpul lunii pline există o creștere a internărilor la secția de urgențe a unui spital unde lucrezi, vei remarca intrările în garda din timpul acelei perioade. Tendința de a face asta de-a lungul timpului va întări nejustificat credința ta despre relația dintre luna plină și accidentele datorate ”efectului lunii pline”.)

Blochează relațiile

Construirea de relații solide cu elevii este fără nici o îndoială cel mai important factor în succesul elevului și al profesorului. Iar atunci când noi decidem că ”acest grup” are o anumită trăsătură nedorită în comparație cu ”acel grup”, noi ne împiedicăm pe noi înșine de a cunoaște realmente acest grup, ca indivizi. Este un fel de afacere încheiată.

În această carte, ”Tu trebuie să te conectezi: Construind relații care conduc la elevi angajați, clase productive și achiziții mai înalte” (You’ve Gotta Connect: Building Relationships that Lead to Engaged Students, Productive Classrooms, and Higher Achievement), profesorul de liceu Jim Sturtevant*** îi avertizează pe profesori despre impactul nostalgiei asupra abilității lor de a se conecta cu elevii.

– ”Când nostalgia te îndepărtează de elevi, este departe de a fi inofensivă. Acest moment este tot ce avem cu fiecare elev. Nostalgia poate deturna în mod absolut efortul de a accepta un elev pentru ceea ce el/ ea este în acest moment..”

*** https://www.cultofpedagogy.com/connecting-with-students/ – Te conectezi cu adevărat cu elevii tăi? (Are You Really Connecting with Your Students?)

Ne lasă să ne reducem responsabilitatea

Dacă ștampilăm un întreg grup de elevi cu o etichetă problematică, primi un ”tichet”. Nu sunt eu (de vină), sunt ei. Sunt părinții lor. Este societatea! Țara asta! Lumea de azi!

Este convenabil să iei această atitudine, pentru că înseamnă că noi nu mai trebuie să încercăm. Nu trebuie să ne examinăm practicile și să găsim locurile care necesită o îmbunătățire. Înseamnă că noi nu trebuie să eșuăm. Din nefericire, înseamnă de asemenea că indiferent de problema cu care ne confruntăm asta nu se va îmbunătăți niciodată. Și chiar dacă o va face, cu siguranță nu va fi din cauza oricărui lucru pe care l-am făcut.

Iată care este situația: O mare parte din nostalgia noastră ar putea fi adevărată. Copiii din ziua de azi ar putea fi mai provocatori. Predarea este fără îndoială mai grea decât înainte. Dar, ce dacă? Dacă noi ne oprim aici, ne aruncăm mâinile în aer și începem să numărăm zilele până la pensionare, noi suntem cei care pierdem. Și la fel pierd și elevii noștri. Putem face mai bine de atâta.

Cum să scapi de nostalgie și să lucrezi în realitate

Bazează-te pe meditație (Mindfulness)

Una din marile chei pentru a depăși acest gen de nostalgie dăunătoare este să practici meditația lipsită de judecăți ( nonjudgmental mindfulness) #1, pentru a băga de seamă exact ce este în fața ta și să-l accepți fără a judeca dacă este bun sau rău; pur și simplu să accepți lucrurile așa cum sunt.

#1 https://www.mindfulnessmuse.com/mindfulness-exercises/how-to-practice-nonjudgmental-mindfulness

Asta înseamnă să lași elevii să facă ce vor? Să ignori comportamente dăunătoare sau distructive? NU. Menține-ți așteptările, pune-i să suporte consecințele potrivite, tu doar lucrează asupra felului în care simți tu aceste schimburi. În loc să interpretezi comportamentul elevului ca o dovadă și mai mare a inferiorității lui sau lipsei de caracter, doar rezolvă comportamentul. Îți faci totuși treaba, dar cu o schimbare a felului cum o privești, tu nu mai ai acel nivel dăunător de judecare. În ”Cum să practici meditația lipsită de judecăți” (How to Practice Nonjudgmental Mindfulness), consilierul Laura Schenck explică, “Scăpând de judecare nu înseamnă că tu ”aprobi” lucrurile care-ți violează valorile proprii. Înseamnă că-ți permiți ție să intri într-un loc de nemișcare emoțională, de pace și acceptare a ceea ce este.”

Un alt beneficiu al practicării meditației este acela că te ajută să vezi mai clar lucrurile care funcționează, să remarci elevii care se poartă bine, având grijă unii de alții, respectându-ți îndrumările și încercând tot ce pot mai bine. În zilele când clasa mea părea scăpată de sub control, mă opream câteodată din predare, mă așezam jos și începeam să scriu în agendă (#2), deseori înregistrând numele elevilor care se purtau bine, mai curând decât al celor pe care voiam să îi pedepsesc. Asta m-a ajutat să-mi schimb atenția de la probleme și să acord energie lucrurilor care mergeau bine.

#2 https://www.cultofpedagogy.com/notebooks-part-1/ – Agendele pentru managementul clasei (Notebooks for Classroom Management)

Privește înapoi cu acuratețe

Câteodată, în loc să compari elevii cu cei din grupurile anterioare, noi îi comparăm cu noi. Poate că tu ai fost un elev grozav. O mulțime de profesori au fost; ne-a plăcut școala atât de mult încât am devenit profesori. Dar o mulțime de elevi din grupul tău de colegi nu au fost ca tine; deoarece tu ai fost copil, nu ai știut toate problemele care au fost rezolvate cât timp tu erai în pauză sau stăteai pe covor în timpul pentru povești. Nu ai știut despre toate temele care nu au fost predate sau despre alți copii care primeau note mici la teste. Iar dacă tu ai fost genul de copil care-și preda temele la timp și nu răspundea niciodată obraznic, dacă scrisul tău de mână era citeț iar hainele tale erau complet lipsite de pete, rupturi sau de sloganuri îndoielnice, ești în poziția perfectă să judeci incredibil pe orice elev care nu este exact ca tine. Și asta înseamnă o uriașă mulțime de copii.

Așa că, dacă ăsta este cazul, în loc să te gândești la cum erai tu ca elev, încearcă să lărgești puțin acele lentile și să-ți amintești cum erau unii dintre ceilalți elevi cu care tu ai fost în școală. Nu toată lumea s-a purtat frumos. Iar acum, când tu ești responsabil, ei sunt toți ai tăi.

Iubește-i pe aceia cu care ești acum

Singura cură reală pentru un caz grav de nostalgie este să te concentrezi în întregime pe elevii din fața ta, să dai la o parte viziunile pe care le ai despre elevii trecuți și să te îndrăgostești de acești oameni.

Iar asta se poate întâmpla dacă tu faci un real efort pentru a ajunge să-i cunoști. Pune întrebări despre viețile lor și înregistrează informațiile undeva (eu am un tabel pe care îl poți descărca gratuit aici – #3) Și trebuie să ajungi să le cunoști ”lucrurile”. În loc să le judeci muzica, pune-i să-ți cânte cântecele favorite și să-ți spună de ce le plac atât de mult. Privește unele din filmele lor, apoi vorbește despre ele cu elevii tăi. Pune-i să-ți dea o lecție despre toate abrevierile pe care le folosesc și apoi lasă-i să te testeze.

#3 https://www.teacherspayteachers.com/Product/The-360-Spreadsheet-1429449

Când vei găsi timpul pentru asta? Tu ai de acoperit conținut și evaluări de făcut. Dar nu trebuie să fie toate consumatoare de timp. Noi vorbim doar vreo cinci minute la sfârșitul orei, din când în când. Îți promit, va merita. S-ar putea chiar dovedi că cel mai rău grup pe care l-ai avut vreodată se va transforma într-o colecție de oameni reali pe care de fapt îi cam placi. ♥

* Îți mulțumesc, Jim Sturtevant pentru că mi-ai prezentat conceptul de nostalgie ca pe o problemă a profesorului. Această idee a rezonat atât de mult cu mine când am citit cartea lui, acum câțiva ani, încât am vrut să-i dedic acest articol în întregime! – Jennifer Gonzales

Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/teacher-nostalgia/