Astăzi vă propunem două articole într-unul singur.

Primul este o pledoarie venită din partea prietenului nostru, George – din nou pentru inovarea în educație și despre cartea lui recent publicată ”Mentalitatea de inovator”.

Cel de al doilea este o recomandare de a citi un articol publicat în revista online De la 0, despre efectele pe care le poate avea această inovație într-o școală obișnuită, de sat, de la noi. Veți vedea ce efect are aplicarea unor idei despre care noi v-am povestit în alte articole ale noastre – să vedem, le recunoașteți? Noi ne bucurăm să vedem că au fost puse în aplicare (nu spunem neapărat că inspirația a venit de la noi!) și au un efect atât de pozitiv 🙂

Iată un fragment din “The Innovator’s Mindset” care pregătește ”scena” pentru această carte:

”Vorbind despre succes, dacă tu cauți răspunsuri pentru a obține note mai mari la teste, ai putea să-ți dorești să te oprești din citirea acestei cărți. Deși eu înțeleg că noi lucrăm totuși în cadrul sistemului (de educație), aceasta nu este subiectul asupra căruia m-am concentrat. Eu cred că este posibil să avem copii care gândesc în profunzime, creatori și inovatori, dar care nu obțin totuși rezultate bune la examene, dar eu nu vreau să renunț la aceste elemente critice pentru mai târziu. Educația secolului 21 nu este despre testare; nu este despre ceva mai mult. Obiectivul meu nu este al unor copii care doboară recorduri la teste de știință în clasa a treia. Îmi pasă mai mult dacă copiii sunt inspirați să fie oameni mai buni din pricina experiențelor lor din școala mea.”

Eu nu cred că inovarea în educație și predarea curriculum-ului trebuie să fie idei care se contrazic una pe alta. Eu cred că modul în care predăm este inovarea.

De exemplu, un elev din clasa ta vrea să fie unul din cei care pune filme pe YouTube, iar tu vrei să te concentrezi pe predarea anumitor concepte din cadrul curriculum-ului. De ce nu l-ai pune pe elev să creeze un video pentru YouTube în care să împărtășească înțelegerea unei idei din ceea ce predai? Elevii tăi nu numai că ar putea dezvolta o înțelegere mai profundă a conceptului, dar astfel îi vom ajuta să își dezvolte interesele proprii. Ai putea vedea filmul următor* dezvoltat în contextul clasei? Ar putea asta de asemenea să conducă la succesul elevului măsurat după metodele tradiționale?

* https://www.youtube.com/watch?v=EN6COaYLS_A – De ce acest îndulcitor ”fără calorii” nu are 0 calorii

Te-ai putea gândi: ”Dar atunci eu trebuie să învăț cum să creez și să montez un video?” la care eu o să-ți răspund, ”pune-l pe elev să descopere.” Școala este un loc pentru învățare, iar asta înseamnă că educatorii nu trebuie să predea totul . Într-o lume în care informația este peste tot, cel mai bine câteodată este să te dai la o parte și să-i pui pe elevi să-și descopere propria cale, în loc ca tu să o creezi pentru ei.(așa cum spune și Prof. Dr. Thomas Armstrong în cărțile lui despre Neuro-diversitate despre care vom vorbi curând, n.n.) Pentru a crea persoane care învață întreaga viață, este necesar ca fiecare să-și găsească propria cale.

Recent, am avut oportunitatea de a vorbi într-un interviu audio la “Vrainwaves” podcast și acolo am avut oportunitatea de a împărtăși auditoriului importanța înțelegerii învățării din punctul de vedere al celui care învață, mai întâi:

– ttps://twitter.com/ApplePodcasts?ref_src=twsrc^tfw|twcamp^tweetembed|twterm^1044395061759414272&ref_url=https%3A%2F%2Fgeorgecouros.ca%2Fblog%2Farchives%2F8560

Dacă un copil nu poate învăța în modul în care noi predăm, atunci noi trebuie să predăm în modul în care el poate învăța. – Ignacio Estrada

Noțiunea ca și eu să fiu în primul rând un învățăcel mi-a schimbat gândirea despre educație. M-a ajutat să mă concentrez oe importanța de a fi empatic și să gândesc din punctul de vedere al celorlalți, al învățării cum să gândești în loc de ce anume să gândești și cum să-ți creezi propria cale în creșterea și dezvoltarea ta.

Putem cu ușurință să pierdem din vedere dezvoltarea ca persoane ale indivizilor în goana după un scor bun, dar acesta nu este un scenariu de ”fie/ori”.

Inovarea în educație este un proces de predare și învățare și nu neapărat produsul.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/8560

Ei, și acum, cel de al doilea articol promis, intitulat ”Toate ulițele duc la școală”, scris de Oana Olariu. Un articol remarcabil ca realizare jurnalistică și foarte interesant pentru educatori, cu care autoarea a participat la concursul Superscrieri BRD pe tema educației.

Școala din Valea Lupului nu este o scoală bogată. E o școală de sat în care oamenii și-au dat seama ca nu exista alta șansă – pentru viitorul copiilor lor și al comunității – decât educația. O școală care, încercând să împrietenească elevii, a văzut că-i nevoita sa de-înstrăineze și adulții. Șase luni de documentare în Valea Lupului ne arată unde ne aflăm în anul centenarului Marii Uniri.

„Noi trei facem un joc de supraviețuire”, spune Constantin, glisând cu degetul peste ecranul spart al telefonului. Puștiul tocmai a trecut într-a V-a. Îi poți vedea conturul oaselor pe sub hanoracul subțire. „Până-ntr-a VIII-a vrem să punem jocul într-un magazin virtual și să câștigăm bani din asta, să avem afacerea noastră”, anunță Constantin cu voce sigura.

Apoi arata spre Fabian și Stelyos, doi frați gemeni care nu seamănă deloc unul cu altul. Fabian e blond, bine făcut, îi place fotbalul și se abține cu greu să nu vorbească doar el. Stelyos e brunet, slăbuț și nu deschide gura dacă nu i te adresezi direct, pe nume. Toți cei trei băieți au 11 ani, învăță la școala din Valea Lupului, un sat de la periferia orașului Iași, și au deja un plan de viață.

„Mai avem mult de învățat”, recunoaște Constantin…

Continuarea aici:

http://www.dela0.ro/toate-ulitele-duc-la-scoala

Lectură plăcută 🙂