Astăzi vă prezentăm un profesor de școală elementară care a câștigat titlul de Profesor al anului în 2007 – Justin Minkel. El predă la clasele 1 – 3 la Școala Elementară Jones din Springdale, Arkansas, o școală publică dintr-o zonă săracă, unde 85% din elevi provin din familii de emigranți, care abia învață să vorbească corect limba engleză.

Iată mai jos sfaturile lui pentru prima zi de școală.

Nu există de-a lungul anului o altă zi care să provoace mai multă anxietate ca prima zi de școală. Copiii știu că vor întâlni un străin care va petrece mai mult timp cu ei de-a lungul săptămânii decât petrec ei cu proprii părinți. Acel străin, de asemenea, tinde să aibă cam de două ori înălțimea lor – imaginează-te pe tine pășind într-o nouă slujbă și având un șef de mărimea lui LeBron James sau Andre the Giant (uriașul).

Prima zi poate fi de asemenea destul de înspăimântătoare și pentru profesori. Am fost profesor timp de 15 ani, dar nu am avut niciodată o primă zi de școală care să nu fie precedată de cel puțin o furnicătură de spaimă. Nu le cunoaștem pe cele 25 sau 150 de ființe umane care vor modela zilele noastre în următoarele zece luni și nu le cunoaștem părinții. Este ca un mariaj aranjat pe timp de un an, dar cu 25 de seturi de socri în loc de unul.

Adăugând la asta nesiguranța, avem declarații care ne fac să înghițim în sec, cum este următoarea, din cartea ”Primele zile de școală” (The First Days of School) de Harry Wong:

“Toți se vor aștepta ca în prima zi de școală tu să fii perfect”. Mr. Wong continuă cu un sfat de la sine-înțeles și totuși cumva amenințător, ”Nu fii ineficient – tu și elevii tăi veți plăti pentru asta.” Mulțumesc pentru asta, Harry!

Iată aici cele mai bune trei sfaturi pe care le am pentru orice profesor, nou sau experimentat, pentru că și tu te pregătești pentru acea palpitantă primă zi de suspans, euforie și teamă.

Să știi că mi-ar place să le aud și pe ale tale.

1. Concentrează-te asupra copiilor.

Asta sună ca ceva evident, dar e greu de făcut. Fotografia din articol este cu mine, atunci când am început să predau la clasa a 4-a în Harlemul de Vest, în anul 2000.

Crezi sau nu, cea mai mare problemă din acel an nu a fost simțul meu groaznic privind moda. Nu a fost cravata oribilă, haina măslinie ca un sac sau pantofii ne-asortați.

Defectul meu fatal a fost că mă gândeam că predarea depinde numai de mine. Pasiunea pe care aș fi adus-o. Lucrurile strălucite, inspirate pe care le-aș spune. (În apărarea mea pot spune că există un lung șir de filme produse la Holywood care răspândesc acest mit. De asemenea, aveam 22 de ani).

Mi-a luat câteva luni ca să răstorn acea perspectivă și să mă gândesc la fiecare zi din clasa mea din punctul de vedere al copiilor. Ce lucruri strălucite spuseseră ei? Cât de mult timp primesc ei pentru a vorbi, în loc să mă asculte pe mine vorbind? Cât de mult timp primesc ei ca să se miște în jur, în loc să stea nemișcați în limitele unui pupitru? Ce șansă au primit ei pentru a construi, gândi, scrie, citi și crea?

Când îți planifici prima zi, gândește fiecare oră și tranziție din perspectiva unui copil din clasa ta. Asigură-te că copiii primesc destul timp pentru a vorbi, desena, a alege și a se mișca în jur.

Asigură-te de asemenea că ai construit suficient ”timp calm” – unele calupuri extinse – când elevii lucrează la un proiect artistic, explorează elemente de lucru pentru matematică sau frunzăresc cărți din librăria clasei. Acest timp de lucru al lor îți va elibera ție timp pentru a vorbi unu-la-unu cu elevii, în așa fel încât să ajungi să-i cunoști pe fiecare, ca individ.

Ce le place să facă la școală? Câți frați sau surori au? Ce fel de cărți le place să citească, ce fel de desene le place să facă? Care este animalul lor favorit?

Lucrurile acestea contează. Fiecare copil cu care vorbești se va duce acasă amintindu-și că tu te-ai interesat de el ca ființă umană. Continuând să construiești acea încredere și relație va face mai mult decât orice altă cartă a comportamentului sau cutie de comori, pentru a asigura respectul și ordinea în clasa ta de-a lungul anului.

2. Nu vorbi prea mult.

În fiecare an în prima zi de școală vorbesc mai mult decât am intenționat. Am atât de multe să le spun – cât sunt de încântat să fiu profesorul lor, care sunt regulile mele, cum pot să ia cărți din librăria clasei, cum să aibă o “Peace Talk” (convorbire de pace) atunci când ei au un conflict cu un alt elev…. e o listă lungă.

Este ușor să sfârșești având o prim[ zi istovitoare ca o dezbatere parlamentară. E ceva brutal pentru tine dar și mai rău pentru copii. Avem nevoie să ne amintim că putem împrăștia rutinele/ regulile clasei de-a lungul unei săptămâni – nu avem nevoie să le spunem totul în acea primă zi.

Încă îmi amintesc ce devastați au fost părinții mei când sora mea mai mică s-a întors acasă după prima ei zi de grădiniță. Ei au întrebat-o nerăbdători cum s-a petrecut ziua, și cum umerii lor s-au încovoiat când ea a răspuns cu o voce mică și tristă, ”Tot ce am învățat a fost despre reguli.”

În prima zi de școală eu am doar două priorități. Prima dintre ele, vreau ca ei, copiii, să se simtă încântați de școală. Cea de a doua, vreau să stabilesc tonul potrivit pentru anul ce începe. Vreau ca ei să știe că vor avea multă distracție și libertate în clasă, dar și că vor fi buni unul cu altul și respectuoși cu adulții, de asemenea.

Atâta timp cât aceste două mesaje sunt transmise cu claritate, suntem gata de un început bun. Dacă ei nu învață despre politica ascuțirii creionului sau despre procedurile bibliotecii clasei până joi, nu e mare problemă. Avem timp.

3. Pune-i pe copii să facă ceva ce tu poți afișa pe pereți imediat.

Când eram în clasa a doua, m-am gândit că cineva dintr-un birou de fabrică are nevoie de aceste fișe completate. Nu am înțeles că fișele ar fi trebuit să ne ajute să învățăm lucruri și niciodată nu am înțeles că munca noastră era interesantă sau originală încât adulților să le pese de ea.

Trebuie să le trimitem copiilor mesajul că munca lor contează. Când petrec timpul pentru a scrie o poveste, a rezolva o problemă de matematică sau pentru a picta un tablou, ei au nevoie să știe că noi ne vom face timp să ne uităm la ele și să răspundem. Trebuie să le onorăm munca.

În fiecare an în prima zi de școală la clasa a doua, le citesc copiilor ”Unde se află lucrurile sălbatice” (Where the Wild Things Are). Când ei termină de rostogolit ochii lor teribili și de scrâșnit din dinții lor teribili, fiecare dintre ei face propriul ”Lucru sălbatic”, tăind, rupând și lipind hârtie de ambalaj pentru a face un monstru. Când intră în dimineața următoare în clasă, ei își văd Lucrurile sălbatice sus pe perete, fiecare complet diferit de cele ale altora.

Nu există vreun mod greșit de a face un Lucru sălbatic. Dacă arată a ceva mic cu ochii cruciș sau neglijent, ei bine, e un monstru. Munca lor e acolo sus, e o parte din clasa noastră fizică, iar ei primesc mesajul că ceea ce creează ei contează.

Un ultim sfat: Asigură-te că ai planificată și ziua a doua. Am avut câteva prime zile euforice, minunat planificate și strălucit executate, care au fost urmate de panică pură atunci când am realizat că nu pregătisem nimic pentru ziua următoare.

Încă devin nervos în fiecare an înaintea primei zile de școală. Îmi întind hainele la îndemână cu o seară înainte, ajung la școală cu o oră înaintea copiilor și pășesc prin clasă în timp ce-i aștept pe ei să sosească. Dar acea nervozitate se transformă repede în euforie când îmi dau seama ce mult îmi plac aceste 25 de ființe umane micuțe pe care le voi modela în fiecare zi din acest an. În prima oră din această dimineață îmi aduc aminte, ”Oh, da. Știu cum să fac asta.” Îmi amintesc de asemenea și cât de mult îmi place asta. Profesoratul este o muncă extenuantă, dar este totodată și una de reînnoire. Noi suntem profesiunea care face toate celelalte profesii posibile. Totul începe în acea primă zi de școală, când un emoționat elev de clasa a doua se întâlnește cu profesorul lui emoționat și acea magie dezordonată, imperfectă a învățării începe.

Sursa: https://www.edweek.org/tm/articles/2015/08/07/what-to-do-the-first-day-of.html