Întâlnim permanent în activitatea noastră oameni (cei mai mulți, din păcate) care au cedat mult prea ușor tentațiilor comodității. Au adoptat niște modele sau obiceiuri pe care le urmează automat și nu se mai obosesc să gândească prea mult. Adică, preferă să folosească sistemul 1 de gândire al lui Kahneman, automat, rapid. Fac asta chiar și când e vorba de alegeri importante din viață, de munca, de sănătatea lor sau de o vacanță, de exemplu, acel timp liber care ar fi atât de important nu numai pentru odihnă ci și pentru dezvoltarea lor personală, pentru îmbogățirea cunoștințelor despre lume, pentru a crea noi conexiuni cu oameni diverși, de la care poți învăța atât de multe. Nu! Ei aleg ”pachete gata ambalate” de servicii și nici măcar nu se obosesc să consulte un ghid de călătorie sau alte surse de informare pentru a ști dinainte ce anume pot descoperi, de ce se pot bucura fiind mai informați. Preferă să stea pasivi în scaune și să lase pe alții să-i (con)ducă, iar percepția lor este una superficială, care nu-i îmbogățește mental, spiritual și emoțional cu mai nimic.

Dacă te gândești puțin, nici nu e în totalitate vina lor. Dacă părinții i-au crescut să fie obedienți, dacă școala i-a învățat să fie doar ascultători pasivi, dacă lumea din jur le arată modele de ”reușită” bazate pe mentalitatea ”să trăiți, am înțeles”, e greu să avem pretenții mai mari. Sunt oameni cu care pur și simplu nu poți lucra, nu numai că refuză să gândească cu propriul cap, dar au nevoie să fie îndrumați și răs-îndrumați la fiecare pas, și tot nu fac lucrurile așa cum ar trebui. Și e extraordinar de greu să transformi astfel de oameni în oameni care gândesc mai profund, iau decizii, își asumă responsabilități și acționează independent. Acest model era potrivit pentru multe activități ”la bandă” din era industrială, unde munca repetitivă cădea în sarcina oamenilor. Doar că astăzi, așa cum v-am arătat în repetate rânduri, munca cere gândire, creativitate, comunicare, colaborare, inițiativă, auto-asumare, responsabilitate. Și o cu totul altă mentalitate. O mentalitate de creștere – dezvoltare, inovativă, deschisă.

De o astfel de mentalitate avem nevoie în primul rând în partea de modelare a oamenilor – în educație.

De aceea pentru astăzi vă propunem un articol al lui George Couros, în care acesta face o foarte bună comparație între mentalitatea fixistă și mentalitatea de creștere, de inovare.

– Chiar acum, citind cartea ”Antrenorul mentalității de creștere” (“The Growth Mindset Coach“), am fost izbit de de acest pasaj și de tabelul alăturat:

(Carol) Dweck a identificat cinci arii cheie în care acțiunile oamenilor de o mentalitate opusă, diferă: provocările, obstacolele, efortul, critica și succesul altora. În mentalitatea fixistă, răspunsul la oricare din aceste cinci situații se leagă de obicei de dorința persoanei de a arăta deștept și de evitarea eșecului; în mentalitatea de creștere, răspunsul este mai probabil să izvorască din dorința persoanei de a învăța și a se îmbunătăți. Haideți să ne uităm la amândouă răspunsurile la aceste situații – în mentalitatea fixistă și în cea de creștere.

M-am gândit că asta este o modalitate grozavă de a vedea ce înseamnă ”Mentalitatea de creștere” în situații diferite, dar am dorit să o adaptez și să merg cu un pas mai departe, adăugând ”Mentalitatea de inovare” (“The Innovator’s Mindset“). Iată ce am adăugat:

Când ne uităm la modul în care noi vedem și ”facem” școala, este important să ne mișcăm continuu de la consum la creație, angajament către împuternicire, observație pentru a aplica. Nu înseamnă că ultimele le înlocuiesc pe primele, ci că noi nu ne programăm pentru ce a fost. O mentalitate care pur și este deschisă doar spre ”creștere” nu va fi suficientă într-o lume care cere o creație continuă nu numai a unor produse, ci de idei.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/7027

PS – Noi vă propunem o frumoasă ilustrare a mentalității de inovator… Vizionare plăcută 🙂

https://vimeo.com/148198462 – SOAR