Am căutat pentru voi un articol care să aducă mai multă limpezime în ce privește toate noile metode de predare prezentate până acum. Am găsit articolul de mai jos, scris de Trevor MacKenzie un profesor de engleză premiat de la Liceul Oak Bay din orașul Victoria, Canada. Trevor crede că acest timp este unul magic pentru a fi profesor. El este autorul cărții ”Plonjează în Interogare: Amplifică învățarea și dă putere vocii elevului” (Dive into Inquiry: Amplify Learning and Empower Student Voice), și co-autor al cărții ”Mentalitatea de cercetător: Hrănind visurile, minunările și curiozitatea celor mai tineri învățăcei” (Inquiry Mindsets: Nurturing the Dreams, Wonders, and Curiosities of Our Youngest Learners), alături de Rebecca Bathurst-Hunt. Ei au creat împreună și acest Arbore a Interogării, care încearcă să structureze vizual metodele de predare care utilizează primordial interogarea, cercetarea unei probleme, a unei teme sau provocări.
Iată această imagine și, mai jos, traducerea articolului lui Trevor MacKenzie, publicat în MindShift
The “Tree of Inquiry” can be a helpful visual to understand how various educational buzzwords connect to inquiry. (Courtesy Trevor MacKenzie and Rebecca Bathurst-Hunt)
Fie că este vorba despre învățarea bazată pe proiecte, gândirea conceptuală sau Ora de geniu, este ușor să devii confuz din cauza multor cuvinte în vogă care plutesc în jur. Dar în esența lor, aceste pedagogii sunt toate centrate pe elev și există multe puncte comune între ele, care sunt cheia succesului lor și cu mult mai critice decât păstrarea rigidă a jargonului utilizat.
În mod natural, educatorii vor să înțeleagă fiecare dintre aceste cadre de lucru pentru a putea lua decizii bazate pe informație asupra celei mai bune metode de a răspunde nevoilor elevilor lor. Arborele Interogării este un ghid vizual pentru educatorii care sunt interesați să-și schimbe practica dar nu sunt siguri de unde pot să înceapă. Învățarea bazată pe interogare/cercetare este fundamentul tuturor acestor strategii centrate pe elev – elevii pun propriile lor întrebări, descoperind răspunsurile și utilizându-i pe profesorii lor ca pe resurse sau ghizi. Școlile și clasele unde interogarea/ cercetarea în profunzime este pusă cu claritate la lucru posedă invariabil patru caracteristici specifice, indiferent de tipul specific de interogare utilizat.
1. Învățăcelul este activ implicat în construirea înțelegerii
În toate aceste cadre de lucru, rolul elevului este transformat, de la un consumator pasiv al faptelor și conținutului într-un contributor activ la experiența de învățare și la explorarea problemelor, ideilor și soluțiilor. În cadrul acestor experiențe se construiește înțelegerea și apare o învățare bogată. Vocea și alegerea elevului sunt în miezul acestor cadre/ scenarii deoarece cel care învață ajută la crearea condițiilor de învățare și a rezultatelor, împreună cu profesorul. Un exemplu puternic al felului în care elevii adoptă un rol diferit în clase este atunci când profesorii utilizează Obiectivele Globale ale Națiunilor Unite pentru Dezvoltarea Sustenabilă (United Nations Global Goals for Sustainable Development)* ca pe un cadru de interogare / cercetare. Elevii își explorează pasiunile, interesele și curiozitățile pe baza acestor 17 obiective ale ONU, identificând obiective de învățare conectate cu un anume obiectiv asupra căruia ei ar vrea să se concentreze. Atunci profesorii concep, împreună cu elevii, standarde de învățare, cu un limbaj cum ar fi, ”atingerea unei înțelegeri mai profunde despre ‘x’” sau ”să inspiri o audiență pentru a face ‘y’”.
* https://www.un.org/sustainabledevelopment/sustainable-development-goals/
Elevii obțin o apropiere mai autentică față de propria învățare pe măsură ce se luptă cu aceste probleme reale – acelea care i-au tulburat pe liderii lumii de zeci de ani. În aceste spații, elevii câștigă mai mult din exersarea unei învățări mai grele deoarece ei sunt implicați activ în construirea înțelegerii.
2. Profesorul ca ghid și mentor
La fel cum s-a schimbat rolul învățăcelului în aceste clase, trebuie să se schimbe și rolul profesorului. În aceste spații, profesorii reflectează constant și fac schimbări pentru a adânci cultura învățării. Ei sunt foarte conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor; ei își acordă timp pentru a se opri și a asculta; și ei prind cele mai mici indicii pe care le utilizează apoi pentru a concepe și modela pașii următori. Ei își pun constant întrebări pentru a-și orienta propriile practici și a lua decizii bazate pe informație. Cumulativ, ei utilizează aceste reflecții pentru a-și revizui calea și a împlini mai bine nevoile elevilor lor.
În toate aceste clase, profesorii utilizează o varietate de strategii pentru a-și susține elevii. Este o percepție greșită faptul că în clasele centrate pe elev nu este inclusă lecturarea materialelor. La timpul potrivit, este esențial ca profesorul să-și împărtășească expertiza cu un grup mai larg. Dar profesorii din aceste clase creează spațiu de asemenea pentru discursul centrat pe elev, așa cum o fac Seminarele Socratice, în care elevii conduc discuția iar profesorii ghidează și facilitează colaborarea. Sau elevii ar putea conduce lecția, cu profesorul observând și compilând un feedback formativ care să susțină reflecția, recapitularea și dezvoltarea.
În clasa bazată pe interogare/cercetare (inquiry classroom), elevii interoghează adesea experți dintr-un domeniu specific pentru a câștiga o înțelegere mai profunda asupra temei lor de cercetare. Profesorii îi susțin cu o instruire directă care prezintă clasei ce presupune conceperea unui interviu puternic și identifică procesul care ar trebui adoptat pentru a se asigura că elevii vor avea succes în această însărcinare. În acest timp sunt arătate și discutate exemple, sunt create în mod colaborativ modele de întrebări și sunt planificați pașii inițial de îndeplinit.
Îmbarcându-se ca grup, împreună în această învățare prin intermediul lecturii, are sens deoarece toți elevii trebuie să câștige această înțelegere mai largă și mai generală asupra intervievării. Apoi profesorul facilitează formarea unor grupuri mai mici de elevi care se pot implica mai profund în propriile lor interviuri și pot începe să-și personalizeze însărcinarea într-o manieră mai semnificative și susținută. Prin această manieră treptată, de cedare a controlului asupra învățării, prosperă clasele de interogare/ cercetare.
3. Copilul este celebrat și hrănit pe de-a-ntregul
Indiferent că vorbim despre învățarea social-emoțională, conștiința de sine și responsabilitatea socială, de perseverență și mentalitate de creștere sau empatie, limbajul din jurul învățării s-a schimbat în aceste spații pentru a se concentra pe dezvoltarea întregului elev. Dispozițiile sunt în miezul acestor clase unde calități cum sunt creativitatea, colaborarea și comunicarea sunt discutate în mod explicit, reflectate și susținute.
În toate aceste clase există un accent comun pe proiect sau piesa cumulativă de învățare, ca și pe procesul de învățare. Chiar în cadrul acestui acest proces elevul demonstrează creșterea semnificativă în caracteristicile și dispozițiile celui care va învăța întreaga viață.
Aceasta este evident în spațiile de interogare/ cercetare care utilizează metoda gândirii conceptuale (design thinking method). Acest proces cheamă elevii să identifice o provocare, să strângă informații, să genereze soluții potențiale, să-și rafineze ideile și să testeze soluțiile. Elevii de liceu din una din clasele din Vancouver au conceput soluții pentru a aduce apă curată în ariile rurale care nu au acces în comunitățile lor la această resursă esențială.
Unii elevi au creat prototipul unui sistem de purificare a apei manual, alți elevi au conceput un sistem comunitar de tratament și purificare a apei, iar un al treilea grup a creat un plan de utilizare a apei pentru comunitate. Nu contează deloc că mulți dintre elevi nu au obținut o soluție tangibilă de lucru la sfârșitul acestui capitol. Pentru că nu acesta era obiectivul. Mai importantă a fost empatia câștigată în timpul procesului. Procesul de gândire conceptuală a furnizat oportunități bogate de reflecție pentru elevi și i-a permis profesorului să vadă la lucru abilitățile sociale și emoționale.
4. Structuri și cadre există, dar în general învățarea nu este prescrisă și standardizată
În aceste clase, standardele nu sunt singurele care conduc învățarea iar conținutul nu este în general supra-standardizat. Elevii învață deseori despre lucruri diferite, pe care le-au ales individual, dar fiecare elev operează cu o structură comună, unificată. Inițiativa celui care învață este o componentă esențială în învățarea centrată pe elev. Profesorii pot utiliza strategii și rutine care ajută elevul să organizeze, să reflecteze și să revizuiască pe parcurs.
Aceasta este evident în clasele cu învățare bazată pe proiecte de calitate unde proiectele sunt concentrate pe obiectivele de învățare ale elevului și includ elemente esențiale de concepere de proiecte, cum sunt identificarea înțelegerii problemelor cheie, să pui întrebări provocatoare, participarea la cercetare susținută, reflecția, revizuirea și împărtășirea învățării cu o audiență autentică.
Un exemplu al acestei acțiuni este o clasă în care elevii au învățat despre impactul pozitiv asupra celorlalți. Provocarea utilizată de profesor a fost un film inspirațional intitulat Project Daniel.
https://www.youtube.com/watch?v=SDYFMgrjeLg – Project Daniel – Not Impossible’s 3D Printing Arms for Children of War-Torn Sudan (O facilitate de laborator de protezare – printare 3D – de brațe pentru copiii mutilați de război din Sudan + cursuri pentru ca tinerii și copii din comunitate să învețe să creeze singuri astfel de proteze, inițiată și finanțată de Laboratoarele Not Impossible)
După ce au văzut filmul video, Profesorul i-a provocat pe elevi să ”ajute unul, ajute mai mulți” și să identifice o problemă, să planifice o soluție și să pună planul în aplicare pentru a face o diferență în viața altcuiva. Un grup de elevi au creat gadgeturi de tip titirez (printate în 3D) pentru elevii mai mici care se luptă cu anxietatea. Un alt grup a conceput o campanie de anunțuri publice care să încurajeze bunătatea și acceptarea în comunitatea școlii lor. Iar un alt grup a intervievat cetățeni vârstnici de la casa de retragere locală pentru a strânge, arhiva și împărtăși sfaturile lor pentru tineri, pentru a crea empatie pentru acești vârstnici. Deși fiecare grup a lucrat pe un proiect unic, personalizat, ei cu toții au învățat unii de la alții pe parcursul procesului, deoarece și-au împărtășit munca.
Interogarea/ cercetarea este în centrul multora dintre aceste cuvinte în vogă/ curente didactice și ea poate fi utilizată pentru a încadra abordarea lor de către cineva. John Dewey, Lev Vygotsky, Paolo Freire și Jean Piaget au sădit rădăcinile interogării/ cercetării acum multă vreme în urmă, dar fiecare educator poate utiliza pârghia pedagogiei constructiviste pentru a găsi o abordare pedagogică care se potrivește cel mai bine stilului său, unic, de predare. În cele din urmă, scopul trebuie să fie întotdeauna împuternicirea elevilor pentru a continua să se minuneze și să-și caute propriile răspunsuri.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 