Iată o strategie de predare interesantă, care potențează competențele lingvistice și dragostea pentru lectură a copiilor, dezvoltând totodată competențe cerute de învățarea științelor. Strategia este pusă deja în practică în mai multe școli din SUA și este prezentată mai jos de Katrina Schwartz, o jurnalistă din San Francisco care scrie articole din domeniul educației pentru MindShift.
Multor profesori de la școlile elementare le place să predea citirea și scrierea, dar se simt mai puțin confortabil cu științele și matematica. Desigur nu este adevărat pentru toți, dar centrarea pe a învăța să citești este marele obiectiv al primilor ani de școală, așa că este normal ca profesorii care se îndreaptă spre cariera de învățător să fie cei cărora le place să predea citirea și scrierea*. Dar este de asemenea important să expunem copiii științei cât mai devreme și să-i facem să fie încântați de practicile care definesc cercetarea științifică. Iar literatura ar putea fi un punct de plecare perfect. Poveștile sunt pline de tensiune, conflicte și dileme care sunt puncte minunate de plecare pentru proiecte de inginerie care reunesc împreună subiectele.
* https://www.kqed.org/mindshift/47856/four-strategies-that-promote-a-growth-mindset-in-struggling-readers – Patru strategii pentru a promova o mentalitate de creștere pentru cei care se chinuie să citeacă
Cercetătorii de la Tufts Center for Engineering Education and Outreach** au făcut parteneriate cu profesorii pentru a cooncepe un program pe care îl numesc Noua Inginerie (Novel Engineering***), care folosește puterile din domeniul literaturii ale profesorilor din clasele elementare pentru a-i ajuta să exploreze în clasele lor activități practice orientate spre științe. Profesorii aleg o carte care cuprinde situații tensionate, pe care să o citească cu elevii, dar se opresc la jumătate pentru a le cere elevilor să genereze o listă de probleme cu care se confruntă caracterul principal al povestirii. Apoi elevii se împart în perechi pentru a concepe, realiza și testa prototipuri și pentru a dezbate asupra soluțiilor posibile la problema pe care au ales-o.
*** http://www.novelengineering.org/
”Ei au trecut prin trei sau patru concepte diferite pentru a găsi ceva care merge bine”, spune Martin Daignault, profesor la clasa a patra din, Massachusetts
Martin Daignault, profesor de clasa a patra la Winthrop School din Massachusetts a încercat Novel Engineering într-una din primele săptămâni de clasă, cu cartea scrisă de Kate DiCamillo, The Tiger Rising (#1). Povestea se învârte în jurul unui băiat care descoperă un tigru închis într-o cușcă, în pădurea din apropierea casei sale. Când clasa s-a oprit din lectură pentru a identifica probleme, unul din băieți a notat că a vrut să-i redea tigrului libertatea, dar el a realizat de asemenea că acea libertate nu numai că ar fi pus în pericol comunitatea, dar chiar acea libertate l-ar fi pus în pericol și pe tigru. În timpul fazei de concepție și inginerie, el a construit un sistem de lesă pentru tigru.
#1 – https://www.katedicamillo.com/books/tiger.html
Mai târziu, când clasa a terminat povestea, au descoperit că acel elev prezisese bine ce se va întâmpla cu tigrul, cu 100 de pagini înainte ca soluția să apară în carte. ”Cred că s-a simțit grozav de mândru”, a spus Daignault despre elev, care se întâmpla să aibă dificultăți la citire. Tot ce știa înainte de asta Daignault despre acest elev, în acest moment al anului, era că el urma un program de educație specială și că avea probleme la citire, dar după această activitate, profesorul a văzut de asemenea cât de profundă era gândirea acestui elev. Asta l-a ajutat și pe elev să se înscrie pe o traiectorie pozitivă pentru restul anului.
Acel braintorming pentru descoperirea listei de probleme ridicate de carte i-a ajutat pe toți elevii să citească textul mai profund și i-a făcut să fie încântați să rezolve problemele pe care le descoperiseră singuri. ”Fiecare persoană din clasă a avut o abordare diferită asupra unei părți importante a poveștii”, a spus Daignault, iar activitatea a setat un ton al explorării, citirii în profunzime și jocului de rezolvare practică pentru restul întregului an.
“Am fost cu toții de acord că a fost un timp bine investit”, a spus Daignault pentru echipa de profesori de clasa a patra care au lucrat împreună utilizând Novel Engineering pentru a-și aprofunda și extinde propriile experiențe cu practici din noile standarde pentru științe (the Next Generation Science Standards–NGSS). Nu există timp suplimentar în timpul anului școlar, așa că săptămâna pe care Alicia Thomas, Gretchen Marinopoulos, Katie Norris, Robbyn Wile și Daignault au petrecut-o în clasele lor citind, discutând, descoperind probleme, concepând soluții și prototipuri, rezolvând probleme, testând și concepând din nou alte soluții, a fost prețioasă.
Să concepi un program care nu ar fi doar o adăugire la ceea ce profesorii fac deja, dar care le-ar oferi oportunități de a experimenta cu învățarea interdisciplinară, a fost unul din obiectivele colectivului de concepție de la Tufts când au conceput Novel Engineering. Original a fost gândit pentru clasele a treia și a patra, dar acum colectivul lucrează cu profesori de la clasele 1-8 și nu văd de ce nu ar putea fi aplicat și în licee, de asemenea.
“Am vrut realmente să ne asigurăm că este flexibil și că este bazat pe cărțile pe care profesorii deja le utilizează în clase”, a spus Elissa Milto, managerul programului și fostă profesoară de școală. Ea înțelege că profesorii nu caută un întreg nou curriculum, dar că ei apreciază idei care pot fi utilizate flexibil în cadrul standardelor existente.
“Este realmente orientat către ideile elevilor, mai curând decât pe profesorul care vine cu niște probleme pe care ei să le rezolve,” spune Milto. Această parte este crucială deoarece nu numai că cere elevilor să citească și să înțeleagă cartea în profunzime, dar le și construiește interesul și motivația pentru proiect. Profesorii le cer de asemenea elevilor să se uite în text pentru a-și ghida alegerile de concepte, pentru a fi siguri că ei fac ceva care este specific acelui caracter, ceva ce el ar utiliza.
În Poveștile unui nimic de clasa a patra (Tales of a Fourth Grade Nothing – #2), de exemplu, fratele mai mic al lui Peter, Fudge, întotdeauna îl sâcâie. La un moment dat, copilul de 3 ani necăjește broasca țestoasă a lui Peter, dar mama lor spune că Peter nu-și poate încuia ușa camerei. Elevii pot vedea păstrarea în siguranță a țestoasei față de Fudge ca pe o problemă, dar ei trebuie să dezvolte o soluție fără să-l țină pe micuț afară. Milto a observat că elevii au conceput un sistem de scripeți care putea ridica sau coborî țestoasa pentru ca Fudge să nu ajungă la ea.
#2 http://www.judyblume.com/books/fudge/tales.php
Novel Engineering este conceput pentru a fi accesibil în orice fel de clasă, indiferent de materiale, așa că deseori elevii construiesc doar prototipuri ale soluțiilor lor, nu scripeți în mărime naturală. Cu toate acestea, Miltp subliniază că soluțiile trebuie să fie funcționale, du doar reprezentate și că trebuie găsită o cale pentru a testa dacă prototipurile funcționează. Astfel, de exemplu, poate un sistem făcut din carton și sfoară să susțină greutatea unei broaște țestoase?
“Nu vrem să fie un proiect de meșterit,” spune Milto. Obiectivul este să utilizezi literatura ca pe o cale pentru ca profesorii și elevii ”să-și ude picioarele” cu ciclurile de concepție și inginerie și să ofere de asemenea puncte autentice de intrare în discuții despre conținutul cerut de științe. Într-una dintre clasele în care a lucrat Milto, un grup de elevi a realizat o ambarcațiune din polistiren. Asta a dus la o discuție cu întreaga clasă despre flotabilitate ți lucruri care plutesc sau se scufundă.
“Partea cu răspunsul deschis îi sperie mai mult pe profesori decât partea cu ingineria”, #3 a spus Milto.
#3 https://www.youtube.com/watch?v=MHXGvv1sXkI – Novel engineering implementation
Ea a observat că, atunci când profesorii nu se simt confortabil față de un subiect, ei tind în mod natural să controleze mai mult activitățile din jur. Așa că, atunci când elevii sunt aceia care aleg problem la care vor să lucreze și materialele pe care vor să le utilizeze – și nu toți elevii lucrează la aceeași problemă și nu utilizează aceleași materiale – poate fi la început puțin înfricoșător.
“Ei trebuie să se lase realmente să fie deschiși către copii lor și ideile copiilor,” spune ea. “Ei nu au nevoie să răspundă pentru tot.” Ea și echipa ei încearcă să faciliteze adoptarea de către profesori a acestei setări mentale, punându-i pe ei să treacă printr-o provocare de concepere în cadrul cursurilor de dezvoltare profesională. Atunci când profesorii experimentează procesul, devin adesea mai deschiși pentru a-l aplica singuri.
CAPCANE DE EVITAT
1. Copiii sunt obișnuiți să caute ”răspunsul corect”
În timp ce copiii deseori iubesc libertatea pe care o capătă cu Novel Engineering când încep să se obișnuiască cu asta, există și o curbă de învățare. Elisa Milto recomandă ca profesorii să înceapă cu o carte ilustrată în așa fel încât să poată trece prin proces rapid o dată, ca grup. Deseori conceptul elevilor nu este foarte funcțional la început, așa că alegând o singură problemă ca să lucrați ca grup vă dă oportunitatea de a modela critic prima analiză, rezolvarea de probleme prin orice dificultate, și să facilitați intrarea elevilor într-o activitate care se simte straniu pentru ei, la început. Dă de asemenea profesorului șansa de a practica facilitarea, înainte de a-i pune pe elevi să se scufunde în propriile proiecte.
2. O împărtășire a conceptului la jumătatea drumului este foarte importantă
În timp ce este ușor să te concentrezi pe prezentarea finală, încorporând o șansă pentru elevi de a primi feedback de la colegi asupra conceptelor lor este deseori cea mai importantă parte a experienței. Câteodată copiii se dedică unei idei devreme și au dificultăți în a-și schimba direcția fără un moment în care să audă și să reflecteze asupra feedback-ului pe care îl primesc. Și deseori din această verificare la jumătatea drumului apar cele mai autentice și creative rezolvări de probleme.
3. Alege cartea potrivită
Din moment ce scopul proiectului este să integreze gândirea literară și științifică, cărțile care merg cel mai bine au probleme concrete. Cărțile de science fiction sau fantezie nu merg bine, deoarece soluțiile ar trebui să implice ceva magic. d
Echipa lui Daignault a utilizat abordarea Novel Engineering cu cartea ”Am supraviețuit vremii extreme” (I Survived book on extreme weather – #4) pentru a introduce tema. Unul din grupuri a încercat să găsească o soluție pentru un unchi care a fost prins de furtună, despărțit de orice ajutor. Grupul a decis să conceapă un bunker care putea fi repede asamblat când o furtună vine repede. Ei au decis că o prelată întinsă peste un șanț ar putea face treaba. Dar când au testat cum ar rezista prelata în tornadă punând un ventilator să sufle asupra ei, elevii au realizat că prelata nu ar rămâne pe poziție. Așa că au conceput țăruși care să o asigure.
#4 https://www.goodreads.com/book/show/28933778-extreme-weather
“Ei au trecut prin trei sau patru proiecte diferite pentru a găsi ceva care să funcționeze bine,” a spus Daignault. Pe parcurs ei au luat notițe despre ce a funcționat, ce a trebuit să schimbe și cum au plănuit să redeseneze bunker-ul. Ei au desenat de asemenea diagrame pe care le-au utilizat ca să-și ghideze munca. Daignault a fost impresionat de felul în care elevii s-a ținut de proiect chiar și atunci când au întâmpinat dificultăți și, în timp ce învățarea despre vreme nu a fost aprofundată în acest proiect, le-a dat elevilor cunoștințe inițiale pentru o învățarea ulterioară.
“A fost realmente mai bine decât orice altceva ce ne-am fi propus și ar fi fost mai artificial,” a spus Daignault. El a început să își imagineze moduri în care să utilizeze practica pentru a integra studiile sociale, dar a recunoscut de asemenea că acesta este primul pas al echipei sale în care ei încearcă să-și dezvolte predarea științelor.
La urma urmelor lui în place ca știința să fie întru totul despre copiii care se gândesc singuri, dându-și seama de teme și nu se gândește că Novel Engineering merge suficient în profunzime. Dar, spune el, mulți oameni din echipa lui nu se simțeau confortabil cu principiile de design sau conceptele științifice înaintea începerii proiectului, iar după acest proiect ei au fost mai bine pregătiți să le aprofundeze. El crede că un model de workshop ca cel pe care școala lui îl utilizează pentru citire și scriere ar putea funcționa. Este ceva ce echipa lui explorează acum.
Una din cele mai grele părți pentru elevi este deseori să lucreze împreună. Dar, ajutându-i să fie colaborativi, să facă compromisuri asupra ideii și să învețe unul de la celălalt este de asemenea un set de abilități valoros și unul pe care Daignault îl recunoaște. Dar el și colegii lui au avut nevoie de timp pentru a se documenta despre cum arată progresul acestor ”abilități de proces”. Elisa Milto a sugerat că una din căile de a sublinia aceste abilități este reflecția de la sfârșit. Elevii pot scrie despre experiența de a lucra în grup, ce a fost greu, ce a funcționat și ce ar putea face diferit data viitoare.
Un grup de fete de clasa a patra cu care a lucrat Elisa au petrecut atât de mult timp planificând conceptul lor în așa fel încât, atunci când au trecut la construcție ele nu au avut suficient timp sau multe materiale pe care să le folosească. Ea a venit înapoi anul viitor și, același grup de fete au fost capabile să vorbească cu claritate despre locurile unde procesul lor a fost greșit înainte. La cea de a doua lor încercare, ele au stabilit limite stricte de timp pentru fiecare etapă a proiectului așa că s-au mișcat bine pe parcurs.
“Am descoperit că elevii sunt capabili să facă mult mai multe decât ce credem noi,” a spus Elisa Milto. Ea antrenează deseori profesorii să facă un pas înapoi și să lase elevii să-și asume sarcini, intervenind doar când văd că elevii sunt frustrați că nu progresează. Dar, mai curând decât să-i ajute să rezolve problema, ea sugerează să le pui elevilor întrebări care să-i ajute să se deblocheze. Odată ce ei au o nouă cale de gândire pe care să o urmeze, ei pot continua să lucreze și să-și construiască autonomia de învățare.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 