Lucrând noi la un proiect de finanțare legat de cercetarea științifică și rolul acesteia în comunitate și în educație, am avut plăcerea de a afla mai multe despre activitatea unuia dintre partenerii la proiect – Institutul de Neuro-științe de la Paris.
Obiectivul principal al acestui institut este să găsească modalitățile prin care toți copiii, inclusiv cei cu nevoi educative speciale – de la copii cu diferite dizabilități până la cei supradotați – care riscă cu toții să se ”piardă pe drum” în sistemele de educație actuale – să ajungă să se dezvolte la maxim și să devină resurse umane valoroase și oameni împliniți pentru societate.
Modalitatea de lucru în cadrul acestui institut este să strângă în echipe de lucru multi-disciplinare specialiști din diferite domenii, care dezbat diferite probleme, pe diferite paliere ale sistemelor de educație. Concluziile lor sunt apoi prezentate la diferite evenimente – naționale și internaționale și sunt promovate totodată ca recomandări către instituțiile din domeniu. Acest tip de abordări a dus la îmbunătățirea multor sisteme de educație, ale căror rezultate le admirăm noi astăzi. Ei au participat recent la un eveniment de reflecție dedicat grădinițelor.
Unul din evenimentele care au loc anual în Franța se intitulează ”Șezătorile despre grădiniță”. La aceste evenimente participă cercetători din mai multe domenii – științele educației, neuro-științe, biologie, psihiatrie, nutriție etc.
Evenimentul din acest an din 27-28 Martie, organizat la CNAM (Centre national des Arts et Métiers, Paris) și care precede reforma propusă de ministerul francez pentru toate grădinițele din Franța, a fost consacrat temei ”Grădinița de mâine – Dimensiunea afectivă a învățării fundamentale”, având ca obiectiv să scoată în evidență în ce manieră dimensiunea afectivă și dimensiunea de pregătire pentru cunoștințele fundamentale se susțin una pe cealaltă în cadrul grădinițelor.
La acest eveniment, cercetătorul Boris Cyrulnik, neuro-psihiatru specializat în copilăria timpurie, a prezentat un material despre ”Biologia atașamentului”*, un domeniu al psihologiei care tratează relațiile dintre ființele umane. El a realizat o abordare pluridisciplinară a acestei teorii, în care a integrat date furnizate de cercetările recente din domeniile biologiei, psihologiei, științelor sociale și culturii.
* https://www.youtube.com/watch?time_continue=25&v=eR1-K9Zx7Tk – Biologia atașamentului
Primii ani sunt “fundamentali, deoarece sunt cei în care cineva ia direcția pe care o va urma întreaga viață” și deoarece ”datorită plasticității creierului, un copil este capabil să învețe orice fel de limbaj”, spune Boris Cyrulnik.
El a explicat că este posibil să redai copiilor plăcerea de a învăța introducând câteodată ”emoția” pentru a-i face pe copii să se simtă în siguranță și pentru a le da încredere în ei înșiși. Neuropsihiatrul pledă de mult pentru această teorie a atașamentului, care ar trebui predată educatorilor și membrilor personalului care se ocupă de copii, pe care ar trebui să se axeze limbajul și interacțiunile bune cu copilul – cele care favorizează o transmitere a cunoștințelor senină, ne-stresantă și securizantă. ”Puțini profesori sunt conștienți de impactul afectiv pe care îl au asupra copiilor”, spune Cyrulnik.
(și puțini părinți, spunem noi..)
Boris Cyrulnik preconizează de asemenea și o dedublare a claselor de grădiniță, inspirându-se din politica de primire a copilului dezvoltată în Norvegia, și propune să se învețe de la 3-4 ani o a doua limbă, care va fi un ”prețios factor de reziliență pentru copii.” Conform celor spuse de acest neuro-psihiatru, grădinița de la noi (Franța) ”își păstrează o bună reputație”, dar trebuie să se adapteze, deoarece ”copiii care intră acum în ea nu mai sunt la fel ca cei de acum 10 sau 15 ani”.
Fără ecrane până la 6 ani ?
Ca replică la noul Program pentru grădinițe, lansat în 2015, care stipulează că înainte de intrarea în clasa pregătitoare, copiii trebuie să știe să utilizeze echipamentele IT, Boris Cyrulnik propune exact contrariul, adică să-i împiedicăm pe copii sub 6 ani să aibă acces la orice fel de ecran (computer, smartphone, tabletă). Cum spune el, ”dacă copilul are un aer cuminte în fața ecranului, este pentru că este hipnotizat, fascinat. Dar această fascinație implică o pierdere a relațiilor. Nu numai că nu învață nimic, dar asta antrenează o alterare a empatiei și tulburări de dezvoltare.”
Alte teme abordate la acest eveniment au fost achiziția limbajului, dezvoltarea memoriei, a afecțiunii și atașamentului. Neuro-științele au fost în prima linie a contribuțiilor la această dezbatere, dar alături de ei au participat cercetătorii din domeniile biologie, neurologie, psihiatrie, chimie, fizică, imagerie cerebrală – științe care ne permit astăzi să înțelegem mai bine cum lucrează creierul uman. Cu toții au încercat să găsească, în acest conglomerat de științe și în cele două zile de reflecție pe marginea acestor cunoștințe, rețeta-miracol pentru cea mai bună dezvoltare a copilului în primii ani de viață.
La finalul evenimentului, organizațiile participante au făcut apel la luarea unor măsuri concrete privind: efectivele de copii dintr-o clasă, modul de amenajare al spațiilor, conținutul cursurilor de pregătire a personalului, care să cuprindă cunoștințe din toate aceste domenii, dezvoltarea relațiilor cu familiile, prezența efectivă a unor centre de ajutor și complementaritatea personalului – pentru ca eficiența grădinițelor din Franța să crească și mai mult.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 