Revenim la seria de articole propuse de A.J.Juliani, despre învățarea bazată pe proiecte și pe alegere, cu traducerea celui de al cincilea articol, care face o interesantă paralelă între procesul prin care cineva poate ajunge la nivelul de măiestrie (în orice domeniu) și procesele implicate în modelele pedagogice pe care le promovează și aplică deja mulți educatori.
”Dacă oamenii ar ști cât am lucrat din greu ca să obțin măiestria, nu ar mai părea deloc atât de minunată” (Michelangelo)
În secolul al XIV-lea, termenul de ”geniu” a fost privit ca un fel de spirit păzitor. Și totuși despre o persoană cu un talent ”ieșit din comun” se spunea că are un geniu, deoarece talentul lui/ei (sau geniul) era considerat un act supranatural. Despre nimeni nu s-a spus că este un geniu, deoarece asta ar fi însemnat literal că ar fi fost un spirit păzitor (gardian).
Asta s-a schimbat în anii 1600, când înțelesul expresiei a început să se transforme și oamenii au folosit termenul geniu pentru a descrie pe cineva cu o abilitate naturală și pe cineva cu o capacitate intelectuală naturală excepțională și nu în mod necesar doar ca un dar de la un prieten supranatural.
Pe la sfârșitul secolului 17, această utilizare era comună, iar vechea terminologie de a avea un geniu a părut să dispară din jargonul public. Dacă te uiți la Google nGram*, cuvântul “genius” a fost într-un vârf de utilizare spre sfârșitul anilor 1700 și utilizarea lui a început să scadă treptat până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea, cuvântul geniu încă rezonează în mintea oamenilor din diferite culturi de astăzi. El conjură imaginea lui Einstein, de exemplu și îl folosim ca să descriem lideri contemporani ca Elon Musk. Elizabeth Gilbert – autoarea cărții Eat, Pray, Love (Mănâncă, roagă-te, iubește) – vorbește despre această schimbare în utilizarea cuvântului geniu în timpul unui memorabil discurs TED**. Ea meditează asupra lucrurilor imposibile pe care le așteptăm de la artiști și genii – și aduce înapoi ideea că, în loc de puține persoane care ”să fie” genii, noi toți am putea avea un geniu (talent, n.n.).
** https://www.ted.com/talks/elizabeth_gilbert_on_genius?language=en – Despre geniu (are subtitrare în limba română)
Începutul Orei de geniu (Genius Hour)
Acum, cu șapte secole mai târziu, termenul geniu este folosit de educatorii din jurul lumii mai mult decât a fost vreodată. Aceasta este, în parte, datorită exploziei Orei de geniu (Genius Hour)***.
Genius Hour este un timp acordat elevilor din clase din toată lumea pentru a lucra la proiecte conduse de cercetare și bazate pe pasiune, care sunt construite pe motivația intrinsecă.
*** http://ajjuliani.com/genius-hour-whats-it-all-about/
Am fost destul de norocos să fiu parte a acestei mișcări, lucrând cu profesori fantastici și lideri care lasă elevii să-ți aleagă căile de învățare (chiar dacă numai o oră pe săptămână). Alți educatori ca Don Wettrick duc această idee la nivelul următor, scriind în cartea sa, Pure Genius despre această clasă de inovare care utilizează acest concept de muncă inovativă condusă de cercetare pentru o întreagă oră, în fiecare zi.
Când am scris, Inquiry and Innovation in the Classroom: Using 20% Time, Genius Hour, and PBL to Drive Student Success, gândurile mele s-au concentrat pe aducerea puterii creative și inovative a învățării înapoi, în mâinile elevilor. Văzusem ce minunate proiecte creaseră elevii mei atunci când li s-a dat această putere de a învăța și face ceea ce îi interesează și, de asemenea, lucrând cu profesori ca Joy Kirr, Hugh McDonald, Gallit Zvi, și Denise Krebs, care au utilizat Genius Hour pentru a-i inspira pe elevii din clasele K-8 (I-VIII).
Acum, pe măsură ce această mișcare condusă de cercetare merge înainte către din ce în ce mai multe clase din jurul țării și din lume, este important să ne uităm la impactul acestui gen de învățare, ca și la obiectivele finale pentru elevii noștri atunci când își explorează pasiunile cu ajutorul muncii creative.
Problema ascunsă cu munca creativă
Există mulți oameni care văd acel timp de 20% și proiectele Ora de geniu (20% time and Genius Hour projects – #1) ca pe o libertate completă pentru elevi în clasă. Într-o anumită măsură asta e adevărat.
#1 – http://ajjuliani.com/20-time-guide/
Elevii au libertatea de a lucra asupra unei largi varietăți de interese și conținut, cu toate acestea există constrângeri de timp. Există de obicei unele constrângeri privind scopul proiectului, a modului cum este prezentat și, deseori, de asemenea a cum arată procesul.
Acesta este motivul pentru care am văzut mulți profesori zbătându-se prima dată când au desfășurat un proiect condus de cercetare:
Libertatea nu conduce întotdeauna spre succes. De fapt, libertatea este deseori unul din cei mai mari factori ai eșecului.
Elevii se vor zbate iar profesorii se vor întreba de ce ei nu sunt încântați să învețe imediat.
Ei uită că, pentru mulți elevi aceasta este una din primele lor oportunități de alegere adevărată și că ei au avut rareori această șansă de a-și explora interesele în interiorul școlii. Alți elevi sunt dornici să facă un lucru care contează, dar nu pot vedea modul în care pot pune totul laolaltă într-un mod care funcționează.
Am avut un elev, Evan, care a proclamat în fața întregii clase că va vinde 500 de brățări pentru a strânge bani pentru o organizație de caritate de care avea grijă în timpul proiectului nostru Informare Globală (Project: Global Inform) un proiect de grup bazat pe cercetare. Pentru Evan era vorba acolo despre pasiune. Sufletul lui era la locul potrivit, iar el și-a stabilit să-și dedice munca lui creativă pentru a concepe o brățară unică (”nu o să fie ca acele bentițe Livestrong, Mr. J”) pe care le-ar putea vinde repede celor de vârsta lui. Cu trei zile înainte de încheierea proiectului, Evan a primit în fine brățările. Ele nu arătau așa cum trebuie. A încercat să le vândă și a rămas cu 100 nevândute în momentul în care a trebuit să-și facă prezentarea în fața restului clasei.
În mod interesant, aici este locul în care învățarea a luat o altă turnură. Problema cu munca creativă este că, deseori e provocator să-ți atingi scopul/ obiectivele și să găsești succesul. Va trebui să eșuezi de multe ori înainte de a găsi adevăratul succes, cu majoritatea muncilor creative. Evan s-a ridicat în fața clasei și a vorbit despre eșecurile sale. Eșecul lui de a concepe brățara, eșecul lui de a conduce proiectul și în ultimul rând, eșecul lui de a strânge bani pentru organizația de care îi păsa atât de mult. Colegii lui i-au simțit durerea. Și ei eșuaseră în multe proiecte creative. Dar apoi Evan a spus o propoziție care a făcut ca totul să merite:
“Deși am eșuat aproape în fiecare parte a acestui proiect, am simțit totuși că am învățat mai mult în ultima lună decât în oricare altă perioadă de-a lungul școlii.”
Eșecurile sunt valoroase atunci când scopul este mai mare decât sarcina. Evan poate că a eșuat la această idee de brățară, dar a avut succes în învățare.
Măiestria este obiectivul. Învățarea este obiceiul.
Măiestria este un proces prin care putem trece pentru a o atinge. Micile încercări și eșecuri joacă un rol uriaș în obținerea măiestriei. Geniul, pe de altă parte, pare să aducă la lumină ideea că tu fie îl ai… fie nu. De aceea este atât de interesantă Ora de geniu, deoarece elevii ajung să se joace cu noțiunea că ei sunt capabili de creații mărețe și minunate, indiferent de vârsta sau abilitățile lor. Cu toate acestea, există o problemă să ai ca obiectiv geniul.
Nu vorbi despre giftedness, talente înnăscute! Cineva ar putea numi mari oameni din toate domeniile care au fost puțin talentați (gifted). Ei au obținut măreția, au devenit “genii” (așa cum le spunem noi), prin calități în lipsa cărora nimeni nu ar ști că sunt propulsați de ele: ei toți au posedat acea seriozitate a omului muncitor, eficient, care întâi învață să construiască părțile înainte de a se aventura să croiască întregul; ei și-au îngăduit timp pentru asta, deoarece au găsit mai multă plăcere în a face bine lucruri mărunte, secundare decât în efectul unui întreg orbitor. – FRIEDRICH NIETZSCHE
Obiectivul muncii creative, conduse de pasiune pe care o fac elevii noștri are trebuie să fie măiestria. Stăpânirea unui concept, competență sau abilitate. E o prostie să crezi că un an de Genius Hour va conduce la adevărata măiestrie dar, va ajuta? Oare Genius Hour construiește bune obiceiuri de învățare? Oare aceste obiceiuri duc până la urmă la Măiestrie?
În cartea fantastică a lui Robert Greene, Mastery, el cântărește zidul imaginar pe care noi l-am creat în jurul unor oameni ca Einstein, DaVinci și Edison:
De-a lungul secolelor, oamenii au plasat un zid în jurul unei asemenea măiestrii. Ei au numit-o geniu și au gândit că este inaccesibilă. Ei au văzut-o ca un produs al privilegiului, al unui talent înnăscut sau doar al unei bune alinieri a astrelor. Ei au făcut să pară ca și cum este iluzivă ca magia. Dar zidul este doar imaginar.
De fapt, așa cum arată Greene în carte, toți acești mari ”maeștri” la care noi ne referim ca fiind ”genii”, au urmat cu toții o cale similară pentru a atinge nivelul măiestriei în domeniul lor specific.
Întâi, ei au descoperit și au acceptat că este sarcina/ misiunea lor de viață. Asta este destul de dificil. Când părinții, colegii și deseori profesorii le spun elevilor să urmeze o anumită cale.. asta face mai greu să asculți cu adevărat acea voce interioară care îți arată direcția care conduce la o convergență dintre pasiune și scop. Acesta este de asemenea și primul pas a proiectelor bazate pe cercetare: alegerea asupra a ceea ce vrei să lucrezi (și este adesea cea mai dificilă sarcină).
În al doilea rând, ei au avut diferite forme de ucenicie. Ei au învățat de la maeștri și și-au îmbunătățit abilitățile. În lumea noastră, asta nu trebuie întotdeauna să fie o ucenicie față-în-față. Un bun canal YouTube poate servi ca mentor, depinzând de domeniul tău de activitate. Deseori aici tindem să sărim peste. Vom ajunge la acest stagiu apoi ne vom întoarce ca să alegem o sarcină diferită. Greene menționează impactul faptului că te simți motivat intrinsec:
Nivelurile noastre de dorință, răbdare și încredere ajung să joace un rol mult mai mare în succes decât puterile rațiunii singure. Când te simți motivat și energizat poți depăși aproape orice. Când ne simțim plictisiți și neliniștiți, mințile noastre se închid și devenim din ce în ce mai pasivi.
În al treilea rând, trebuie să ne desprindem de mentor pentru a înțelege pe deplin domeniul și toată inteligența socială care este inclusă în el.
Aceasta conduce la cel de al patrulea pas al muncii creative și exploratorii. Nu poți deveni cu adevărat maestru studiind și luând teste. Trebuie să fie ani de muncă grea, câteodată agonizantă și deseori descurajantă. Aceasta va fi urmată de momente de geniu creativ, așa cum le-ar putea descrie lumea. Din nou, meritul Orei de geniu demonstrează cât de mult în plus învață elevii când ei fac, meșteresc și creează (chiar dacă ei eșuează la sarcina curentă).
Când mă uit la proiectele Ora de geniu, 20% Timp și alte experiențe de învățare bazate pe proiecte, văd o puternică conexiune cu pașii spre Măiestrie descriși în cartea lui Greene.
Îi văd pe elevi lucrând să găsească un scop în munca pe care o fac. Am privit cum se străduie elevii să vină cu idei de care ei se pot lipi, și am văzut cum arată atunci când un elev este alimentat de curiozitate și de o pasiune internă. Am văzut eșecul ca pe o parte a procesului de obținere a măiestriei și ceva pe care să îl celebrezi de-a lungul timpului. Văd ucenicii (în variate forme) ca bucăți cheie ale Orei de geniu și oricărui proiect. Găsirea unui mentor (sau unor mentori) este aria în care trebuie să ne concentrăm încă și mai mult atunci când dăm elevilor libertatea de a face o muncă creativă.
Și, în fine, eu văd Ora de geniu și PBL (învățarea bazată pe proiecte) ca pe o treaptă. Ar putea să nu conducă la măiestrie atâta timp cât elevii se află în școală. Dar ani mai târziu abia aștept să văd ce vor spune elevii despre învățarea lor bazată pe proiecte și cum munca lor creativă din școală i-a condus spre descoperirea menirii lor în viață și spre a deveni maeștri în orice își propun să facă în această lume.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 