Iată un alt articol al lui A.J.Juliani din seria celor 12 promise.
În clasa a 11-a am decis să încerc să particip la spectacolul de muzical al școlii. Nu fusesem niciodată implicat într-o piesă sau muzical organizat de școală și mi-am petrecut majoritatea timpului la universitate jucând fotbal și baschet.
Am sfârșit prin a fi ales să joc rolul Leului în Vrăjitorul din Oz. Vorbind despre stânjeneală! I-am auzit limpede pe unii prieteni și membri ai familiei care credeau că am fost nebun. Din fericire, majoritatea oamenilor din viața mea m-au susținut și am continuat cu acest spectacol.
După primele noastre trei spectacole m-am simțit grozav pentru că mi-am asumat riscul de a încerca și a juca rolul Leului cel Laș. A fost o experiență minunată și ne-am distrat foarte mult de-a lungul timpului. Cu toate acestea, îmi amintesc un anume comentariu despre spectacol, făcut de unul din colegii mei de clasă, pe care el l-a numit glumă.
Nu a fost de fapt despre spectacol ci despre faptul că eu m-am dus să joc și că am fost leul. În mijlocul întregului feedback pozitiv nu m-am putut opri să nu mă concentrez pe această anume critică pe care am auzit-o…
Timpul s-a schimbat, dar reacția mea la feedback-ul critic a rămas relativ aceeași.
Acum câțiva ani am primit o recenzie critică a primei mele cărți, Cercetarea și inovația în clasă (Inquiry and Innovation in the Classroom)*, pe Amazon.
* http://ajjuliani.com/books/inquiry-innovation-classroom/
La început, am încercat să îl ignor. Am auzit feedback-uri pozitive de la atât de mulți profesori uimitori și directori care au citit cartea sau mi-au citit blogul. De fapt, în aceeași zi am primit câteva e-maiuri grozave care vorbeau, la un atelier de lucru recent, despre ”rezolvarea celei mai mari probleme din educație”.
Dar eu nu am putut lăsa să treacă asta. Recenzia mă supăra. După câteva zile am ajuns să vorbesc cu câțiva autori și i-am întrebat cum se descurcă cu recenziile negative. Fiecare a avut povești similare și mi-au vorbit despre sentimentul de a investi atât de mult timp și energie într-o carte.. și apoi să auzi un feedback critic.
Ceea ce reieșit din aceste conversații au fot câteva adevăruri despre cum să te descurci cu criticismul la care și eu mă gândisem…
1. Când îți asumi riscuri, va urma criticismul
Dacă stai în biroul tău, sau în clasa ta sau în casă și ieși rar, probabil că nu te vei confrunta cu criticismul. De fiecare dată când te decizi să adopți un alt punct de vedere sau subiect, scrii ceva pentru ca lumea să vadă sau pui întrebări pe care nimeni altcineva nu le mai pune, îți asumi un risc.
Există milioane de oameni care își trăiesc viața evitând riscurile. Eu, personal, nu pot fi unul dintre aceștia. Am încercat ”să mă potolesc” sau ”să urmez cursul” dar niciodată nu a funcționat. Și atunci când îți asumi riscuri, va urma critica. De fapt, voi merge într-atât de departe încât să spun că, dacă nimeni nu îți critică munca, atunci s-ar putea ca ea să nu aibă valoare.
În această situație, trebuie să îmi reamintesc cine sunt ca persoană. Apoi trebuie să realizez că riscurile pe care mi le asum trebuie să fie demne de critica ce va urma.
2. Nu înlătura toate criticile, ia-le drept ceea ce sunt
Am vorbit cu cineva care mi-a dat un sfat grozav: criticile pe care le primești pot deseori conține ceva adevăr.
Asta m-a izbit.
Primisem recent critici despre ceva la care petrecusem o grămadă de timp ca să îl dezvolt și să-l pun laolaltă. Avusesem multe feedback-uri și recenzii pozitive, dar această critică și modul în care m-am descurcat cu ea cu adevărat m-a izbit. Am realizat că nu poți să faci ceva care să placă tuturor. Când creezi ceva, unora le va plăcea cu adevărat, altora le va displace iar majoritatea nu vor lua cunoștință de asta!
Să înveți să treci peste emoția feedback-ului negativ și să încerci să îmbunătățești pe baza criticii este ceva la care încă lucrez și ceva cu care voi continua să mă chinui ca și creator.
Eușor să înlături criticismul sau feedback-ul care nu îți pace, dar dacă te uiți la asta din altă perspectivă, poate fi de ajutor. Asta nu înseamnă că tu iei totul la valoarea de față, dar să realizezi că merită să arunci o privire la ceea ce feedback-ul sugerează despre munca ta.
Asta e mai ușor de spus decât de făcut 🙂
3. Nu ajută să păstrezi totul pentru tine
Am trecut prin întregul cerc al acestei teme. Mult timp am crezut că ar trebui să ții pentru tine criticismul și feedback-ul, deoarece cine ar vrea să audă despre asta… (scuze!).
Apoi m-am deschis și am început să împărtășesc unele povești și am realizat că toți cei care creează, scriu și își pun gândurile și ideile în văzul lumii au avut/ au de a face cu criticismul. Acum, am trecut de la a ține totul pentru sine la a împărtăși pe acest blog cu lumea. Iată ce gândesc: Nu m-a ajutat să țin totul pentru mine, așa că voi vedea dacă fiind deschis despre asta va schimba ceva.
Știu că vorbind despre și auzind despre situațiile altora mi-a deschis ochii spre o mai mare înțelegere a ceea ce înseamnă să-ți asumi riscuri, să creezi și să te comporți profesionist în orice context.
4. Adaugă combustibil la flacăra ta creativă
Ca cineva care își asumă riscuri și face/creează lucruri, trebuie să existe ceva care îți aprinde flacăra (focul interior). Criticismul funcționează minunat ca factor motivant.
Asta m-a condus pe mine să mă concentrez cu adevărat la crearea următoarei mele cărți, The PBL Playbook, la cel mai bun nivel la care putea fi. Vreau să fie o carte extrem de practică și utilă pentru profesori, directori/lideri și oricine din domeniul educației.
Adevărul este că nu poți să satisfaci pe toată lumea. Iar dacă încerci să satisfaci pe toată lumea vei sfârși prin a nu ajuta pe nimeni.
Așa că, va trebui să îți concentrezi acea energie și foc creativ în a face ceva de valoare pentru audiența pe care intenționezi să o atingi. Când acea audiență crește, se modifică sau se schimbă, vor fi acolo noi voci care vor dori un tip de produs diferit față de cel pe care tu l-ai creat.
Gândul meu final este acesta:
Faci tu o treabă bună, împreună cu oameni buni, pentru motive bune?
Dacă poți răspunde DA la fiecare dintre acestea, atunci dă-i înainte, deoarece lumea are nevoie de vocea ta, indiferent de feedback-ul pe care l-ai putea primi de-a lungul drumului.
Ne-ar place să auzim ce gândești în comentariile de mai jos!
Mulțumim din nou prietenului nostru, în special pentru curajul de a-și exprima gândurile și experiențele. Și mulțumim Pinterest pentru imagini.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 