Deoarece au fost cititori care au întrebat cum s-ar putea formula limitele în locul regulilor, vă traducem astăzi un alt articol al Prof. Dr. Jane Bluestein și una din resursele puse de ea la dispoziția educatorilor – profesori sau părinți.

Granițele sunt importante în clase. Ele ajută la menținerea unui comportament respectuos și îi mențin pe elevi concentrați asupra sarcinilor. Granițele bune oferă structură și stabilesc limite în timp ce oferă elevilor anumite libertăți și încurajare cu acea structură. Educatorii pricepuți știu că granițele eficiente îi pot ajuta să evite frustrări ca cele din abordările mai coercitive, câștig-pierdere.

Dr. Jane Bluestein, experta în construirea de relații sugerează câteva strategii importante de ținut minte când stabilim granițele pentru elevi. De exemplu:

Formulați granițele pozitiv, ca promisiuni mai degrabă decât ca amenințări:

“Puteți privi filmul dacă lucrările din clasă vor fi predate până la ora 2,00” mai curând decât ca: “Nu veți putea vedea filmul dacă lucrările din clasă nu vor fi predate până la ora 2,00”

Această simplă modificare de limbaj subliniază consecințele pozitive ale cooperării elevilor, care este de departe mult mai probabil să genereze comportamentul dorit decât, să spunem, o amenințare sau o comandă. Declarând o graniță, o limită cu această țintă pozitivă ajută la prevenirea conflictului și reamintește elevilor că ei au un grad de autonomie în crearea rezultatelor pe care ei le doresc.

Pentru mai multe idei, iată mai jos Ghidul Nouă lucruri pe care să ți le amintești când stabilești o graniță/ limită*, creat și pus la dispoziția voastră prin intermediul Edutopia de Poof Dr. Jane Bluestein.

* Nine Things to Remember When Setting a Boundary.

De fiecare dată când fixez o graniță mă stresez. Dar fac asta din același motiv pentru care construiam forturi din pături când eram copil mic. Pentru a crea un loc sigur pentru mine.

Nine Things to Remember When Setting a Boundary

By Jane Bluestein, Ph.D.

1.

Utilizează granițe pentru a-i lăsa pe elevii tăi să știe care sunt limitele și toleranțele pe care el admiți, disponibilitatea ta, condițiile sub care tu vei participa într-o anume activitate, ce privilegii sunt valabile sau condițiile în care un anumit privilegiu este valabil pentru elevii tăi. Utilizează granițele / limitele pentru a furniza elevilor informații pe care ei le pot utiliza atunci când iau decizii.

2.

Utilizând experiențele trecute (și bunul simț), anticipează ce vei dori și ceea ce probabil că și elevii tăi de asemenea vor dori. Ia în considerație ambele nevoi, a ta și a elevilor tăi când formulezi granița ta.

3.

Fii clar și specific privitor la ceea ce ceri, ceea ce ție ți-ar plăcea, la ce opțiuni sunt valabile, la timpul și condițiile sub care un rezultat pozitiv este valabil, sau oricare alți factori de care vor avea nevoie să știe elevii tăi atunci când își fac alegerile sau anticipează un anumit eveniment.

4.

Comunică limitele tale înainte de a apărea un conflict, sau înainte ca acel conflict să continue sau să re-apară:

“Poți să obții credite pe tema ta de acasă atâta timp cât tema ta este pe biroul meu până mâine, înainte de ora 3,30.” ”Voi citi atunci când este complet liniște”. ”Permisul de a ieși pe coridor (la baie) nu va fi valabil în timpul testului din această după-amiază”.

5.

Formulează limitele pozitiv, ca promisiuni mai curând decât ca amenințări:

“Poți privi filmul dacă lucrarea ta din clasă este terminată până la 2:00,” în loc de,

“Nu vei privi filmul dacă lucrarea ta din clasă nu este terminată până la 2:00.”

6.

Fii pregătit să urmezi ceea ce stabilești. Dacă nu dispus să refuzi consecințele pozitive până când elevii tăi își fac partea lor – fie că e vorba să-și termine sarcina din clasă, să completeze o corvoadă (muncă casnică – acasă, sarcină administrativă în clasă), să-și pună planul în scris sau să-și coboare nivelul vocii – nu te obosi să stabilești acea limită de la bun început.

7.

Examinează-ți atașamentul pentru o anumită consecință. De exemplu, dacă tu ai investit din greu pentru ca elevii tăi să fie performanți la un anumit nivel pentru ca tu să te simți OK în ce privește abilitatea ta de a preda, te-ai putea găsi în situația de a găsi scuze sau a-ți cere scuze pentru a evita să urmezi acea cale. Fie reține-te de a stabili această limită (și nu te plânge când elevii tăi se poartă iresponsabil) sau folosește-ți rezistența pentru a urma aceeași cale ca pe o șansă de a privi la nevoia ta de a-ți proteja elevii (sau pe tine) de consecințele negative ale alegerilor lor comportamentale.

8.

Fii atent/ă la tendința de a găsi scuze, a da avertisment sau a lăsa lucrurile să alunece cu ”doar de data asta”. Asta este o cale grozavă de a-i învăța pe copii că tu nu te ții de cuvânt cu adevărat și că este OK să nu-ți respecte limitele. Dacă tu vrei să construiești o anumită flexibilitate, fă asta înainte ca elevii tăi să o arunce în aer.

(De exemplu, lasă-i pe elevii tăi să știe la începutul semestrului că ei vor fi responsabili pentru, să spunem, 37 din 40 de teme pe care tu anticipezi că le vor avea de predat. Sau dă elevilor un card ”Scapă din închisoare” după perioada de notare [teze, teste, n.n] – sau după ce elevul a făcut un anume număr de însărcinări la rând – care poate fi predat în locul temei de acasă).

9.

Dacă elevul nu este capabil să-și realizeze sau să termine complet sarcina deoarece cererea sau limita de timp a fost cu adevărat nerezonabilă, din cauza faptului că instrucțiunile nu au fost clare sau nu au fost înțelese, sau din cauză că acel copil a fost incapabil din punct de vedere al dezvoltării sau i-a lipsit abilitatea necesară sau experiența, este o limită proastă. Nu este același lucru cu a găsi scuze unui copil care este capabil ca dezvoltare care pur și simplu nu vrea să facă ceva. În acest caz, revino și încearcă din nou (amânând cererea până copilul este mai capabil, stabilind o limită diferită sau oferind mai multă claritate, instrucțiuni sau limite mai rezonabile de timp, de exemplu).

De data asta nu le refuza consecințele pozitive.

Materialul din acest Ghid a fost adaptat din cartea The Parent’s Little Book of Lists: Do’s and Don’ts of Effective Parenting (Deerfield Beach, FL: Health Communications, Inc., 1997). Aceste concepte sunt explorate în mai mare detaliu și în cartea The Win-Win Classroom (Thousand Oaks, CA: Corwin Publishing, 2008).

Mulțumiri și echipei Edutopia pentru aceste articole și Pinterest pentru imagini.