În cursurile noastre de la MATCA, adresate tinerilor și adulților (voluntari, profesori, oameni din ONG-uri sau instituții), începem întotdeauna să le explicăm ce este gândirea proiectivă și cât de familiar ne este tuturor acest tip de gândire, pe care o folosim zilnic pentru a ne planifica activitățile – de la cele mai mărunte la cele mai importante. Dar nu toți avem acest tip de gândire dezvoltat la nivelul cerut de economia și comunitatea modernă. Este, prin urmare, un tip de gândire a cărui dezvoltare este importantă pentru oricine și este bine ca antrenarea acestui tip de gândire să înceapă cât mai devreme. De asemenea, abilitățile de inovație și acțiune se numără printre cele 8 abilități considerate esențiale.
De aceea, când am descoperit articolul scris de Wendy McMahon de la EdSurge despre o școală-model din SUA care se bazează în principal pe dezvoltarea acestor abilități și a mentalității de creator, ne-am gândit că ar fi util să-l traducem pentru voi. Enjoy!
”Gândirea proiectivă conferă scop acțiunii creatoare. Este un proces de rezolvare de probleme, orientat spre acțiune, centrat pe umanitate, în care ne angajăm pentru a-i asista pe elevii noștri în călătoria lor spre a deveni creatori.” – Wanny Hersey, director la Școala Bullis Charter
În primii ei ani ca profesor, Wanny Hersey a învățat cum proiectele hands-on (cu mâinile pe, interactiv) — care au devenit mai târziu cunoscute ca “making” (făcând / creând lucruri practice, necesare) — pot să-i angajeze și să-i motiveze pe elevii ei de limba engleză ca nimic altceva din ceea ce văzuse înainte. Ea a trăit cu inima frântă privind cum sistemul de educație făcut să se potrivească tuturor a eșuat în a-i angaja pe elevii care aveau cea mai mare nevoie de educație. Și a trăit și bucuria de a hrăni dorința naturală a elevilor de a rezolva probleme și de a crea.
Aceste experiențe, în calitate de profesor și director au inspirat-o să fondeze Școala Bullis Charter* – avându-i în minte atât pe elevii ei prezenți cât și pe cei viitor.
Școala cu clasele 1 – 8 (finanțată din fondurile publice) a câștigat deja premii și este concentrată pe gândirea proiectivă, making și învățarea bazată pe proiecte – toate acele lucruri despre care Wanny crede că angajează copiii și cresc curiozitatea lor naturală.
http://bullischarterschool.com/
Wanny a vorbit într-un interviu la EdSurge despre cum acest making clădește empatia, de ce este important să compensezi profesorii pentru a învăța continuu și a transmis sfaturile ei pentru directorii care vor să determine schimbarea prin gândire proiectivă.
EdSurge: Cum poți tu defini gândirea proiectivă și making?
Wanny Hersey: Pentru mine, making înseamnă să creezi ceva. Fie că gătești, fie că organizezi un spectacol sau coși – sau creezi o nouă tehnologie sau rezolvi o problemă – toate astea sunt making. Gândirea proiectivă dă acestui making o finalitate, un obiectiv. Este un proces de rezolvare de probleme, orientat spre acțiune având în centru omul, în care ne angajăm pentru a-i asista pe elevii noștri în călătoria lor spre a deveni creatori.
Trebuie să-ți angajezi elevii în realizare, creație în moduri semnificative, și nu doar să facă ceva de dragul de a face; aici trebuie să fie ceva intenționat. De exemplu, n-aș vrea niciodată ca elevii să scrie coduri doar pentru a învăța cum să scrie codul unei aplicații. Dacă tu faci asta doar izolat – și ceea ce faci nu are o valoare contextuală sau nu se aplică la nimic – este fără sens. În schimb, noi îi avem pe elevii din ciclul secundar care scriu coduri deoarece ei creează un joc care-i învață pe ceilalți despre nutriție și hrana sănătoasă.
Gândirea proiectivă și making și învățarea bazată pe proiecte – acestea sunt procese. Ele sunt unelte pe care educatorii le pot utiliza pentru a înțelege nevoile elevilor și pentru a le furniza structura pe care ei își pot construi abilitățile – indiferent la ce nivel sunt – și își pot integra pasiunile în învățare.
Cum crezi că o mentalitate de maker (creator) și gândirea proiectivă îi pot pregăti pe elevi pentru viitorul lor?
La Bullis, noi credem că toți copiii ar trebui să fie cetățeni globali. Nu știm ce vor face când vor crește mari, dar noi îi vom pregăti să fie creativi și colaborativi și să fie capabili să lucreze cu oameni din toate disciplinele diferite.
Atunci când lucrează pe un proiect de creație (making) utilizând gândirea proiectivă, ei dezvoltă empatia, deoarece au nevoie să-și înțeleagă audiența sau pe cei pentru care proiectează. Ei vor înțelege că este important să fii capabil să-i asculți pe alții și să înțelegi că toată lumea are ceva pe care îl poate ”aduce la masă” (pune la mijloc).
În pasul de creere rapidă de prototip, elevii încearcă repede lucruri, pentru a găsi ce merge și pentru a învăța din eșecuri. Ei trebuie să fie de asemenea capabili să se angajeze în acțiune; toate astea sunt niște seturi de abilități grozave pe care să le ai pentru toată viața.
Când tu oferi în mod regulat elevilor oportunitatea de a face lucruri, ei vor avea mentalitatea de a învăța toată viața, văzând eșecul ca pe o oportunitate de a învăța și nu ca pe ceva care îi va face de rușine, și vor fi încântați de posibilități.
EdSurge: Ai niște povești favorite despre cum proiectele de making pot să aibă impact asupra elevilor?
Da! Una care îmi vine în minte este despre un fost elev al Școlii Bullis, care a proiectat și dezvoltat senzori wireless de temperatură**, pentru a ajuta biologii să studieze mai ușor broaște țestoase.
Costa Rica și conservarea broaștelor țestoase sunt teme pe care le acoperim în clasa a șasea, integrate în cadrul standardelor pe care le predăm. Unul dintre capitole este înțelegerea ciclului vieții broaștelor țestoase și a amenințărilor cu care se confruntă acestea la fiecare stagiu al vieții. Elevii sunt provocați să proiecteze și creeze prototipuri care să ajute la salvarea lor sau la protecția ouălor lor. Apoi, în clasa a șasea, ei se duc de fapt în Costa Rica pentru a lucra cu oamenii de știință care studiază broaștele țestoase pentru a vedea dacă prototipurile lor ar putea fi fezabile.
Un elev a văzut cum oamenii de știință patrulează pe plaje și pun echipamente în cuiburile broaștelor pentru a măsura temperatura ouălor. El a înțeles că asta cere o muncă intensă, deoarece ei trebuiau să cerceteze periodic fiecare echipament din cuiburi pentru a înregistra datele. În liceu, el a conceput senzori care – o dată puși în cuib – strâng și transmit wireless continuu date despre temperatură, salvând o mulțime din timpul cercetătorilor. Aceasta a fost inspirată de călătoria lui și de toate proiectele de making pe care le-a făcut la Bullis.
Cum arată colaborarea într-un mediu de gândire proiectivă?
Ne așteptăm ca profesorii noștri să colaboreze interdisciplinar. În ora de clasa întâi ”Orașul copiilor” (KidTown), elevilor li se pune întrebarea conducătoare, ”Ce face ca unele afaceri să aibă succes și altele să eșueze?” Elevii își încep propria afacere în care ei trebuie să determine ce produs să vândă, unde să-și așeze magazinul într-un oraș fictiv, cum să facă reclamă pentru a atrage clienți, cum să-și administreze bugetul și cum să evalueze succesul afacerii lor.
Profesorii acoperă standardele de clasă cum sunt adunarea și scăderea numerelor cu o cifră prin calcularea costului pentru consumabile, chirie și produse. Componentele de știință și inginerie subliniază conceptul de construcție al produsului lor, iar elevii utilizează diferite materiale și tehnologii din spațiul de fabricare (makerspace) pentru a-și face produsul eficient și abordabil ca preț. În ora ”Mandarin”, elevii învață cum să-și salute clienții și să ia seama când fac schimbări. În ora de muzică, elevii învață jingle (scurte semnale/melodii specifice spoturilor de reclamă) de reclamă – analizându-le atractivitatea pentru a și-l compune și interpreta pe cel pentru afacerea lor.
Care este una din cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat pentru a aduce gândirea proiectivă la Bullis?
Aici, la Bullis, ne așteptăm ca profesorii să fie capabili să lucreze creativ și să hrănească creativitatea și creșterea și mentalitatea de a face. Și vrem ca ei să fie de asemenea acel tip de persoană. Deoarece să te pui pe tine în poziția de a fi învățăcel te va face să fii mult mai empatic față de elevii tăi. Elevii noștri construiesc atât de multe capacități, iar profesorii noștri trebuie să fie capabili să planifice, faciliteze și evalueze acest proces pentru a se asigura că elevii învață și ating valorile de referință.
Dar am descoperit că învățarea despre cum să predai în acest fel nu este acoperită de facultățile pedagogice sau de cursurile pentru pregătirea profesorilor. Profesorii trebuie să fi auzit despre making sau gândire proiectivă sau au avut ceva experiență, dar nu au fost niciodată într-o școală ca Bullis, unde întregul personal este angajat în acest proces pedagogic și, de asemenea, în această mentalitate. Pe măsură ce Bullis continuă să crească și să adauge profesori, noi avem de făcut o cantitate uriașă de training și muncă de adaptare a lor.
Avem un program rezidențial pentru profesori. Ei sunt scufundați în întregul proces de a planifica și executa unități de învățare bazate pe proiecte. Bullis oferă de asemenea zece zile de program de dezvoltare profesională în fiecare an, înaintea începerii școlii, unde toți profesorii participă la ateliere de lucru (workshops). Deoarece profesorii sunt compensați pe baza unui model de performanță, determinat de competențele și abilitățile lor profesionale și de rezultatele elevilor. Noi vrem să onorăm oamenii care se dedică învățării continue și creșterii și care au aceeași mentalitate ca elevii.
Ce sfat poți oferi celorlalți directori care vor să determine schimbarea prin creare și gândire proiectivă?
Cel mai important lucru este să recrutați bine, să căutați profesori care au mentalitatea potrivită. Crearea și gândirea proiectivă le sunt străine și pot fi puțin înspăimântătoare. Trebuie să le arătați importanța ideei de a avea o mentalitate de gândire proiectivă și cât de benefic va fi pentru elevii lor în facultăți și în carierele lor. Arată-le că ceea ce învață elevii este important pentru lumea din afara școlii.
Noi invităm părinții să vadă punctul culminant al unor unități bazate pe proiecte – iar ei sunt încântați. Copiii sunt entuziasmați și mândri să le arate părinților și le explică lucrurile în profunzime. Când părinții văd dragostea copiilor de a învăța… Nu mă pot gândi la un părinte care îi va nega copilului lui această oportunitate.
PS – La sfârșitul articolului din EdSurge veți găsi o listă cu resurse gratuite pentru proiectele de Making.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 