Știința și tehnologia au evoluat întotdeauna pe baza teoriilor sau supozițiilor și a binomului încercare – greșeală / încercare – greșeală.. până au găsit soluții la problemele noastre.
Deși cu toții știm că nu putem învăța cu adevărat fără să încercăm și să greșim singuri, de mult prea multe ori școlile blochează șansa copiilor de a face propriile încercări și greșeli, având pretenția ca ei să ia doar de-a gata ceea ce omenirea a învățat până acum.
Din păcate, la fel se întâmplă și cu accesul copiilor la noile tehnologii și la bogata lume în resurse de învățare a Internetului. De mult prea multe ori blocăm accesul copiilor la informația existentă online, din cauza temerii noastre că tehnologia în sine e periculoasă (da, ar putea fi, dacă nu este folosită cu măsură și un scop bine definit) sau că ar putea găsi online și lucruri care sunt periculoase sau nu le fac bine.
Iată mai jos un articol publicat recent de George Couros, un profesor și director de școală din Canada pe această temă.
În primul meu an de predare (1999), Google exista de un an, dar în majoritatea școlilor nu era utilizat. Yahoo era prima ”mașină de căutare” aleasă (cu Ask Jeeves venind aproape pe locul doi). În curriculum, poezia era ceva pe care trebuia să-l predau, dar eu am vrut să schimb ceva și să mă concentrez pe versurile muzicienilor canadieni. Aș fi îndeplinit totuși cerințele din curriculum, dar asta ar fi fost probabil ceva mult mai interesant pentru elevii mei.
Într-una din zile, am cerut elevilor să facă o căutare pe Yahoo a uneia din trupele mele favorite, “The Barenaked Ladies.” (Doamnele despuiate)
Dap.. le-am spus copiilor să caute acel termen online…
Mulțumesc domnului pentru ritmul lent al internetului dial-up și pentru butonului de putere al switch-ului din laboratorul IT pe care l-am folosit rapid pentru a închide toate computerele din laborator. Din fericire nu s-a produs nici un prejudiciu în acel moment, dar o scriere incorectă a numelui trupei (poate chiar și una corectă) putea duce la unele rezultate foarte proaste.
Adulții fac greșeli, și la fel fac și copiii.
Dar mult prea adesea, teama de greșeli din partea elevilor noștri ne conduce la a închide totul. Școlile de peste tot din lume încă interzic accesul la multe site-uri importante, nu deoarece ele se concentrează pe ceea ce s-ar putea întâmpla bine ci, până la urmă, pe cea mai mică șansă ca lucrurile să meargă rău. Deseori pedepsim majoritatea elevilor noștri din cauza fricii a ceea ce câțiva (puțini) ar putea face.
Dacă îi întrebați pe educatori, majoritatea dintre ei vă vor spune că relațiile sunt cruciale în educație. Dar când noi blocăm atât de mult ceea ce vine de la elevii noștri din cauza fricii față de ceea ce ai ar putea face greșit, ceea ce spunem adesea este, ”Nu am încredere în tine”. Încrederea este crucială într-o relație, iar dacă noi nu o extindem asupra lor, de obicei nu se întoarce la noi.
Un lucru simplu pe care l-am făcut ca profesor și care a adus un mare beneficiu, a fost să spun, ”Știu că sunt lucruri rele online și tu ai putea să le găsești dacă vrei sau din greșeală. Oricum ar fi, spune-mi mie, și o să rezolvăm asta împreună. Asta fiind spuse, dacă eu aflu pe altă cale că ai dat de așa ceva, tu vei distruge încrederea mea în tine, iar conversația ar putea lua o direcție mai negativă”. Această simplă conversație cu mulți dintre elevii noștri conduce la mai multă onestitate în clase și a rezolvat majoritatea problemelor.
Nu este 100% sigur, dar elevii îmi vor spune dacă ceva a mers prost în ambele cazuri – accidental sau neintenționat. Asta rezolvă multe dinainte de a se întâmpla, dar de asemenea rezolvă și accesul elevilor noștri la o grămadă de lucruri grozave pe care le pot explora singuri.
Mă gândesc adesea la acest citat dintr-un articol publicat în The Atlantic – Nativi digital, cu toate astea străini față de lumea web *:
”Copii învață o imagine distorsionată despre lumea digitală, care reflectă mai curând fricile adulților decât aspirațiile tinerilor”.
Asta nu înseamnă să spui că nu ar trebui să filtrăm nimic din ceea ce accesează copiii online, dar să fim conștienți că nu există un filtru pentru internet care să-i urmeze pe elevi după ce ei părăsesc clasa de școală, de aceea noi trebuie să-i învățăm pe copii să rămână în siguranță în timp ce noi deschidem aceste ”uși” pentru ei. Ignorând realitățile lumii noastre este o strategie, doar că nu este una foarte eficientă.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 