Următorul articol este o contribuție la Revista Education on dive din partea Directoarei Gabriella Rowe, de la The Village School din Houston.
Le cerem noi elevilor noștri că spună ”te rog” și ”mulțumesc” pentru a fi politicoși, sau ca să demonstreze respect pentru ceilalți? Le spunem să-și aștepte rândul pentru a vorbi pentru ca ei să învețe ce este auto-controlul sau pentru a-i învăța să fie ascultători buni și activi? În timp ce acțiunile copiilor sunt similare în ambele cazuri, lecția înglobată în ele este diferită.
Prima este concentrată pe maniere: Arăt eu lumii ce am mai bun?
Cea de a doua este concentrată pe alții: Mă gândesc eu la nevoile celorlalți?
Recent, un studiu asupra părinților a descoperit că două treimi dintre respondenți simt că ”lumea este un loc prea aspru/ nepotrivit pentru copilul meu”. Ca director de școală și mamă a doi copii, nu am putut decât să mă opresc și să mă întreb dacă eu și colegii mei facem suficient pentru a preda în mod practic bunătatea în clase.
Ca să spunem adevărul, bunătatea este rareori construită deschis în curriculum-ul și evaluările din școli. Nu există fișe de raportare în care să văd listat gradul de ”bunătate” alături de matematică sau științe. Cu toate acestea, fără ea elevii noștri nu sunt pregătiți să fie adulți care au un scop. În lumea de astăzi, care poate fi atât de neomenoasă, susținem noi dezvoltarea unor bărbați și femei empatici, care să lucreze pentru un bine mai mare și nu doar pentru ei înșiși?
Pentru a ajuta școlile să asigure ca acea compasiune și înțelegere să devină o parte semnificativă în viețile elevilor noștri, am listat mai jos cinci principii ale bunătății.
-
Definiți bunătatea: Cercetările statistice, și cercetarea mea anecdotică, au descoperit că, copiii, părinții și educatorii utilizează câteva cuvinte pentru a descrie bunătatea: empatie, ajutorare, maniere. Înainte de a dezvolta o cultură a bunătății și programe din care ea să izvorască, este imperativ ca facultățile de educație și personalul să colaboreze pentru a crea o singură definiție care poate să fie reiterată de-a lungul timpului petrecut de elevi în școli și împărtășită cu comunitățile în care trăim.
-
Îmbrățișați influențele exterioare: Nu putem ignora cu desăvârșire și nu ne putem proteja elevii de influențele exterioare – nu contează cât de urâte pot fi ele. Educatorii au responsabilitatea să utilizeze evenimentele curente pentru a vorbi cu elevii și a-i învăța să incorporeze bunătatea și empatia în toate situațiile.
-
Practicați auto-disciplina/ mindfulness (starea de atenție susținută): Într-o eră în care viețile noastre personale pot fi afișate în social-media, este imperativ să luăm în considerație cu grijă ceea ce spunem și facem. Nu numai că ar trebuie să învățăm copiii despre reperele și normele sociale, cum este să afișezi un limbaj corporal adecvat sau să identifici corect cauza unui comportament, trebuie să-i învățăm pe copiii și cum să răspundă.
-
Ajută pe alții: Empatia este o stradă cu două sensuri și cere cooperarea și acordul mai multor părți. O cultură a bunătății nu numai că aduce servicii pentru alții, ci cu alții.
-
Iată aici un exemplu minunat despre asta, pe care îl împărtășesc frecvent: Anul trecut în timpul unei competiții pe pistă, unul din elevii noștri atleți*, Eduardo, suferea de deshidratare și era aproape să se prăbușească. Într-o incredibilă afișare de empatie, colegul lui Marco l-a cărat până a trecut linia de finiș – arătând că, cultura bunătății nu este despre recordurile de glorie personală, ci despre un set de atitudini și credințe care dezvoltă caracterul.
-
-
Implică părinții: Educatorii predau bunătatea în clase, dar aceste lecții trebuie întărite acasă. Așa cum noi îi învățăm pe copii să fie oameni buni, eu îi încurajez pe părinți ca, în fiecare zi sau săptămână să pună întrebări care să îi facă pe copii să se simtă în siguranță când își explorează sentimentele. Inițiativa de la Harvard “Making Caring Common Project” ** (Să facem un lucru comun din a-ți păsa), sugerează întrebări ca:
-
Ce ai învățat interesant astăzi?
-
Care a fost partea cea mai grea a zilei tale?
-
Ai un prieten pe care îl respecți în mod special? De ce?
-
** http://mcc.gse.harvard.edu/ – Making Caring Common (MCC), un proiect a Școlii de Educație Harvard care ajută educatorii, părinții și comunitățile să crească copiii cărora le pasă, sunt responsabili pentru comunitatea lor și sunt dedicați dreptății.
Ca educatori, sarcina noastră No.1 este să ne asigurăm că elevii noștri sunt pregătiți să reușească în lume. O parte din asta include să-i ajutăm să devină adulți care au un obiectiv și înțeleg cu adevărat care este impactul lor asupra celorlalți. Ideile de mai sus sunt menite să servească ca linii călăuzitoare pentru a dezvolta în clase o cultură unde elevii învață despre subiecte cheie cum sunt istoria și matematica, dar de asemenea încep să înțeleagă necesitatea de a fi bun.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 