Am întâlnit mulți părinți sau educatori care susțin că adulții nu ar trebui să intervină toată ziua bună ziua între copii, pentru că ei nu ar mai învăța să se apere singuri și să se descurce pe propriile picioare atunci când vor fi mari. Este și nu este un adevăr în această afirmație, dar aici lăsăm psihologii să spună mai multe…

În orice caz, în ce privește hărțuirea nu e indicat să lăsăm copii să rezolve problema cu propriile forțe, ci trebuie să intervenim pentru a preveni aceste probleme, deoarece altfel nu numai că riscăm să vedem agravându-se încă și mai mult acest fenomen, dar riscăm și ca toți elevii școlilor să fie afectați negativ de incidentele de hărțuire, din ce în ce mai frecvente, atât în spațiul școlii cât și în alte locuri. Hărțuirea le afectează rezultatele academice și dezvoltarea lor fizică și emoțională, dar și comportamentele din viața de adulți.

Studierea creierului a dezvăluit că hărțuirea nu este numai o nefericită parte a perioadei de creștere. Ea poate cauza schimbări ale creierului pe termen lung, care conduc la deficite cognitive și emoționale la fel de serioase ca și abuzul asupra copilului.

Să fii hărțuit este o experiență stresantă. Victimele hărțuirii se luptă adeseori cu anxietatea, depresia, o stimă de sine scăzută și abuzul de droguri – atât în timpul perioadei cât sunt hărțuite cât și mult mai târziu, în viața de adult. Se pare că aceste schimbări pe termen lung din creier pot fi în spatele multor probleme de comportament. Hărțuirea poate lăsa urme durabile asupra creierului în dezvoltare, iar oamenii de știință din acest domeniu au început să arate cât de devastatoare și persistente pot fi cicatricile hărțuirii.

Poate că vă întrebați: Ce poate fi definit ca hărțuire? Ei bine, în 2014 Centrul de Control al Bolilor și Departamentul de Educație din SUA au lansat o definiție uniformă a hărțuirii, pentru a servi ca ghid cercetătorilor și celor însărcinați să supravegheze astfel de fenomene sociale.

Elementele cheie ale definiției includ: Un comportament agresiv nedorit; un dezechilibru observat și perceput de putere; repetarea unor comportamente sau posibilitatea ridicată de repetare a acestora.

Există multe moduri diferite și tipuri de hărțuire.

Definiția curentă confirmă două moduri și patru tipuri în care un copil/ tânăr poate fi hărțuit sau poate hărțui pe alții. Cele două moduri de hărțuire o includ pe cea directă (ex. o hărțuire care se petrece în prezența copilului/ tânărului țintă) și cea indirectă (ex. o hărțuire care nu este direct comunicată tânărului țintă, cum este răspândirea de vorbe / zvonuri despre acesta). Pe lângă aceste două moduri, cele patru tipuri de hărțuire includ o largă categorie de incidente – fizice, verbale, relaționale (ex. eforturile de a dăuna reputației sau relațiilor tânărului țintă), sau de dăunare a proprietății.

Hărțuirea se poate întâmpla în orice număr de locuri, contexte sau locații (în articolul anterior, ați putut vedea o statistică a locațiilor din școli) Câteodată acel loc este online sau prin intermediul unui telefon. Hărțuirea care se petrece prin utilizarea tehnologiei (incluzând telefon, e-mail, camere de discuții online, mesageria instant, postări online și nu numai) este considerată cyberbullying – hărțuire electronică și este privită ca un context sau o locație. Hărțuirea electronică implică primordial agresiune verbală (de exemplu, răspândirea de zvonuri). Dar ea poate implica și dăunarea proprietății care rezultă din atacurile electronice care duc la modificarea, diseminarea sau distrugerea informației private, stocate electronic, a tânărului țintă.

Unele acțiuni de hărțuire pot cădea sub incidența categoriilor criminale, pedepsite de legea civilă sau penală – cum sunt hărțuirea insistentă (inclusiv sexuală), farsele care duc la răniri sau distrugere de proprietate sau lovirea care duce la răni sau alte probleme de sănătate.

Todd Finley, un contributor la Edutopia (ați mai avut plăcerea să citiți câteva din articolele lui), a strâns într-un articol publicat anul trecut o colecție de programe, sfaturi și strategii de combatere a hărțuiri care folosesc tehnicile de învățare social-emoțională (SEL).

Iată mai jos traducerea articolului lui Todd.

Abordări susținute de cercetare pentru a preveni hărțuirea

Spre deosebire de violența extremă – întâlniri care implică arme sau un abuz fizic grotesc – hărțuirea este caracterizată prin intimidare, sâcâire, furt, atacuri fizice și provocare de traume. Până la 50% dintre copii au raportat* că au fost hărțuiți în școli în luna care a trecut.

* https://www.stopbullying.gov/media/facts/index.html

Creierul hărțuit

Victimele hărțuirii experimentează un ciclon electro-chimic de răspunsuri anormale ale creierului. Cortizonul – activat de stres – bombardează centrul memoriei, omorând celule nervoase în Hipocampus** și atacă sistemul imunitar, ceea ce provoacă deseori depresie și anxietate.

** http://www.brainfacts.org/in-society/in-society/articles/2015/bullying-and-the-brain/

Creierelor nostre le trebuie doar o fracțiune de secundă (a cincea parte) pentru a marca un stimul ca bun (ceva de care să te apropii) sau rău (de evitat). Un atac lipsește rapid memoria de oxigen și glucoză și afectează negativ performanțele academice. Încearcă să rezolvi o ecuație de algebră după ce ai fost ridiculizat și pălmuit în stația de autobuz!

Programe și strategii care funcționează

Pentru a categorisi și a căuta să rezolve hărțuirea, cercetătorii preferă perspectiva sistemelor ecologice***, care sugerează ajustarea condițiilor multiple: acasă și la școală, dezvoltarea intre-personală și inter-personală, grupuri de colegi, comunitatea, media, normele culturale. Problemele complexe câteodată cer soluții complexe.

***http://www.oxfordscholarship.com/view/10.1093/acprof:oso/9780199859597.001.0001/acprof-9780199859597-chapter-1

Câteva programe de învățare socială și emoționale (SEL), susținute de cercetare, reduc fenomenele de hărțuire:

• O comunitate a școlii grijulie (Caring School Community)1*: un program derulat în școală și în afterschool pentru elevii K6 (clasele I – VI), implementat în peste 15.000 de școli, începând din 1980.

  1* https://www.collaborativeclassroom.org/research-caring-school-community

• Clasa cordială (Responsive Classroom)2*: o organizație care furnizează dezvoltare profesională și resurse pentru profesorii K8 (I – VIII).

  2* https://www.responsiveclassroom.org/

• Unitatea de prevenție a hărțuirii Al Doilea Pas (Second Step Bullying Prevention Unit)3*: un curriculum pentru un curs K-5 (cl. V) și un program de training pentru profesori cu resurse pentru familii și directori/administratori de școli, care ajută elevii să învețe cum să rezolve probleme sociale, managementul emoțiilor și empatia.

  3* http://www.cfchildren.org/bullying-prevention

• Rădăcinile Empatiei (Roots of Empathy)4*: un program K-8 unde elevii identifică emoțiile de viață și nevoile unui bebeluș real (pe care îl puteți vedea în acest film) 4**.

  4* http://www.rootsofempathy.org/

  4** https://www.youtube.com/watch?v=fNxkCt9Pm3o – This is Roots of Empathy

Am experimentat cu multe tehnici SEL (învățare socio-emoțională) de-a lungul anilor. Doar în sine, SEL nu este glonțul de argint împotriva hărțuirii în școli. Dar atunci când face pereche cu programe suprapuse (multilevel) 5* – cum este cel al lui Michele Borba – Cei șase R esențiali (6 essential R’s) 6* –care este creat special pentru a reduce hărțuirea elevilor, SEL chiar reduce hărțuirea.

5* http://www.cfchildren.org/Portals/0/ss_multi/ss_doc/tip-sel-bullying-paper-final.pdf

6* https://www.edutopia.org/blog/6-rs-to-reduce-bullying-michele-borba

Următoarele activități întăresc cele mai pro-sociale interacțiuni din clasele mele:

1. Ajută elevii să se conecteze unul cu celălalt.

În chiar prima zi de clasă, eu le cer elevilor să stea într-un cerc strâns și să bage de seamă culoarea ochilor colegilor lor, ceea ce ia exact cantitatea de timp necesară pentru a stabili o conexiune vizuală. Un contact al ochilor crescut dezvoltă intimitatea și crește participarea în grupuri mici 7*. În restul semestrului, învățăceii mei se privesc în ochi și se strigă unul pe altul pe nume ori de câte ori intră în clasa mea.

7* http://www.care2.com/greenliving/how-eye-contact-affects-our-brains.html

Deoarece atingerea construiește încredere și cooperare, începem fiecare oră cu o ciocnire de pumn (în loc de o strângere de mână, care răspândește cu 90% mai multe bacterii) și recităm motto-ul secret al clasei, ceea ce stabilește comunitatea.

2. Ajută elevii să preia controlul propriilor emoții.

Ca să ne ajute să fugim sau să ne luptăm cu prădătorii, creierul nostru, bătrân de 1,9 milioane de ani. este ”determinat genetic să experimenteze frica și pericolul” 8*, scrie Dr. Melanie Greenberg. Deși cercetările despre intervențiile recunoștinței nu sunt concludente, elevii mei raportează că se simt mai ușurați după ce noi practicăm 90 de secunde de “GNG,” un ritual în care fiecare elev împărtășește rapid vești bune sau ceva pentru care este recunoscător. E greu să fii neliniștit și recunoscător în același timp.

8* https://www.psychologytoday.com/blog/the-mindful-self-express/201303/why-we-cant-just-get-rid-anxiety-distress

Eu le cer de asemenea elevilor să-și ia angajamente în prima zi de școală: “Ridicați-vă mâinile dacă sunteți dornici să fiți generalii energiei voastre emoționale și dornici în acest curs să învățați noi abilități și concepte. Păstrați mâinile sus dacă promiteți să fiți generoși cu colegii voștri..”

Această inițiere stabilește un tonus pozitiv în clasa mea și semnalează că elevii au capacitatea de a-și direcționa sentimentele.

3. Ajută elevii să reducă anxietatea.

O pauză a creierului pe care am integrat-o în rutina clasei mele implică să cântăm Cântecul Alfabetului, utilizând cuvintele din filmul Disney. Asta face copiii să râdă și, așa cum raportează Clinica Mayo, râsul reduce stresul. 9*

9* http://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/stress-management/in-depth/stress-relief/art-20044456

În plus, eu îi învăț pe elevii mei tehnica respiratului în cutie 10* pe care marinarii SEAL o utilizează pentru a-și activa sistemul nervos para-simpatic și a se calma înainte de o misiune. Pentru patru secunde la fiecare etapă, copiii inspiră pe nas, își țin respirația, expiră pe nas și își țin respirația din nou.

10* https://www.youtube.com/watch?v=GZzhk9jEkkI – Box Breathing and Meditation Technique w/ Mark Divine of SealFit – TechniqueWOD

Ei repetă acești pași de câteva ori, atât cât este nevoie. Pentru a verifica dacă această tehnică a funcționat, le cer elevilor să compare cât de mult li s-a încetinit pulsul utilizând o aplicație gratuită numită Heart Rate (Android, iOS), înainte și după respiratul în cutie. Majoritatea elevilor sunt surprinși de cât de mult și-au scăzut pulsul.

Condiția optimă pentru învățare este alerta relaxată. Pentru a le arăta cum se simte această stare, le cer elevilor să stea în picioare și să concureze pentru a vedea cine poate arăta simultan relaxat și concentrat. Elevii atleți de elită, din cauza formării mentale și fizice pe care au primit-o, pot instantaneu să-și transforme ochii în lasere în timp ce mușchii din corpul lor se relaxează, modelând alerta relaxată pentru toți ceilalți.

4. Ajută elevii să-și dezvolte empatia.

Empatia este o unealtă eficientă pentru prevenirea hărțuirii și este susținută de îndemnurile de reflecție din programele SEL, care ajută elevii să aprecieze calitățile (punctele tari) ale colegilor, la nivel individual și uman. Ori de câte ori ne împărțim în grupuri mici de discuție, primul îndemn este întotdeauna o întrebare SEL (învățare socio-emoțională), pe care eu am adaptat-o în secret din ”Cele 36 de întrebări care duc la dragoste” (“The 36 Questions That Lead to Love.”) 11*. De asemenea eu am integrat o întrebare SEL în fiecare test. De exemplu, ”Pe care dintre colegii tăi i-ai alege să ne conducă printr-o apocalipsă a zombie și de ce? sau ”Care este chemarea ta în viață?”

11* https://www.nytimes.com/2015/01/11/fashion/no-37-big-wedding-or-small.html

Din fericire, multe strategii care sunt sprijinite de științele sociale previn teroarea extra-curriculară. Ce abordări SEL utilizează școala voastră pentru prevenirea hărțuirii?

Sursa: https://www.edutopia.org/article/research-backed-approaches-bullying-todd-finley?col=480851