Traducerea articolului re-publicat de Ben Johnson*, in 17 Aug. 2016 (publicat initial in 29 Iul. 2014) in Edutopia

Steven Covey a scris o carte, Cele 8 Obiceiuri: De la Eficienta la Maretie, pentru a ajuta organizatiile si indivizii sa-si gaseasca propria voce. Covey descrie vocea ca pe o forta interna care te ajuta sa faci fata provocarilor si sa te ridici pentru a le depasi. El explica ca fiecare dintre noi avem o voce care sta la confluenta centrala dintre talent, nevoi, pasiune si constiinta. Premiza cartii a fost aceea ca, daca tu nu-ti gasesti acea unica si proprie semnificatie (vocea), nici tu nici organizatia nu veti fi capabili sa atingeti maretia. Dupa ce am citit cartea, m-am gandit mult timp la cuvantul “maretie”. Desigur, fiind un permanent analizator, mi-am pus mie insami intrebarea, “Ce inseamna maretia in educatie?” Apoi am inceput sa ma gandesc la propria mea cariera.

Education activities in classroom at school, happy children learning

Stiu ca am fost un bun profesor, dar niciodata nu m-am gandit la mine ca la un profesor maret. Cu siguranta am avut pasiune, entuziasm si creativitate, dar niciodata nu cred ca am avut ce trebuie pentru a atinge maretia (desi am facut tot ce am putut cu resursele pe care le-am avut la dispozitie). Ca profesor, m-am simtit in mod natural atras spre a ma gandi cum as putea sa-mi imbunatatesc lectiile, sa depasesc comportamanetul negativ al studentilor sau sa-i incurajez individual pe studenti. Am fost la conferinte, am vazut profesori cu mai multa experienta, acuitate verbala si stil si am vrut sa fiu ca ei. Desi am fost constient de minusurile mele, niciodata nu am incetat sa incerc sa imbunatatesc, sa cresc si sa invat sa fiu un profesor mai bun.

Am realizat un succes extraordinar in a-mi aduce studentii sa treaca testele de limbaj AP Spanish si chiar sa vorbeasca Spaniola, dar strategiile si abilitatile mele nu au fost unice. In afara de un pic de fler personal (fiica mea Mercedes ar spune un umor de gradul 5), aceste strategii au fost o combinatie de intelepciune si experienta castigata in mare parte de la alti profesori.

Desi nu am fost un educator renumit la nivel mondial, mi-ar place sa cred ca mi-am gasit pana la urma vocea (sau acea semnificatie unica) si am realizat un nivel moderat de maretie. Pe durata intregului proces de a deveni maret, variatele experiente din cariera mea ca profesor mi-au adancit cunoasterea si abilitatile, intarind hotararea mea de a-mi imbunatati maiestria. In acest proces, am trecut prin ciclul obisnuit de trei stagii al atitudinilor profesorilor (asemanatoare cercetarii facute de Frances Fuller si John L. Watzke):

Ciclul de 3 stagii al atitudinii profesorului

1. Socul: “Ce?! Asta e prea de tot, si vreau sa plec”

2. Cinismul: “Studentilor nu le pasa. Administratia nu ne sustine.”

3. Auto-Actualizarea: “Pot sa fac asta. Asta e amuzant. Daca ajut fie si un singur student, merita!”

In fiecare din acesti pasi, am fost norocos sa am alte persoane carora le-a pasat sa ma ajute. Ca un profesor incepator, am beneficiat foarte mult de sprijinul rabdator al catorva profesori experimentati care mi-au aratat stratagemele pentru notare, disciplina, lectii eficiente si cai pentru a stapani volumul de munca. Fara ajutorul lor, nu as fi reusit sa trec de primul an.

In primul meu an am fost coplesit, si m-am uitat dupa orice m-ar fi ajutat. Asa cum li se cere profesorilor sa faca, m-am dus la workshop-uri si intalniri ale profesorilor in care am fost inspirat sa fiu maret. Am vazut filmul Stand and Deliver, care descrie cum un profesor de matematica de liceu, Jaime Escalante, a provocat limitarile mentale si sociale ale studentilor sai, pe care si le creasera singuri, reusind sa-i aduca la maretie. Am simtit ca, daca as fi atat de pasionat de a-i invata pe studenti, as putea face orice.

Apoi m-am dus inapoi in clasa mea si m-am confruntat cu realitatea ca am doar o cantitate limitata de timp, putere si energie. M-am indoit serios de capacitatea proprie de a preda si de decizia mea de a deveni profesor. M-am chinuit de-a lungul unui alt an, in care lucrurile s-au imbunatatit intr-un grad moderat.

Cand se instaleaza negativismul

In cel de al treilea an al meu, cand am vizitat cancelaria profesorilor sau am participat la intalnirile departamentului, am ajuns sa cred ca toate problemele cu care ma confruntam nu sunt din vina mea. Am remarcat ca unii dintre profesori dezvoltau cu voce tare deplangeri ale situatiei lor si se cainau din cauza studentilor lor deplorabili. Nu a trecut mult pana am devenit cinic ca ei. Am invatat ca parintii nu participa in educatia propriilor lor copii. Am invatat sa critic administratia ca nu imi pune la dispozitie cele mai bune unelte. Am invatat sa blamez scolile de gimnaziu si profesorii din ciclul elementar ca nu si-au facut treaba in pregatirea studentilor mei. Atitudinea mea a devenit extrem de negativa.

Am fost in fine capabil sa scap din capcana negativismului din stagiul al doilea si sa trec in cel de al treilea stagiu, al auto-actualizarii doar datorita minunatilor mentori profesori care m-au ajutat sa inteleg ca plangerile si blamarea nu rezolva nimic ci doar inhiba cresterea mea. Mr. Devereaux, seful departamentului de spaniola, m-a ajutat cel mai mult dintre toti. M-a invatat ca ar trebui mai intai sa fiu o solutie mai curand decat sa-mi adaug plangerile la problema. M-a ajutat sa ma bucur de emotiile si provocarile calatoriei, si sa nu ma concentrez pe pietrele din pantofi. M-a ajutat sa-mi gasesc vocea. Reflectand asupra carierei mele de profesor, nu cred ca am fost un profesor eficient pana nu am devenit auto-actualizat.

Teacher Congratulating Pupil On Successful Exam Result

Marea schimbare

Cand am decis sa devin un administrator, acea scanteie de dorinta de maretie a fost reaprinsa si reorientata: vroiam sa inspir alti profesori sa fie mareti si apoi sa treaca aceasta pasiune studentilor lor. Am vazut acea scanteie de maretie in profesori atunci cand am observat clasele si i-am privit pe profesori interactionand cu studentii. Am vazut aceasta maretie prin ochii studentilor in timp ce l-am insotit (ca o umbra) pe fiecare student din clasa a-ntaia, a doua, a opta, a noua, mergand la toate orele cu ei. In toate, m-am minunat de relatia creata de profesori, ca si de freamatul si entuziasmul lor. Am fost martorul unor elemente similare de maretie, in timpul orelor petrecute in campusuri si in clasele profesorilor de la toate nivelurile si in aproape toate tipurile de scoli.

Cele opt obiceiuri ale lui Covey sunt destinate sa ajute indivizii sa devina oameni foarte eficienti. Poate ca ar fi trebuit sa scrie Al 8-lea obicei, pentru ca, fara voce sau pasiune, putini dintre noi sunt motivati sa se imbunatateasca sau si mai putini dintre toti sa urmareasca maretia. Pe masura ce am abordat noul an scolar anticipand cu entuziasm o recolta de studenti noi, a trebuit sa ma intreb, “Ce am sa fac diferit anul acesta pentru a atinge maretia? Cum am sa inspir pasiunea de a invata in studentii mei?”

Ben Johnson

– Fiecare dintre cei care stau in fata unei clase are o filozofie diferita despre cum se face treaba. Pentru Sean McComb, ales profesorul anului 2014 la nivel national, motto-ul e clar – “Iubeste intai, apoi preda”. “Speranta sta in inimile profesorilor,” a spus el de pe scena TED, unde a vorbit despre modul in care a otinut rezultatele sale.

In comentariile din Edutopia sau cele din pagina de Facebook a CREER – https://www.facebook.com/educatiesirezilienta/, va rugam sa va impartasiti gandurile despre atingerea maretiei ca profesori si planurile voastre de a atinge aceasta maretie in acest an in clasele voastre.

* Ben Johnson – Administrator, autor si educator

Sunt de cariera educator cu o recenta experienta la nivelul directiei campusurilor si districtului. Sunt un promotor al invatarii directe a studentilor in toate formele sale. Sunt un suporter ardent al utilizarii tehnologiei ca “o unealta cu care sa gandesti.” Sunt autorul cartii “Sa-i inveti pe studenti sa sape mai adanc” (“Teaching Students to Dig Deeper”), o carte de pregatire pentru universitate, adresata studentilor, parintilor si profesorilor.