Culoarea cooperării

Pentru că astăzi este o zi specială, în care ne bucurăm pentru toți copiii noștri, vă invit la spus povești și la un concurs de fotografii.

Pentru Concurs, așteptăm de la voi cea mai frumoasă fotografie a voastră de astăzi, cea care poate surprinde esența acestei zile. Și o scurtă prezentare a poveștii care se ascunde în spatele fotografiei.

Noi vom posta aceste fotografii și poveștile voastre pe site-ul nostru și pe pagina de Facebook CREER, pentru a vă promova realizările.

Membrii juriului veți fi tot voi. Veți putea vota fotografiile și poveștile postate pe pagina de Facebook – https://www.facebook.com/educatiesirezilienta/ – printr-un simplu Like.

Câștigătorii concursului – primii zece clasați (educatori, învățători sau profesori) – vor participa gratuit la cursul nostru despre metodologiile de dezvoltare a gândirii în clase.

Vă rugăm să trimiteți fotografiile și poveștile voastre pe adresa de mail:

creer_acord@yahoo.com

collaboration

Și acum, povestea noastră.

– Dacă am putea descrie cooperarea într-o singură culoare, care ar fi aceea?

– Dar prietenia ce culoare are? Dar acceptarea? Dar toleranța?

Vă invit să (re)citiți povestea de mai jos și să reflectați pe marginea ei.

Este o poveste despre acceptarea și punerea în valoare a diferențelor, despre toleranță, prietenie și despre cum putem colabora și viețui împreună.

Povestea Curcubeului

Cu mult timp în urmă, culorile lumii au început să se certe. Fiecare dintre ele pretindea că este ea cea mai bună, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea pe care o preferă toți.

curcubeu_1_

Verdele a spus: “În mod sigur eu sunt cea mai importantă. Eu sunt semnul vieții și al speranței. Iarba, frunzele, plantele – toate au culoarea mea. Fără mine, toate animalele ar muri. Uitați-vă împrejurul vostru și veți vedea că sunt peste tot.”

Albastrul l-a întrerupt: “Te gândești doar la Pământ, însă nu uita de cer și de mare. Apa este cea care stă la baza vieții și este atrasă de nori, din marea adâncă. Cerul oferă spațiu, și pace, și serenitate. Fără pacea mea, nu ar fi nimic.”

Galbenul a chicotit. “Sunteți toate atât de serioase… Eu aduc râs, veselie și căldură în lume. Soarele este galben, luna este galbenă, stelele sunt galbene. Și câte flori, la fel…

De fiecare dată când privești o floare a soarelui, lumea întreagă începe să zâmbească. Fără mine, lumea ar fi tristă.”

Atunci culoarea Portocalie a început să vocifereze. “Eu sunt culoarea sănătății și a puterii. Poate că nu sunt peste tot, însă sunt prețioasă, căci servesc nevoilor vieții umane. Port cu mine cele mai importante vitamine. Gândiți-vă la morcovi, dovleci, portocale, mango. Nu îmi fac simțită prezența tot timpul, însă atunci când umplu cerul la răsărit sau la apus, frumusețea mea este atât de izbitoare, încât nimeni nu se mai gândește la nici una dintre voi.

Roșul, nu mai putea suporta! A țipat: „Eu sunt conducătorul a tot ce există. Eu sunt sângele! Viața este sânge. Eu sunt culoarea focului, a pericolului, dar și a curajului. Sunt dispus să lupt pentru o cauză. Sunt culoarea pasiunii și a dragostei, sunt trandafirul roșu, macul și floarea voinicului. Fără mine, pământul ar fi la fel de pustiu precum este luna!”

Violetul s-a ridicat de pe locul său, cât era el de lung. Era foarte înalt și vorbea cu mare pompă: „Eu sunt culoarea regalității și a puterii. Regii, conducătorii și arhiereii m-au ales dintotdeauna, căci sunt un semn al autorității și al înțelepciunii.”

În cele din urmă, a vorbit și culoarea Indigo. Mult mai discret decât toate celelalte, însă cu la fel de multă hotărâre: „Gândiți-vă la mine. Sunt culoarea tăcerii. Abia de mă observați, însă fără mine, totul ar fi superficial. Eu reprezint gândirea și reflecția, amurgul și apa adâncă. Aveți nevoie de mine pentru echilibru și contrast, pentru rugăciune și pace interioară.”

Și așa, toate culorile au continuat cu lauda de sine și cu cearta, fiecare fiind ferm convinsă de propria superioritate. Curând, cearta lor a devenit foarte gălăgioasă. În timp ce se certau între ele de mama focului, brusc o licărire înspăimântătoare a străfulgerat cerul. A început să tune, iar ploaia a început să curgă neîndurător. De frică, culorile s-au ghemuit toate, strângându-se în brațe una pe cealaltă pentru a se liniști și a se proteja reciproc.

În mijlocul zarvei, Ploaia a început să le spună:

„Culori nesăbuite, luptați între voi, fiecare încercând să le domine pe celelalte și să demonstreze că ea este cea mai bună. Nu știți că fiecare dintre voi a fost creată cu un anume scop, că fiecare în parte este specială, unică și diferită? Dați-vă mâna una alteia și veniți la mine.”

Făcând ceea ce le-a spus ploaia, culorile s-au luat de mână. Ploaia a continuat:

„De acum înainte, când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un minunat arc al culorilor – curcubeul, care să vă amintească că puteți să trăiți toate în pace. Curcubeul este un semn al speranței pentru mâine.”

legende curcubeu

Așa că, ori de câte ori o ploaie zdravănă spală lumea, ridicați ochii spre cer în căutarea unui curcubeu. Când îl vedeți, amintiți-vă că fiecare din voi este special și că este musai să ne apreciem unii pe alții așa cum suntem, pentru a crea un întreg minunat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s