Ce știm despre felul în care învățăm astăzi? – O nouă cultură a învățării

Până acum v-am prezentat câteva din poveștile din cartea “O nouă cultură a învățării”. Ele sunt mai multe, iar împărtășirea poveștilor, a experiențelor între profesioniștii dintr-un domeniu și beneficiari este unul din cele mai puternice motoare pentru progres. Dar noi am simțit nevoia să trecem mai departe, la concluzii și comparații (n.n.).

Sharing-stories

Morala poveștilor

Fiecare din aceste povești ilustrează cum noua cultură a învățării prinde rădăcini și transformă felul în care ne gândim la informație, imaginație și joc. Ele dezvăluie de asemenea și multe motive de a învăța, dincolo de generații, platforme, scopuri și obiective. Putem să vedem că acestă învățare are loc în viața de zi cu zi, prin fuziunea dintre vastele resurse de informație cu nevoi și acțiuni foarte personale, specifice. Noua cultură a învățării ne dă libertatea de a transforma generalul în personal și apoi de a împărtăși experiența noastră personală într-un mod care, la rândul lui, se adaugă la marele flux de cunoaștere.

Oamenii din aceste povești au învățat mai mult decât fapte, figuri și date. Și-au împărtășit interesele, și-au dezvoltat pasiunile, s-au angajat într-un joc al imaginației. Ei au învățat să participe și să experimenteze. În acest sens, ceva mai larg a fost întotdeauna abordat, construit, creat și cultivat.

În fiecare din aceste povestiri este vorba despre o punte între două lumi – cea care se bazează pe o largă informație, care e publică (un soft, o universitate, un motor de căutare, un joc, un site) și cea de a doua, care este profund personală și structurată (colegi, o clasă, o afacere, familia, provocările zilnice de a trăi cu o boală cronică).

Puntea dintre ele – și ceea ce face conceptul de nouă cultură a învățării atât de puternic – este felul în care imaginația a fost cultivată pentru a putea stăpâni puterea aproape nelimitată a resurselor informaționale și a crea ceva care are o puternică semnificație personală.

În fiecare caz, fuzionând vastele resurse informaționale cu o profundă motivație personală a dus la un mod neașteptat, neplanificat și inovativ de a folosi spațiul. Pe scurt, conexiunea dintre resurse și motivația personală îi conduce pe oameni la cultivarea imaginației și la recreerea spațiului într-un nou mod.

Prin intermediul programului Scratch, Sam a putut să se conecteze cu o comunitate de învățare și să devină fluent, în timp, prin experiență și practică. Ceea ce a contat mai mult pentru el au fost nu programele pe care le-a creat sau jocurile pe care le-a jucat, ci implicarea cu ceilalți. Chiar dacă Sam a urmat și cursul pentru Scratch, învățarea reală s-a petrecut prin intermediul comentariilor, re-mixărilor și văzând cum ceilalți au rezolvat probleme. Sam a fost capabil să extragă dintr-un vast set de resurse, să pună întrebări, să construiască ceva nou pe baza muncii celorlalți, așa cum și ei au putut să facă, pornind de la munca lui. În comunitatea Scratch, fiecare învață unul de la altul.

Același fel de comunitate s-a creat în jurul Star War Galaxies pentru studenții de colegiu. Ei s-au întors unul spre altul pentru a -și înțelege experiențele și materialul de curs și pentru a face acest întreg relevant pentru viețile lor. Ei au început să vadă diferența între a învăța și a fi învățat. Și, poate la fel de important, la fel a făcut și profesorul lor.

Copiind mesajele de eroare obscure în Google, Allen a fost capabil să intre – și să învețe din – vasta cantitate de cunoaștere creată de comunitatea globală a practicienilor în programarea pentru computere.

Noile platforme care apar, ne fac să întrezărim ce poate deveni posibil pentru familiile care se joacă împreună.

Și, în comunitățile online cu subiect medical, oamenii utilizează rețelele pentru a construi comunități de învățare care umplu golul dintre și în jurul informațiilor despre sănătate, medicină, diete și exerciții. Aceste comunități furnizează pacienților unelte pentru a putea adresa întrebări mai bune către doctorii lor și a lua decizii mai bune privind îngrijirea proprie.

În noua cultură pe care o descriem, învățarea devine de aceea un interes pentru toată viața care este reînnoit și redefinit în mod continuu.

Mai mult, totul – și oricine – în jurul nostru poate fi văzut ca o resursă pentru învățare.

Education-bridges

Pentru a stăpâni acest nou fel de învățare și pentru a înțelege încotro ne îndreptăm acum, trebuie să săpăm adânc în această cultură care se naște.

Și, pentru a putea face aceasta, trebuie întâi să clarifică ce înțelegem noi prin „cultură”.

***

Capitolul 2. O poveste despre două culturi

În timpul celei mai mari părți a secolului XX, sistemul nostru educațional a fost construit pe presupunerea că este necesară predarea pentru a se petrece învățarea. Prin urmare, educația a fost văzuta ca un proces de transferare a informației, de la o autoritate mai mare (profesorul), în jos, către student. Acest model, totuși, nu a putut ține pasul cu rata de schimbări rapide din secolul XXI. Este timpul să ne schimbam gândirea de la acest model învechit la un nou model al învățării.

Bridges-01

O viziune mecanică

În acest moment, suferim consecințele produse de acea formă îndelung păstrată a educației, care privește cunoașterea într-un mod foarte specific și practic. Multe din locurile tradiționale în care se desfășoară învățarea – cum sunt sala de clasă, locul de muncă, până și cărțile sau filmele educaționale – au fost bazate pe o abordare pe care o putem caracteriza ca “mecanicistă”: învățarea este tratată ca o serie de pași care trebuie stăpâniți, ca și cum studentul este învățat cum să opereze o mașină, sau ca și cum, în unele cazuri, studenții înșiși sunt niște mașini care sunt programate să îndeplinească diferite sarcini. Punctul final al acestei perspective mecaniciste este eficiența: scopul este să înveți cât de mult poți, cât de repede poți. În această abordare a învățării, standardizarea este o abordare rezonabilă pentru a atinge acest obiectiv, iar testarea este un mod rezonabil de a sura rezultatele. Procesele care apar în mod necesar pentru a atinge scopul, sunt ca atare considerate ca având o mică importanță in sine. Ele sunt apreciate numai pe măsura rezultatelor obținute.

Mediile de învățare

Noi credem, totuși, că învățarea ar trebui văzuta în termenii unui mediu – combinat cu bogatele resurse furnizate de rețeaua digitală informațională – unde contextul în care se produce învățarea, granițele care o definesc, precum și studenții, profesorii și informația care circulă în interiorul acestui mediu, coexistă și se modelează unele pe altele în mod reciproc. Aici granițele servesc nu numai ca forme de constrângere dar și, de cele mai multe ori, ca și catalizatori pentru inovație. Întâlnirea barierelor stimulează imaginația pentru a deveni mai activă în găsirea de noi soluții în cadrul constrângerilor impuse de o situație sau un context.

1826085-chalkable-bridges-the-gap-between-education-apps-and-the-teachers

Mediile cu granițe bine definite și construite cu grijă nu sunt de regulă gândite pentru a fi standardizate, testate sau măsurate. Mai curand, ele pot fi descrise ca un set de presiuni care îmboldesc și ghideaza schimbarea. Ele sunt substratul evoluției, și se mișcă cu viteze variabile.

Reformulând discuția în acest fel, noi putem vedea cum noua cultură a învățării va îmbogăți – mai curand decât să înlocuiascăspațiile tradiționale de învățare. De exemplu, oamenii din ziua de azi descriu frecvent școala ca fiind “distrusă”. La prima vedere, pare greu să contrazici această afirmație. Dar ceea ce promotorii acestei idei înțeleg prin această afirmație este aceea că școala a încetat să functioneze eficient: ei dau greș ca “mașini“. Dacă schimbăm vocabularul și considerăm școlile ca medii de învățare, totuși, nu are sens să vorbești despre aceste medii ca fiind distruse, pentru că mediile nu se distrug.

Mai curând, ne punem problema dacă mediul școlii se împletește – sau nu – cu libertatea și abundența rețelei informaționale digitale. Când o privim din această perspectivă, învățarea care se petrece în mediul școlar devine mai mult un proces organic, și centrul discuției se mută de la corectarea unei probeleme la creșterea unei soluții.

SONY DSC

SONY DSC

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s