Articolul scris de George Couros pe care vi-l oferim astăzi se adresează în special directorilor de școli și inspectorilor școlari. Dar sfaturile lui pot fi valabile și pentru profesorii care deleagă unor elevi sarcini de coordonare a grupurilor de lucru în clasă.

Ca director, dacă vrei să ajungi departe, atât în educație, cât și în afara ei, trebuie să înțelegi conceptul de conducere, în care este vorba mai mult despre oamenii pe care îi slujești și despre ceea ce fac ei decât despre ceea ce faci tu însuți.

Întotdeauna am considerat că, cu cât urci mai sus în orice organizație, cu atât slujești mai mulți oameni, nu invers.

Cu toate acestea, încă aud multe de la prieteni și colegi cu care am lucrat despre frustrarea pe care o simt atunci când sunt gestionați pas cu pas (micro-management). Am simțit și eu acea durere și există ceva cu adevărat demoralizant în a simți că trebuie să vă asumați anumite sarcini, dar conducătorul echipei sau organizației nu are încrederea că puteți sau știți să faceți acea muncă.

Fiind implicat de-a lungul anilor în funcții administrative, am trăit și eu senzația că vrei să „controlezi” lucrurile, mai ales dacă ești și responsabil să răspunzi în fața altora altora pentru rezultate.

Dar micro-managementul nu este niciodată soluția.

Iată două opțiuni diferite:

1. Fă singur /ă acel lucru.

Mda.

Dacă vrei neapărat să fie făcut ceva doar în modul în care vrei tu, atunci tu ar trebui să faci acel lucru.

Am făcut și eu lucrul acesta.

Îmi amintesc că mi s-a spus, în calitate de director, că sunt responsabil pentru buletinul informativ al școlii mele și pentru mesajele care erau distribuite.

Nu am efectiv responsabil pentru realizarea tehnică a buletinului informativ, dar eram responsabil pentru mesaje.

Așa că am început să-l fac chiar eu.

Și nu datorită faptului că nu aveam oameni grozavi care ar fi putut conduce acea inițiativă, dar simțeam o anumită responsabilitate legată ceea ce se spune în buletin și nu vroiam să stau și să privesc peste umărul nimănui în timpul procesului de realizare a buletinului.

Iar oamenii care de obicei făceau buletinul acum aveau mai mult timp să facă alte lucruri, care au avantajat școala și erau mai bine în concordanță cu darurile și talentele lor.

Faptul că ajunsesem să fac singur buletinul consideram că nu aduce nicio atingere asupra darurilor sau abilităților altcuiva. Pur și simplu am simțit că nu vreau să pun oamenii într-o poziție în care nu se simt delegați cu încrederea în a-și face partea de promovare pentru comunitatea școlară.

Aceasta a fost o problemă legată mai mult de „mine” decât orice altceva.

Da, nu am vrut să fiu acel tip care-să controlează colegii la fiecare pas…

Deci, dacă simțiți că vă uitați constant peste umărul celorlalți, simțiți-vă liber să vă asumați singur sarcina.

Sau…

2. Aveți încredere că oamenii pe care îi serviți vor face o treabă grozavă.

Dacă desemnați o sarcină sau cereți altora să conducă o inițiativă, este imperativ să aveți încredere nu numai în rezultat, ci și în proces.

S-ar putea ca ceea ce fac să nu arate asemănător cu felul în care ai fi făcut-o tu, dar nu ești tu cel care o faci.

Acest lucru nu înseamnă că mentoratul sau îndrumarea nu pot fi furnizate pe tot parcursul procesului, dar aceasta este o abordare mult diferită de micro-management.

Cu ani în urmă, am implementat pentru școala mea un plan de învățare profesională, în care fiecare membru al personalului s-a alăturat unui domeniu despre care a simțit că este ceva de care fie a) este pasionat, fie b) simțea că poate constitui un atu, o forță pentru el/ ea.

Deoarece ei erau experții și persoanele cele mai interesați de proces, li s-a cerut, de asemenea, să participe la proiectarea și la implementarea planului de învățare profesională pentru școala noastră, precum și să decidă obiectivele noastre ca organizație.

În calitate de director, m-am alăturat uneia dintre echipe ca parte egală, nu ca lider. Personalul meu s-a descurcat la fel de bine pe cât am crezut că ar face-o în acest proces? Nici măcar pe aproape.

S-au descurcat MULT mai bine decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

Nu numai că au creat experiențe de învățare profesională uimitoare unul pentru celălalt, dar obiectivele lor pentru școală au fost mult mai mari decât aș fi sugerat, deoarece ei creau soluții pentru școala noastră. Ei dețineau soluțiile la problemele noastre, ceea ce îi făcea mult mai probabil să dezvolte ceva mai bun.

Acesta este un lucru ușor de înțeles. Oamenii care au condus procesul au fost experți, așa că se puteau descurca mult mai bine decât aș fi putut face eu singur. Acest lucru îmi amintește de următorul citat al lui Steve Jobs:

”Nu are sens să angajezi oameni inteligenți și apoi să le spui ce să facă; noi angajăm oameni inteligenți pentru ca ei să ne spună ce să facem”

Atunci când oamenii sunt puși într-o poziție de conducere și li se oferă posibilitatea de a crea soluții și de a gestiona aplicarea lor, ei se vor descurca întotdeauna mai bine decât orice altă persoană pe cont propriu.

Deci acestea nu sunt două opțiuni în loc de micro-management, deoarece acest tip de gestionare a oamenilor nu ar trebui să fie o opțiune. Dacă nu vă simțiți confortabil să aveți încredere în cineva care va prelua conducerea unui proiect, atunci nu ezitați să faceți un pas în față și să luați singur inițiativa.

Dar dacă ceri altcuiva să conducă inițiativa, ai încredere în el. Conducerea înseamnă uneori să fii în frunte, alteori să ghidezi de alături sau să înțelegi că uneori este este necesar să urmezi.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/14007