Revenind la ideile din articolul trecut și din alte câteva articole care scot la lumină modul în care învață creierul copiilor, pentru astăzi vă propunem un interviu care prezintă rezultatele unei cercetări științifice făcute la Harvard de Prof. Asociat în Științele Educației, Elizabeth Bonawitz.

Iată interviul luat de jurnalista Lory Hough de la Harvard Edu.

Un nou studiu examinează ce aprinde cu adevărat curiozitatea și îmbunătățește învățarea copiilor

Ce se întâmplă cu învățarea și curiozitatea atunci când unii dintre copii sunt încurajați să pună întrebări, iar alții să stea și să asculte cu atenție?

Asta a vrut să afle profesorul asociat Elizabeth Bonawitz împreună cu o echipă de alți educatori și oameni de știință atunci când au urmărit 103 copii, cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, care au participat pe o perioadă de două săptămâni la o serie de lecții de științe virtuale. Ceea ce au descoperit, așa cum este detaliat într-o nouă lucrare publicată în această vară, este că, în timp ce curiozitatea ”ar putea ucide pisica”, de fapt îi ajută pe copii să învețe mai mult – și să prețuiască ceea ce învață.

Toamna trecută, Bonawitz a vorbit la Edu-Conference despre a cere și a asculta, despre dorința de a plăti și despre întrebarea de un milion de dolari.

Unul din grupurile de copii a fost încurajat să pună întrebări, iar celălalt să asculte cu atenție, corect?

Întocmai. Înainte de prima lecție, copiilor li s-au spus care este scopul lecțiilor, în funcție de grupul în care au fost repartizați aleatoriu înainte de începerea studiului.

Le-am spus copiilor: “Vreau să vă pricepeți foarte bine la [a pune întrebări/ a asculta cu atenție]. Este foarte important să [puneți întrebări / ascultați cu atenție] , deoarece [a pune întrebări / a asculta] este un mod uimitor de a afla despre lucruri noi, extraordinare! [Să pui întrebări /să asculți atent] este pentru tine o mare abilitate pe care o poți utiliza în școală, și vreau să avem ca obiectiv să devenim foarte buni în a [pune întrebări / asculta], astfel încât să putem fi unii dintre cei mai buni elevi în viitor!” Acest obiectiv a fost reafirmat la începutul fiecărei lecții ulterioare.

Despre ce învățau elevii în aceste lecții?

Fiecare copil a avut cu noi 10 sesiuni online diferite, așa că i-am văzut în fiecare zi timp de două săptămâni. Lecțiile tematice au fost concepute pentru a fi în concordanță cu ultimele standardele științifice ale Statelor Unite pentru grădiniță, astfel încât au inclus subiecte precum hibernarea animalelor, camuflajul și construirea de case. Fiecare lecție a constat în trei părți: o poveste dintr-o carte, un videoclip și o activitate. De exemplu, în lecția privind sistemele de animale și plante, perechile copil-profesor au citit o poveste despre casele albinelor, au vizionat un videoclip despre modul în care albinele fac miere și apoi și-au făcut “miere” din amidon de porumb și apă.

Cum ați măsurat ce au învățat?

Un nou experimentator, care nu știa în ce grup de intervenție au fost repartizați copiii, a testat copiii cu privire la cunoștințele lor despre conținutul din lecțiile de formare – atât informațiile care au fost predate direct, cât și cunoștințe generalizate pe care le-ar fi putut dezvolta. De asemenea, le-au arătat copiilor o nouă imagine a unui animal și i-au întrebat câte întrebări s-ar putea gândi să pună despre el. În cele din urmă, le-am oferit copiilor o măsură generalizată a curiozității științifice numită “dorința de a plăti”; le-am arătat o poză cu un videoclip pe care îl puteau viziona și i-am întrebat dacă vor niște autocolante sau să vizioneze videoclipul. Dacă au vrut să vizioneze videoclipul, am mărit “pachetul” autocolantelor până când au trecut la a prefera autocolantele. Dacă au vrut autocolante, am scăzut “pachetul”, până când au trecut la a prefera să vadă videoclipul. Acest lucru ne-a furnizat o “valoare” a măsurii în care copiii acordă interes pentru noi informații din știință (cuprinse în video).

Ce ați aflat din experiment?

Mă așteptam ca acei copii din grupul în care au fost încurajați să pună mai multe întrebări să pună mult mai multe întrebări atunci când au avut de făcut activitatea și am sperat că acești copii ar putea arăta unele îmbunătățiri ale cunoștințelor și unele îmbunătățiri în nivelul de curiozitate generalizată / interes în conținutul științei, măsurată prin “dorința de a-plăti” sarcina.

Nu am văzut dovezi puternice că instruirea bazată pe punerea de întrebări i-a învățat pe copii să pună pur și simplu mai multe întrebări: Copiii aflați în mediul care încuraja punerea de întrebări nu au pus mai multe întrebări despre un animal nou decât copiii aflați în experimentul de ascultare.

Cu toate acestea, am găsit un efect enorm asupra “dorinței de a plăti.” Copiii aflați în grupul bazat pe întrebări au fost dispuși să plătească mult mai multe autocolante pentru un conținut științific nou decât copiii aflați în grupul de ascultare atentă. Am constatat, de asemenea, că copiii aflați în grupul cu întrebările au dobândit marginal mai multe cunoștințe științifice decât ascultătorii atenți.

În plus, practica cu întrebări a fost mai benefică pentru copiii cu cunoștințe de bază mai scăzute, sugerând că solicitarea de întrebări se demonstrează a fi o promisiune în a spori motivația copiilor de a învăța și de a egaliza disparitățile academice.

În mod natural copiii pun întrebări, câteodată întreabă nonstop, dar ai menționat că, de obicei, curiozitatea științifică în școala elementară descrește de-a lungul timpului. De ce se întâmplă asta?

Aceasta este o întrebare importantă. Există multe ipoteze posibile pe masă. Una dintre ele este că mulți profesori și școli sunt forțați să se concentreze pe predarea și testarea faptelor, mai degrabă decât să se concentreze pe procesul de descoperire și mecanismele cauzale care explică procesele. Este greu să dezvolți teste standardizate la scară largă care măsoară procesele de descoperire, așa că este de înțeles că accentul a devenit din ce în ce mai mult pe predarea pentru test.

Mai mult, oamenii ar putea crede în mod eronat că copiii mici nu sunt capabili să înțeleagă mecanismele cauzale, dar acest tip de cunoștințe este accesibil preșcolarilor (și, eventual, chiar mai tineri) și susține raționamentul abstract și construirea teoriei intuitive. Mintea este în mod natural predispusă să obțină recompense de la construirea modelelor lumii, dar nu există o mulțime de recompense pentru memorarea faptelor. Deci, această concentrare din școlile americane pe predarea faptelor în pofida peste descoperirii ar putea anula curiozitatea.

În al doilea rând, profesorii și părinții au agende și limite de timp – acest lucru necesită oprirea întrebărilor nesfârșite pentru a se concentra asupra informațiilor cerute la “test” – și astfel copiii ar putea învăța că acest tip de căutare ( a de ce-urilor) nu este valoros. În al treilea rând, mulți profesori și părinți consideră că știința este intimidantă, astfel încât ar putea, în mod neintenționat, să modeleze frica sau evitarea în jurul acestor subiecte, care ar putea fi absorbite de copii.

În cele din urmă, curiozitatea este stârnită de incertitudine, dar multe școli cred că există un singur “răspuns corect” și că profesorii trebuie să pară întotdeauna informați. Prin faptul că nu modelăm modestia intelectuală și nu recunoaștem propria noastră nesiguranță cu privire la lume, le transmitem copiilor aceste credințe care le ucid curiozitatea.

Cum pot echilibra profesorii încurajarea punerii de întrebări cu menținerea copiilor concentrați pe o anumită sarcină?

Ei bine, aceasta este întrebarea de un milion de dolari. Cum promovăm o dragoste continuă de învățare și responsabilizare ținând cont de faptul că suntem limitați în timpul și subiectele noastre? Chiar și în propriul nostru studiu, am constatat că mai multe întrebări nu sunt neapărat mai bune. În studiul nostru, copiii aflați în grupul cu întrebările, care au pus mai multe întrebări în timpul cercetării, nu i-au depășit pe copiii din același grup care au întrebat mai puțin. Educatorii și psihologii au vorbit mult timp despre importanța “calității” peste “cantitate” – iar întrebările nu fac probabil excepție.

Goren Gordon unul din prietenii mei și un robotician genial studiază, de asemenea, curiozitatea copiilor. El vizitează școala copiilor săi o dată pe săptămână și îi încurajează pe copii să pună întrebări. Cred că acordă un punct pentru fiecare întrebare adresată; două puncte pentru fiecare întrebare adresată la care nu știe răspunsul; și trei puncte pentru fiecare întrebare adresată la care Google nu are un răspuns. Copiii iubesc vizitele lui și, până la sfârșitul anului școlar se gândesc din greu la ce întrebări să-i pună data viitoare, pentru a vedea dacă îl pot pune în încurcătură. Așadar, recompensarea copiilor pentru “calitate” ar putea fi un instrument care îi face pe copii să-și implice curiozitatea și să mențină în continuare sălile de clasă concentrate pe subiectele în discuție din materia la zi.

În general, de ce sunt importante întrebările?

Pentru învățători și părinți, întrebările îl ajută pe educator să vadă unde apar confuziile pentru a permite construirea mai eficientă a lecțiilor/ informației. Dar întrebările pot, de asemenea, să construiască interes, curiozitate și chiar să sprijine învățarea în mod direct. De exemplu, întrebările pot împuternici elevul să își asume responsabilitatea asupra propriei învățări, ceea ce ar putea duce la un interes suplimentar, în afara clasei. Întrebările sunt o modalitate foarte bună pentru elevi de a practica gândirea despre conexiunea mai largă a lucrurilor pe care le învăță.

Întrebările îl ajută, de asemenea, pe cursant să identifice punctele în care încă mai are incertitudini și unde are nevoie de lămuriri sau ajutor.

Întrebările sunt un mijloc de “învățare prin gândire” – prin încadrarea cunoștințelor cu o întrebare, cursanții ajută la concentrarea propriei gândiri. Ele pot evidenția conflicte în gândire, un pas necesar spre schimbarea conceptuală. În acest fel, simpla adresare a unei întrebări ar putea ajuta un elev să descopere un răspuns pe care nu știa că îl are deja în minte!

Sursa: https://www.gse.harvard.edu/news/ed/22/11/it-better-ask-questions-or-listen-carefully