Iată și cel de al doilea articol din seria propusă de A.J. Juliani despre Principiile învățării. Așa cum ați văzut din titlu, acest articol este dedicat contextului de învățare.
Notă: Acesta este cel de al doilea articol din noua serie intitulată “Principiile învățării”. Fiecare articol va acoperi unul dintre cele 10 principii diferite, extrase direct din cercetare și practicile de instruire și au ca scop să ne ajute pe noi toți să învățăm. Această serie nu este doar despre învățarea elevilor. Dacă ne referim doar la ei, este vorba despre toți elevii, indiferent de nivel, talente sau dificultăți în învățare. Dar pot beneficia de ele cu toții – colegii profesori, angajații școlii, antrenorii, liderii, părinții, adolescenții și, da, copiii, pot beneficia cu toții de aplicarea acestor principii pentru a crea experiențe de învățare semnificative și valoroase. Ceea ce am văzut în ultimii doi ani în mod special, este că publicul are de multe ori idei interpretate greșit cu privire la ceea ce înseamnă să înveți, și modul în care noi (ca oameni) putem învăța cel mai bine. Această serie va arunca sperăm, într-un mod non-academic, o lumină asupra principiilor care stau la baza experiențelor antrenante și de responsabilizare care promovează învățarea profundă.
Primul articol din serie a abordat Principiul Nr. 1 – Atenția.
Dacă nu ați apucat să-l citiți îl găsiți aici:
sau aici:
Read the Previous Post – The Principles of Learning: It All Starts With Attention
Principiul de învățare #2: Contextul este parte integrantă a învățării
Poate că ai mai auzit această poveste:
Un grup de orbi a auzit că un animal ciudat, numit elefant, a fost adus în oraș, dar niciunul dintre ei nu-i cunoștea forma și mărimea. Din curiozitate, ei au spus: “Trebuie să-l inspectăm și să-l cunoaștem prin singurul mod de care suntem capabili, prin atingere”.
Deci, au căutat animalul, și când l-au găsit au început să bâjbâie atingând partea de care erau cel mai apropiați. Primul orb, a cărui mână a nimerit pe trompa elefantului a spus “Această ființă este ca un șarpe gros”.
Un altul, a cărui mână a ajuns pe ureche, a spus că i se pare un fel de evantai.
O altă persoană din grupul orbilor, a cărui mână era pe picior, a spus că elefantul este ca un stâlp, sau ca un trunchi de copac.
Orbul care a pus mâna pe partea laterală a trunchiului a spus că elefantul, “este un zid”.
Iar altul care i-a pipăit coada, a descris-o ca pe o frânghie.
Ultimul, care i-a atins colții de fildeș, a afirmat că elefantul este ceva dur, neted și ascuțit ca o suliță.
Morala acestei parabole este că oamenii au tendința de a pretinde că știu adevărul absolut pe baza experienței lor limitate, subiective, deoarece ignoră experiențele limitate, subiective ale altor oameni, care pot fi la fel de adevărate.
Nu pot decât să atest faptul că am făcut acest lucru de nenumărate ori în viața mea personală și profesională. E greu să nu o faci. Suntem modelați de experiențele noastre, dar toate sunt limitate la un domeniu de aplicare.
Pe măsură ce continui să mă dezvolt profesional și personal, unul din lucrurile care mă frapează este cât de puternic sunt menținute opiniile mele, chiar și în fața unor fapte noi.
Recent, această parabolă m-a făcut să conștientizez ceva.
La locul de muncă mi-am exprimat cu convingere o opinie, care a fost contestată de noi cercetări.
Ca antrenor, am avut o opinie fermă care a fost contestată de o perspectivă exterioară.
Ca părinte, la fel, am avut o opinie fermă, care a fost contestată de societate.
Asta nu înseamnă că opiniile mele nu au avut niciun merit. Cred că au avut.
Dar, ele s-au bazat pe un singur model de gândire, modelat de experiența mea.
În lumea de astăzi, în care opiniile sunt împărtășite în mod liber oriunde te întorci, este mai important ca niciodată să te oprești, să gândești și să utilizezi modelele mentale pentru a îți înțelege raționamentul.
CE ESTE UN MODEL MENTAL?
După cum spune autoarea Shane Parrish,
“Modelele mentale sunt modul în care înțelegem lumea. Nu numai că ele modelează ceea ce gândim și modul în care înțelegem informațiile, dar modelează toate conexiunile și oportunitățile pe care le vedem. Modelele mentale sunt modul în care noi simplificăm complexitatea, motivul pentru care considerăm că unele lucruri sunt mai relevante decât altele și modul în care raționăm.”
Un model mental este pur și simplu o reprezentare a modului în care funcționează ceva. Nu putem păstra toate detaliile lumii în creierul nostru, așa că folosim modele pentru a simplifica complexul, spărgându-l în bucăți ușor de înțeles și de organizat.
https://www.julian.com/blog/mental-model-examples
Iată mai jos un extras din cartea Great Mental Models Book (pe care o puteți asculta gratuit în Audible now):
Calitatea gândirii noastre este proporțională cu numărul de modele din capul nostru și depinde de utilitatea lor în situația la îndemână. Cu cât aveți mai multe modele – cu cât este mai mare caseta de instrumente – cu atât este mai probabil să aveți modelele potrivite pentru a vedea și înțelege realitatea. Se pare că atunci când vine vorba de îmbunătățirea capacității de a lua decizii varietatea contează.
Cei mai mulți dintre noi, însă, suntem specializați. În loc de o mare panoplie de modele mentale, avem câteva din disciplina noastră. Fiecare specialist vede ceva diferit.
În mod implicit, un inginer tipic va gândi în sisteme. Un psiholog va gândi în termeni de stimulente. Un biolog va gândi în termeni de evoluție. Punând aceste discipline împreună în capul nostru, putem examina o problemă într-un mod tridimensional. Dacă ne uităm la problemă doar într-un singur mod, cu siguranță vom avea un unghi mort. Iar unghiurile oarbe te pot ucide.
Iată un alt mod de a te gândi la acest lucru. Când un botanist se uită la o pădure, el se poate concentra asupra ecosistemului, pe când un ecologist vede impactul schimbărilor climatice, un inginer silvic examinează starea creșterii copacilor, iar un om de afaceri se va gândi la valoarea terenului. Niciunul nu greșește, dar nici unul dintre ei nu este capabil să descrie întregul domeniu de acțiune și valoarea pădurii. Schimbul de cunoștințe sau învățarea elementelor de bază ale celorlalte discipline ar duce la o înțelegere mai bine conturată, care ar permite luarea unor decizii inițiale mai bune cu privire la gestionarea pădurii.
Sau, ca să o spunem mai simplu, trebuie să vedem Elefantul din toate punctele de vedere pentru a înțelege cu adevărat animalul.
MUNCA NOASTRĂ O REPREZINTĂ CREAREA DE MODELE MENTALE
În ultimele luni, am fost ocupat cu construirea cursului și comunității noastre despre Predarea Mastermind pentru Adulți*. Cercetările efectuate cu privire la cele mai bune modele de învățare și practici de workshop susținute de știință mi-au provocat într-adevăr experiențele proprii și gândirea convențională.
* https://ajjulinani.samcart.com/products/teaching-adults-mastermind-group-trial/
De asemenea, este fascinantă înțelegerea modului în care cercetarea poate fi contestată și demascată de alte studii. Am început cu 50 de strategii diferite de workshop, dar în cele din urmă a ajuns la 10, cele care au trecut testul timpului de lucru într-o varietate de situații.
Gândiți-vă la testul Marshmallow. Sunt sigur că mulți dintre voi au auzit despre testul Marshmallow, dar în cazul în care nu ați făcut-o acesta poate fi parafrazat aici:
În experimentul original Marshmallow** (cu bezele) de la Stanford, copiilor li s-a dat câte o bezea. Ei puteau mânca bezeaua imediat; sau, dacă așteptau cincisprezece minute ca experimentatorul să se întoarcă fără să mănânce bezeaua, li se promitea că vor primi o a doua bezea. Chiar mai interesant, în alte studii făcute cu două decenii mai târziu, copiii care au așteptat mai mult pentru a primi cea de a doua bezea, adică au arătat că au capacitatea de a-și amâna satisfacția, au avut scoruri mai mari la testele SAT, performanțe școlare mai bune, și chiar și-au îmbunătățit Indicele de masă corporală. Acest lucru este interpretat în mod normal ca indicând importanța autocontrolului și a satisfacției întârziate pentru succesul în viață.
** https://en.wikipedia.org/wiki/Stanford_marshmallow_experiment
Eu am crezut că acest studiu a arătat tot ce trebuia să știm despre tăria de caracter și de ce este atât de important pentru copiii noștri să aibă o mentalitate de creștere. Am urmărit discursul TED al Angelei Duckworth pe această temă și l-am împărtășit cu toți cei pe care îi cunoșteam în educație. Deși predicam o mentalitate de creștere, mintea mea era “fixată” pe acest studiu fără să mă gândesc la context.
Dar, așa cum tinde să o facă, contextul m-a făcut să regândesc lucrurile:
Într-o nouă variantă a experimentului Marshmallow intitulat “Gustări raționale”, Celeste Kidd, Holly Palmeri și Richard N. Aslin de la Universitatea din Rochester le-au oferit copiilor teste similare cu un nou context.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0010027712001849 – Gustări raționale: Luarea deciziilor copiilor mici cu privire la sarcina bezelei este moderată de convingerile despre fiabilitatea mediului
Cercetătorii i-au împărțit pe copii în două grupe și le-au cerut să facă proiecte artistice. Copiii din primul grup au primit fiecare o cutie mică de creioane colorate folosite și li s-a spus că, dacă vor putea aștepta, cercetătorul le va aduce mai multe și mai bune materiale de artă. Cu toate acestea, după trei minute, adultul s-a întors și le-a spus copiilor că a făcut o greșeală și nu mai există provizii de artă, așa că va trebui să folosească creioanele originale. Copiii din cea de-a doua grupă au trecut prin aceeași rutină, cu excepția faptului că adultul și-a îndeplinit promisiunile, aducând copiilor materiale de artă mai multe și mai bune.
Copiilor din primul grup li s-a spus să aștepte și au fost mințiți. Copiilor din cel de al doilea grup li s-a spus să aștepte și au fost recompensați pentru răbdare.
Acum, pentru următoarea reluare a experimentului, adultul le-a dat copiilor din primul grup câte un singur autocolant și le-a spus că, dacă așteaptă, le va aduce mai multe autocolante de folosit. Din nou, adultul s-a întors și a spus că nu mai există autocolante.
Copiii din al doilea grup au parcurs aceeași rutină cu autocolante și au fost răsplătiți din nou pentru răbdarea lor.
Abia după aceste două rutine cu materialele de artă și autocolantele, cercetătorii au repetat în cele din urmă testul clasic cu bezea cu ambele grupuri.
Și iată ce s-a întâmplat:
Rezultatele au demonstrat că copiii au fost mult mai raționali decât am fi crezut.
Dintre cei 14 copii din grupa 1, cărora li s-a demonstrat că experimentatorii erau adulți pe cuvântul cărora nu te poți baza, 13 dintre ei au mâncat prima bezea.
8 din cei 14 copii din grupul cu adulți de încredere, au așteptat cincisprezece minute ca să primească a doua bezea. În medie, copiii din grupa 1, cu adulți nesiguri, au așteptat doar 3 minute, iar cei din grupul de încredere 2 au așteptat 12 minute.
Eu am luat rezultatele primului test cu bezea la valoarea nominală. Nu m-am gândit cât au fost de diferite experiențe copiilor în gospodăriile în care au crescut. Nu m-am gândit în ce context de viață au trăit unii dintre copii față de ceilalți copii din experiment.
Contextul schimbă totul.
Dacă nu cunoaștem contextul fiecărui copil, putem crede că studiile, cercetarea și cele mai bune practici funcționează la fel pentru toți elevii, indiferent de contextul pe care îl aduc cu ei în școală.
Mi s-a reamintit de prea multe ori de incapacitatea mea de a vedea contextul unei situații, că aceasta este o parte integrantă a conversațiilor despre învățare.
Asta e speranța mea cu această serie de articole, că principiile de învățare vor fi piese integrante, care în cele din urmă duce la o practică mai informată și experiențe mai bune de învățare pentru toți.
Sursa: https://www.ajjuliani.com/blog/the-principles-of-learning-wired-to-learn-in-may-ways
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 