Așa cum ne-a obișnuit în ultimii ani, A.J. Juliani începe în această vară o nouă serie de articole care să vină în sprijinul educatorilor. Seria din această vară are ca temă principiile învățării. Poate că unora li se va părea inutilă tema, ”doar am învățat deja despre asta”, dar nouă ni se par utile, mai ales că aceste principii se cam uită atunci când se formulează noi politici în educație. Dar, să-i dăm cuvântul lui Juliani:

Notă: Acesta este primul articol dintr-o nouă serie “Principiile învățării”.

Fiecare articol va aborda unul dintre cele 10 principii diferite care provin direct din cercetare și practici de instruire și este menit să ne ajute pe noi toți să învățăm.

Această serie nu este doar despre elevi. Este vorba despre toți cei care învață.

Colegii, angajații, antrenorii, liderii, părinții, adolescenții și copiii da, ei cu toții pot beneficia de aplicarea acestor principii, pentru a învăța sau pentru a crea experiențe de învățare semnificative și valoroase.

Ceea ce am văzut în ultimii doi ani în mod specific, este că publicul are de multe ori idei interpretate greșit cu privire la ceea ce înseamnă să înveți, și despre modul în care noi (ca oameni) putem învăța cel mai bine. Sperăm că această serie va arunca o lumină mai bună, într-un mod non-academic, asupra principiilor care stau la baza experiențelor antrenante și de responsabilizare care promovează învățarea profundă.

Principiul de învățare #1: Învățarea nu se petrece fără atenție

La nivelul de bază, învățarea înseamnă atenție. Suntem croiți pentru a învăța.

Cu toate acestea, nu putem învăța fără ca atenția (și simțurile) noastre să fie adaptate la mediul și situația în care poate avea loc învățarea.

Când vrei să înveți cum să conduci o mașină, trebuie să fii atent la drum, la volan, la picioare și la tot ce se întâmplă în jurul tău.La fel se întâmplă și cu mersul pe bicicletă, cu învățarea înotului, cu fotografierea unui meci de baschet, cu cântatul la pian etc.

Cu toate acestea, când vine vorba de experiențe de învățare “formale”, predăm adesea în moduri care necesită din partea elevilor puțină atenție sau deloc.

Stai și ascultă. Stai și privește.

Este posibil să acoperim tot conținutul necesar și să împărtășim o sută de exemple despre abilitățile care sunt implicate, dar fără atenție nu are loc învățarea.

Am împărțit acest articol în patru secțiuni scurte, care subliniază rapid ceva ce majoritatea dintre noi știm: Atenția contează dacă doriți să apară învățarea.

Pentru cei care pot fi în mulțimea celor care “ia prea mult timp, nu am citit” (eu sunt în acest grup în foarte multe situații), aici este un scurt rezumat al fiecărei secțiuni pe care le vom aborda mai în profunzime pe tot parcursul articolului:

1. Învățarea începe cu atenția. Este aproape imposibil să înveți dacă nu ești atent. Și oricărui lucru îi acorzi atenție are capacitatea de a se transforma în învățare.

2. Atenția se întâmplă din două motive: Necesitate și interes. Natura folosește necesitatea pentru a ne conduce pe bucle de feedback de învățare rapidă. Când încercăm să producem starea de necesitatea (gândiți-vă la: trebuie să învățați acest lucru din cauză că mâine aveți un test) urmează o cultură a conformității. Când permitem interesului să ne atragă atenția, urmează angajamentul față de procesul de învățare.

3. Relațiile au un impact direct asupra atenției și, prin urmare, asupra învățării.

4. Învățarea are loc în capul nostru. Dar înțelegerea celor învățate este demonstrată în afara capului nostru.

Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă în afara capului nostru oferă o mulțime de indicii dacă învățăm sau nu. Atenția este un indiciu foarte mare.

Alăturați-vă mie în abordarea aprofundată a primului principiu al acestei serii, care este și cel care conduce toate principiile care urmează. Pentru că, fără atenție, învățarea nu se poate întâmpla.

Învățarea ÎNCEPE cu Atenția

Dacă ai citit până acum, sunt șanse să te intereseze acest subiect. Sau, poate cineva te-a determinat să citești asta pentru o clasă, un curs sau din alt motiv. În orice caz, așa începe învățarea. Tu, elevul, trebuie să fii atent în mod activ pentru a învăța ceva. Nu există altă cale.

Iată cum descrie Peter Nilsson pe blog-ul său, Simțuri și senzații*, cele patru etape ale învățării:

* http://www.senseandsensation.com/

”Deci, cum învață oamenii ? Care sunt mecanismele memoriei? Putem distila mii de articole și cărți în ceva care este gestionabil, digerabil și aplicabil în sălile noastre de clasă?

Da. Pe scurt, procesul cognitiv de învățare are patru etape de bază:

1. Atenția: filtrul prin care experimentăm lumea

2. Codificarea: cum procesăm ceea ce atenția noastră admite în minte

3. Stocarea: ce se întâmplă odată ce informația intră în creier

4. Regăsirea: rechemarea informațiilor sau a comportamentului respectiv

Aproape tot ceea ce facem sau știm, învățăm prin aceste etape, pentru că învățarea noastră este memoria, iar cea mai mare parte a memoriei noastre este influențată de aceste patru procese: la ce acordăm atenție, cum o codificăm, ce se întâmplă cu ea în partea de stocare și când și cum o regăsim.”

Acesta este motivul pentru care începem cu Atenția.

De cele mai multe ori acordăm atenție din două motive: Interes sau Necesitate.

Creierul nostru este inundat cu informații dintr-o lume multi-senzorială care aruncă spre noi sunete, priveliști, sentimente și orice altceva ajunge la noi, în succesiune rapidă. Cu toate aceste informații care vin la noi, avem tendința de a acorda atenție lucrurilor de care suntem curioși și interesați sau informațiilor care au o corelație directă cu bunăstarea noastră fizică, emoțională sau psihologică.

Problema este că atenția noastră poate fi atrasă în multe direcții diferite. Dacă citiți articolul pe telefon, poate apare pe lângă acesta un alt text sau o alertă de pe rețelele de socializare sau un apel telefonic. Dacă citiți acest lucru pe computer, poate că un nou e-mail tocmai a venit de la cineva de la locul de muncă sau de acasă. Cineva ar putea să-ți strige numele în timp ce citești sau poate pur și simplu ți-ai pierdut interesul și vrei să mergi să te uiți la un videoclip, să joci un joc, să citești altceva sau să te plimbi. Toate aceste lucruri sunt părți normale ale vieții și ne pot distrage atenția de la a învăța un lucru și ne pot muta accentul, atenția spre altceva.

De ce contează atenția (și cum să o obțineți)

Am petrecut mult timp învățând despre cum să atragem atenția copiilor și să-i motivăm în experiențele de învățare. Am petrecut mai puțin timp pentru cercetarea cursanților adulți, cu toate acestea, există atât de mult suprapuneri încât o mare parte din recomandări funcționează atât pentru adulți, cât și pentru tineri. Într-un articol recent din NPR autorul Edward Deci adâncește unele dintre constatări:

https://www.npr.org/sections/goatsandsoda/2018/06/21/621752789/a-lost-secret-how-to-get-kids-to-pay-attention?t=1655913489592 – Un secret pierdut: Cum să-i faci pe copii să fie atenți

”Deși neurologii abia încep să înțeleagă ce se întâmplă în creier în timp ce suntem atenți, psihologii au deja o înțelegere destul de bună a ceea ce este necesar pentru a-i motiva pe copii.

Psihologul Edward Deci studiază de aproape 50 de ani acest lucru, la Universitatea din Rochester**.

Și ce spune el că este unul dintre cele mai importante ingrediente pentru motivarea copiilor?

“Autonomia”, spune Deci. “Pentru a face ceva cu acest sentiment deplin de dorință și alegere.”

Multe studii au arătat că atunci când profesorii promovează autonomia, stimulează motivația copiilor de a învăța, de a face față provocărilor și de a acorda atenție”, spune Deci.

”Dar, în ultimele decenii, unele părți ale culturii noastre s-au îndreptat în cealaltă direcție”, spune el. ”Profesorii au început să ia autonomia de la copii – mai ales în unele școli.”

“Unul dintre lucrurile pe care le-am făcut în sistemul școlar american este să-l facem din ce în ce mai mult un sistem control și nu de susținere***, spune Deci.

Iar această lipsă de autonomie în școală inhibă capacitatea copiilor de a acorda atenție”, spune el.

** http://www.sas.rochester.edu/psy/people/faculty/deci_edward/

*** https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1477878509104318?journalCode=trea – Autonomia, competența și relațiile în clasă. Aplicarea teoriei auto-determinării la practica educațională

Deci, cum putem construi pe ideea de autonomie și alegere?

Sună atât de simplu, dar în majoritatea locurilor de muncă și a școlilor noastre oamenii fac exact opusul, concentrându-se pe conformitate. Cel mai simplu lucru de făcut este acela de a oferi de fapt oamenilor alegerea în ceea ce privește propria învățare:

– Calvin, eu și mama ta ne-am uitat pe carnetul tău de note și credem că te-ai putea descurca mai bine de atât.

– Dar mie nu-mi pace școala.

– De ce nu? Îți place să citești și îți place să înveți. Știu că-ți place. Adică ai citit toate cărțile cu dinozauri care au fost scrise vreodată și ai învățat o mulțime de lucruri. Cititul și învățatul sunt interesante, nu-i așa?

– Mda.

– Așa că de ce spui că nu-ți place școala?

– Nu citim despre dinozauri…

Numai dacă lucrurile ar fi la fel de ușoare ca în cazul lui Calvin!

Deși este posibil să nu putem oferi întotdeauna cursanților posibilitatea de a alege ceea ce le atrage atenția, ne putem concentra asupra autonomiei, proprietății și agenției ca factori de conducere a învățării. Una din întrebările pe care John Spencer și cu mine o punem în cartea noastră, Empower, este:

– “Ce decizii iau eu pentru cursanți pe care le-ar putea lua singuri, pentru ei înșiși?”

Această simplă întrebare poate conduce la mult mai multă de atenție și ne poate scoate dintr-un făgaș de conformitate. Când le spunem în mod constant cursanților ce să facă, în loc să le permitem să ia decizii pe cont propriu, scoatem tot aerul din experiență. Iar atunci când le oferim autonomie, există mult mai multe conversații despre învățarea care se întâmplă, iar asta va conduce, la rândul ei, la relații mai bune și creștere pe tot parcursul procesului.

– https://m.youtube.com/watch?v=yU78i7Hmg6A&feature=emb_title – Relațiile contează cu adevărat în învățare?

Știm că relațiile au impact asupra învățării, dar principalul motiv pentru care se întâmplă asta probabil nu te va șoca. Suntem atenți la oamenii cu care avem relații. Când cunoaștem pe cineva, avem încredere în cineva și ne bucurăm să fim în preajma cuiva, este mai probabil să fim atenți atunci când învățăm cu el. În Journal of Student Engagement (2012) Lauren Liberante scrie:

”Relația profesor-elev este unul dintre cele mai puternice elemente din mediul de învățare. Un factor major care afectează dezvoltarea elevilor, implicarea școlară și motivația academică, relațiile profesor-elev stau la baza contextului social în care are loc învățarea (Hughes & Chen,2011; Roorda et al.,).

Cercetările lui Liberante (alături de multe altele) susțin că relațiile din sistemul nostru de învățământ se pot dovedi a fi cea mai eficientă modalitate de a îmbunătăți implicarea elevilor.

Toți cei care predăm și lucrăm cu copiii înțelegem importanța relațiilor. Știm că petrecând timpul ajutând un elev 1-la-1 face mai mult decât învățarea în cadrul unui grup mic. Cu toate acestea, uităm adesea cât de multă influență putem avea asupra învățării unui elev.

Înapoi la elementele de bază

Scopul principal al seriei Principiile învățării este de a se concentra pe ceea ce funcționează de fapt în învățare.

În anul 2022, datorită tehnologiilor digitale care sunt aparent un “creier exterior” conectat la gândurile, sentimentele și emoțiile noastre de zi cu zi, există o luptă constantă pentru atenție care se desfășoară oriunde ne-am afla. Această juxtapunere este prezentată perfect într-un articol recent din revista NCBI, Rolul atenției în învățarea în era digitală de Jason M. Lodge și William J. Harrison:

– https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6430174/

Probabil că cel mai important element legat de atenție, care este relevant pentru modul în care informațiile sunt procesate în mediile digitale, este capacitatea sa restrânsă. Oamenii au doar resurse neuronale limitate pentru a procesa complexitatea mediului înconjurător. Mai mult decât atât, există un număr infinit de moduri în care am putea acționa în orice situație dată la un moment dat.

Capacitatea cognitivă de a ne aloca atenția în mod selectiv ne permite să acordăm prioritate doar unora dintre elementele mediului în timp ce le filtrăm pe altele. Un exemplu de acum clasic de astfel de filtrare este cunoscut sub numele de “efectul cocktail party” [26,27]: atunci când stau într-o cameră plină de oameni care vorbesc unul cu altul, este necesar un efort relativ mic pentru a ne adapta la un singur vorbitor care ne interesează. Într-un astfel de caz, vorbitorul selectat poate fi înțeles cu ușurință, în timp ce toate conversațiile din jur se transformă într-un zgomot de fundal incoerent.

Acest fenomen, ascultând selectiv doar o singură sursă auditivă printre multe altele, demonstrează capacitatea cognitivă de a filtra în mod voluntar informațiile în funcție de obiectivele noastre interne.

În unele cazuri însă, atenția noastră este captată involuntar. Luați în considerare să ascultați din nou selectiv un singur vorbitor la o petrecere de cocktail, dar, aparent de nicăieri, auziți că numele vostru este rostit de cineva pe care l-ați ignorat anterior. Filtrarea auditivă s-ar schimba automat pentru a se adapta la acest nou vorbitor, făcând conversația lor clară, în timp ce cuvintele vorbitorului anterior devin incoerente.

Astfel, deși atenția ne poate concentra foarte mult gândurile și acțiunile doar asupra unor aspecte ale mediului nostru, modurile în care ne alocăm atenția depind atât de obiectivele noastre interne, cât și de factorii externi.

Acesta este motivul pentru care toate standardele, obiectivele și aspectele banale ale învățării nu contează decât dacă elevii noștri sunt atenți în mod activ.

Prin urmare, atunci când planificăm experiențe de învățare, primul obiectiv ar trebui să fie întotdeauna: “Cum putem capta atenția cursanților noștri în moduri semnificative și relevante?”

Când vom face acest lucru, va urma și învățarea.

După cum se spune în Mandalorian,

“Aceasta este calea”.

Sursa: https://www.ajjuliani.com/blog/the-principles-of-learning-it-all-starts-with-attention