Să te joci ca să înveți în gimnaziu și liceu

În articolul trecut v-am prezentat câteva activități amuzante, sau jocuri educative, dacă vreți, care pot fi utilizate pentru dezvoltarea vocabularului. Din comentariile la articol am înțeles că mulți educatori consideră astfel de activități potrivite doar pentru grădiniță și/ sau clasele primare. Așa că astăzi venim cu argumente care susțin că jocul poate și este indicat să-l folosiți și la clasele mai mari. Cea care explică de ce și cum se folosește jocul pentru învățare este Dr. în Ed. Kara B. Douma.

Dr. Kara Douma este în prezent un supervizor al programelor de arta limbajului pentru toate clasele (pre-K – 12) din statul New Jersey, SUA. Are un total de 18 ani de experiență didactică și de supervizare, în domeniul artei limbajului și în programe de educație specială. Dr. Douma a predat de asemenea, la Centrul pentru Tineri Talentați de la Universitatea Johns Hopkins. Și a utilizat certificarea ei de profesor-consultant pentru dizabilități de învățare (LDTC) în întreaga sa activitate și a servit ani de zile și ca profesor adjunct în domeniul educației la Universitatea Monmouth.

Lucrări creative realizate la ora de geografie. Photo by Vanessa Loring on Pexels.com

Învățarea bazată pe joc îi poate ajuta pe elevii mai mari să-și amintească materiale noi și să-și transfere învățarea dintr-un context în altul, spune Dr. Kara

Jocul este apreciat ca metodă la nivelul școlii elementare, dar este rareori abordat la nivel de gimnaziu și liceu.

Un susținător puternic al jocului pentru a învăța* este Dr. Peter Gray, profesor la Boston College, care discută în studiile lui despre importanța jocului pentru copii și adulți. În cartea Free to Learn (Liber să te joci)**, Gray definește jocul ca o metodă care include elemente de imaginație, auto-direcționare și o experiență în care mijloacele folosite în joc sunt evaluate la fiecare final de etapă.

* https://www.washingtonpost.com/national/health-science/why-its-good-for-grown-ups-to-go-play/2017/05/19/99810292-fd1f-11e6-8ebe-6e0dbe4f2bca_story.htmlWhy it’s good for grown-ups to go play (De ce este bine pentru cei mari să se joace)

** https://www.goodreads.com/en/book/show/15843125-free-to-learnFree to Learn: Why Unleashing the Instinct to Play Will Make Our Children Happier, More Self-Reliant, and Better Students for Life – (Liber să te joci: De ce eliberarea instinctului de a se juca îi va face pe copiii noștri mai fericiți, mai încrezători în forțele proprii și elevi mai buni întreaga viață)

Deoarece jocul se centrează în jurul curiozității și provine din auto-direcționare, să explorăm câteva idei despre ce condiții pot fi create pentru a încuraja jocul în aria de conținut din sala de clasă.

Photo by Pixabay on Pexels.com

Configurarea pentru joc

Imaginați-vă ce ar face cursanții dumneavoastră dacă ați întrerupe o lecție și le-ați cere să folosească plastilina pentru a construi ceva care să-i ajute la înțelegere sau să ilustreze un concept științific sau matematic pe care l-au învățat.

Pentru început, să ne uităm la modul în care putem oferi obiecte precum plastilina pentru jocul elevilor. În afară de a crea ceva la scară largă, cum este de exemplu ceea ce a proiectat de ani în urmă arhitectul David Rockwell***, să ne uităm pur și simplu la resursele care pot exista în școala noastră sau în sala de clasă.

*** https://www.rockwellgroup.com/projects/imagination-playgroundImagination Playground

Ca o sugestie, profesorii de gimnaziu și liceu pot planifica instruirea cu materiale fizice existente de obicei în clasă, cum ar fi creta de la tablă, ață, piese Lego, vopsele, sclipici, plastilină, tije și conectori, marionete, jocuri și multe altele. Aceste materiale inspiră activități practice, creative, care permit elevilor să-și exprime învățarea în moduri diferite.

Când profesorii folosesc o serie de materiale pentru a încuraja jocul cu scop de învățare, elevii tind să-și amintească mai bine materia învățată, deoarece sunt încurajați să folosească mijloace multi-senzoriale, într-un mod auto-dirijat.

Această învățare va rămâne încorporată cu exerciții de reflecție asupra materialului, pe măsură ce elevii se gândesc la procesul de joc în lumina a ceea ce învață. Astfel de materiale le permit cursanților să-și construiască înțelegerea iar ideile să prindă viață pe măsură ce ei proiectează obiectele realizate manual.

Adolescenți explorând un text despre cucerirea spațiului. Photo by Kindel Media on Pexels.com

Utilizarea Stațiilor de resurse

Indiferent de aria de conținut în care predau, profesorii pot lăsa la îndemâna elevilor resurse pentru jocuri exploratorii și pot aloca timp pentru a-i lăsa pe elevi să se joace pentru a învăța.

Materialele practice pot fi folosite pentru a înțelege lucrurile învățate, rezultând produse diferite în funcție de modul în care fiecare elev își procesează cunoștințele. De exemplu, încercați să creați stații de resurse pentru ca elevii să se joace cu ideile lor.

Ca exemple, vă pot sugera trei exemple de stații de resurse, care ar putea include:

– o “stație a artistului” cu hârtie maronie și de desen, creioane colorate, markere, sclipici, vopsele, lut și alte unelte;

– o stație “set it in motion” (pune în mișcare) cu șosete (din care se pot crea marionete), bețe de lemn ca cele pentru înghețată, fire, autocolante, ață, markere și cutii de șervețele goale; și

– o “stație de construcție” cu fire de nailon, mărgele, fire de ață colorată, tije și conectori și piese de Lego.

Elevii aleg stația de lucru în funcție de materialele care îi inspiră să se joace și să creeze.

După ce termină de lucrat în aceste stații, elevii pot fi rugați să reflecteze asupra a ceea ce au creat, eventual scriind, vorbind cu un partener sau completând un ”bilet de ieșire”.

Cu aceste informații, profesorul poate folosi rezultatele jocului și reflecțiile ca evaluări pentru a realiza în continuare o instruire informată, apoi poate continua să conceapă oportunități de joc pentru a aprofunda învățarea.

Jocul este nu numai modalitatea principală prin care învață omul ci și cea prin care se conectează cu ceilalți. Photo by Yan Krukov on Pexels.com

Valoarea jocului

Crearea manuală a unor obiecte poate crește profunzimea înțelegerii prin promovarea transferului. Elevii re-creează învățarea printr-o modalitate fizică pentru a vedea cum își înțeleg cunoștințele.

De exemplu, un profesor de arta limbajului le poate oferi piese de Lego elevilor și le poate cere să se gândească la învățarea lor în timp ce se joacă sau construiesc cu piesele. Elevii pot crea scene dintr-o carte care descrie intriga, o structură care descrie tema cărții sau poate chiar un simbol care reprezintă trăsăturile interne ale unui personaj.

Adesea, utilizarea diferitelor piese și materiale în joc este mai abstractă față de sarcinile tradiționale, ceea ce duce la 0 învățare conceptuală sau de nivel superior.

Asta poate duce la situații în care elevii pun mai multe întrebări, văd la ce nivel este înțelegerea lor, care ar putea fi împotmolită, sau se străduiesc să facă o conexiune trans-curriculară pentru o înțelegere mai profundă.

Un beneficiu suplimentar este modul în care elevii dobândesc o mai bună înțelegere a timpului necesar pentru a crea ceva cu propriile mâini și frumusețea pe care o pot oferi comunității.

Proiectarea obiectelor realizate manual este una dintre cele mai bune modalități de a construi un mediu de învățare de încredere, grijuliu și cald.

Luați în considerare exemplele de mai sus. Pentru ca experiența jocului dedicat învățării să apară, elevii trebuie să se simtă confortabil în mediul colectivului clasei pentru a-și asuma acest risc de a se juca, ca adolescent.

Cel mai adesea în mediul gimnazial și liceal, elevii primesc instrucțiuni specifice, directe, cu privire la ceea ce trebuie să învețe, de ce și cum să-și măsoare eforturile. Această deschidere de a explora și de a se juca cu gândirea prin crearea a ceva este mai puțin frecventă.

În această abordare nu există niciun obiectiv de învățare și niciun criteriu de succes pe care elevii să îl monitorizeze; mai degrabă există o invitație de a se juca, de a descoperi idei și întrebări noi, de a explica cunoștințele într-o manieră conceptuală și unică sau de a face pur și simplu conexiuni personale care pot ajuta la o mai bună definire a lor ca învățăcei.

Având un timp limitat și o programă de conținut solicitantă care conduce fiecare curs, profesorii pot lua în considerare ceea ce ar putea fi eliminat pentru a încerca să introducă jocul dedicat învățării.

Elevii dumneavoastră își vor aminti de aceasta pentru că le oferă posibilitatea de a se menține aproape de înclinația lor naturală de a se juca. Ei își pot da seama de rolul important pe care și-l asumă în acest tip de joc și de faptul că jocul este o comoară pe care ar trebui să o folosim pentru a prospera într-o stare de bine, până la bătrânețe.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/playing-learn-middle-and-high-school?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.