Când mă gândesc la dezvoltarea economiei viitorului, în care mare parte din joburile repetitive sau bazate pe proceduri clare vor fi preluate de roboți și IA-uri (inteligența artificială), unul din domeniile de dezvoltare posibile care-mi apar în minte – dincolo de clasicele domenii ale industriilor creative, IT-ului, industriilor legate de energia regenerabilă, fermelor eco etc. – este cel al turismului cultural.

Și cred că este un domeniu insuficient explorat și dezvoltat în țara noastră, care dispune de un bogat patrimoniu arhitectural și mobil lăsat în paragină sau prea puțin valorificat, o istorie bogată în evenimente și personalități remarcabile, tradiții și obiceiuri frumoase, meșteșuguri, costume, rețete culinare, tradiție ospitalieră, peisaje minunate (încă), centre culturale active și evenimente variate – condiții excelente pentru dezvoltarea unui turism cultural înfloritor, care să creeze multe locuri de muncă pentru tineri și oameni de toate vârstele.

Ceea ce lipsește cel mai mult este acel spirit antreprenorial și oamenii care să aibă competențele necesare și curajul de a aborda un astfel de domeniu provocator, dar care promite recompense frumoase.

De ani de zile urmăresc filme documentare și seriale care prezintă oameni curajoși și cu inițiativă care preiau case sau alt tip de clădiri, inclusiv castele din patrimoniul arhitectonic din alte țări – Spania, Franța, Anglia, Austria, SUA, Australia etc. și le restaurează, le amenajează și le valorifică în domeniul turismului tip B&B (cazare și mic dejun) + turism cultural. Am văzut astfel de inițiative și în călătoriile noastre în Islanda, Olanda, Italia, Franța. Am văzut și la noi astfel de inițiative și, într-una dintre vacanțele noastre, am locuit chiar într-o căsuță tradițională maramureșeană din Breb, parte a unui mic ansamblu de căsuțe restaurate și valorificate cu succes de un cuplu de englezi de aproximativ 45 de ani. Doar că lipsea partea de explorare a împrejurimilor din turismul cultural, lăsată la latitudinea vizitatorilor. Măcar e un bun început.

Majoritatea celor care intră într-o astfel de ”aventură” antreprenorială sunt și oameni care au abilități și competențe multiple și sunt dispuși să facă mare parte din lucrările necesare singuri sau supervizează lucrările constructorilor și se ocupă de amenajarea interioarelor și de crearea unui pachet de atracții turistice pentru turiștii de toate vârstele, care să constituie atu-urile locației alese – cu alte cuvinte creează un cadrul pentru turismul cultural.

Nu investesc, ca majoritatea antreprenorilor noștri, într-o clădire fără personalitate și se ocupă doar de cazare și de mâncare.

De fiecare dată când urmăresc astfel de documentare mă întreb care a fost mediul din care s-au ”născut” astfel de oameni cu inițiativă antreprenorială și preocupare pentru prezervarea și promovarea valorilor arhitectonice, de civilizație și cultură.

Chiar acum urmăresc un serial de filmulețe (vlog-uri) create de o tânără din Anglia care a preluat un castel destul de părăginit din Franța și l-a transformat într-o adevărată atracție turistică și un centru pentru evenimente culturale, la care ia parte și ea, cântând alături de profesioniști din diferite țări, sau re-creând costume de epocă și decorațiuni interioare care să se potrivească cu stilul clădirii.

Și încerc să-mi dau seama ce fel de mediu și școală au creat și încurajat dezvoltarea unei astfel de personalități multi-talent, caracterizată prin bucurie de viață, deschidere spre comunicarea și colaborarea cu oameni diverși, care nu se dă în lături de la a face muncile necesare, atât de diverse, cerute de o astfel de inițiativă.

Vreau să vă invit pe cât mai mulți dintre voi să urmăriți măcar o parte dintre aceste filmulețe* și apoi să vă gândiți la întrebările de mai jos și să încercați să răspundeți – nu pentru mine, nu pentru noi, ci pentru voi, cei care modelați viitoarele generații.

* https://m.youtube.com/watch?v=Z_ZaZ_a51C0&list=PL7gqWVYOXkE8lmhg1bVCo4THkQhsw4hAN&index=1 – The chateau diaries (Cronicile castelului Lalande)

P.S. Pentru cei care nu pot urmări multe episoade, vreau să vă atrag atenția că ce se vede în primele filme este rezultatul a 13 ani de muncă de restaurare, amenajare a clădirii, grădinilor și terenurilor din jur și promovare a afacerii – în cel de al 14-lea an castelul are aproape permanent oaspeți la B&B. Mulți din cei pe care îi veți vedea făcând diferite activități sunt voluntari selectați din programele de voluntariat european sau prieteni veniți să se bucure de un mic sejur în Franța și dornici să dea o mână de ajutor, contra cazare și masă – și promovare. Pe măsură ce afacerea se dezvoltă, proprietarii angajează permanent o parte din acești voluntari.

Nu mă pot opri să mă întreb dacă mediile familiale și școlile românești pot încuraja și susține dezvoltarea unor astfel de talente. Pentru că avem copii talentați – majoritatea lor au talente multiple, nu este nici urmă de îndoială – în cursul activităților noastre din cadrul fundației am întâlnit mulți – dar majoritatea se plângeau că familia și școala îi împiedică să se exprime și să-și dezvolte aceste talente și spiritul de inițiativă.

Valorificarea patrimoniul mobil și imobil și a creativității tinerilor în cadrul unui turism cultural bine pus la punct poate fi una din șansele de dezvoltare economică ale României.

Avem atâtea case frumoase și castele lăsate în ăaragină care așteaptă o mână pricepută ca să revină la viață, avem atâtea obiceiuri și tradiții care se stingă pentru că nu are cine să le ducă mai departe și să le valorifice…

Dacă tot vorbim de o generație fără miez, poate e cazul să ne întrebăm în ce măsură suntem capabili să le creăm copiilor și tinerilor un cadru – în familie, în școală, în comunitate – în care să-și dezvolte apetitul pentru cultură, abilități și/sau meșteșuguri utile, inițiativa și spiritul antreprenorial de care vor avea nevoie în viitor, cei mai mulți dintre ei?

Și, dacă nu, ce credeți că e de făcut – nu numai în cadrul unor inițiative extrașcolare ci chiar în cadrul programelor școlii?

Dacă examinăm rolul școlilor și din această perspectivă – de a pregăti și viitori antreprenori pentru turismul cultural, mai putem spune că materii ca muzica, artele plastice, atelierele practice în care să înveți unele din meșteșugurile cerute de această ocupație sau orele în natură în care învață inclusiv să cultive plante sunt inutile?

Voi, ce credeți?

Rodica Bărbuță