Oriunde te-ai afla, pe stradă, în mașini, în parcuri, la mare sau la munte… te uiți în jur și nu poți să nu fii șocat și îngrijorat de ceea ce vezi – mult prea puțini părinți, bunici sau bone sunt cu adevărat atenți la copiii pe care-i au în grijă sau vorbesc cu ei – adulții sunt pierduți cu ochii și mintea în telefoanele mobile, vorbesc între ei (și nu despre lucruri cu adevărat importante – purtând în neștire acele ”small talk” cum spun americanii, bârfesc, se ceartă, se critică sau îi critică pe alții) iar bieții copii se simt excluși și nu au acea sursă importantă de învățare care ar trebui să fie adulții cei mai apropiați, familia. Când vezi un părinte cu adevărat atent și care are grijă să vorbească cu copilul, să-i arate lumea din jur, să-i explice, se simte ca o gură de aer proaspăt. Din păcate astfel de părinți sunt mult prea rari. Rezultatul? Profesorii se plâng de mult de modul în care (nu) sunt educați copiii în familie și de faptul că este extrem de greu să educi doar în orele școală copii care sunt lăsați să crească acasă precum buruienile sălbatice dar care, majoritatea au la îndemână (prea) devreme și prea mult acces (fără îndrumarea de care au nevoie) la tehnologia digitală și televizoare, unde nu găsesc în mare parte decât modele umane ”defecte” din punct de vedere etic-social și al (ne)dezvoltării inteligenței emoționale.

În America va apare în curând o carte-avertisment scrisă de un sociolog – Jeremy S. Adams, care examinează problemele tinerei generații din America din perspectiva responsabilității adulților. Jeremy este autorul altor trei cărți despre predare și educație: Călărind valurile (Riding the Wave, 2020, Solution Tree), Secretele profesorului etern (The Secrets of Timeless Teachers, 2016, Rowman & Littlefield))și Clasa plină, euri goale(Full Classrooms, Empty Selves, 2012, Middleman Books). Jeremy a predat științele sociale timp de 23 de ani la un liceu (Bakersfield High School) și la California State University, Bakersfield. A primit numeroase premii, atât pentru predare cât și pentru cărțile scrise – a fost nominalizat în 2012 și 2013 (semi-finalist) la titlul Profesorul anului în California, premiu pe care l-a câștigat în 2014 (cu Daughters of the American Revolution),a primit Premiul de profesor al anului la nivel național de la Carlston Family Foundation, iar recent Senatul Statului California a emis o rezoluție prin care i se recunoșteau meritele în educație.

Poate că e momentul să ne întrebăm și noi în mod serios în ce măsură tânăra generație din România are aceleași probleme, create de aceleași cauze și nu doar să ne întrebăm ci și să facem lucrurile corecte pentru a putea avea o tânără generație sănătoasă, împlinită, fericită. Problemele care au apărut la suprafață cu mai multă pregnanță în timpul pandemiei nu există de azi, de ieri ci au rădăcini mai adânci.

America, Circa 2021

Tinerii americani se vor întoarce iar la școală peste câteva săptămâni și ei sunt în dificultate. Sunt la mare ananghie.

După ce am predat aproape un sfert de secol într-un liceu public, nu mi-aș fi imaginat niciodată că voi scrie o carte cu un titlu atât de amenințător: ”Goliți de sens: Un avertisment despre viitoarea generație a Americii” (Hollowed Out: A Warning About America’s Next Generation). Dar, ca să fiu tăios, profesorii din școlile americane au avut un scaun în primul rând la spectacolul declinului american. Iată de ce spun asta:

În ultimii cinci-zece ani o avalanșă de tendințe îngrijorătoare face ca tinerii să-și găsească mai greu semnificația și scopul vieții, tendințe care fac mai probabil ca experimentul american de auto-guvernare să eșueze.

Tinerii americani sunt mai nefericiți decât au fost vreodată (și mai bolnavi, n.n.).

De ce se întâmplă asta?

Pentru început, sunt singuratici și deseori nu au prieteni adevărați.

Merg rareori la film. Nu se duc la meciuri de fotbal, așa cum obișnuiau alte generații. Altădată, te așteptai ca adunările tinerilor să fie gălăgioase, furtunoase, chiar puțin scandaloase. Acum, profesorii și părinții remarcă că atunci când se mai întâlnesc tinerii, frecvent domnește tăcerea – ei nu mai vorbesc unii cu alții, nu mai flirtează, nu se angajează în comunicarea ochi-în-ochi. Într-un sondaj care este deosebit de tulburător, 27% dintre tinerii ”mileniali” declară că nu au prieteni apropiați. Ratele sinuciderilor, rapoartele despre anxietăți debilitante sau episoade de auto-mutilare au crescut vertiginos în anii recenți.

Jumătate din tinerii între 18 și 34 de ani nu au o relație romantică și nu pentru că nu și-ar permite ci pentru că spun că ”nu s-ar descurca, nu ar face față”. Rata căsătoriilor cu mileniali este în cădere liberă. Cei de 20 de ani fac mai puțin sex față de alte generații, ceea ce i-a făcut pe redactorii de la o cunoscută revistă să lanseze ideea de recesiune – “The Sex Recession.” Ratele fertilității sunt acum cele mai scăzute în comparație cu cele din ultimii 40 de ani.

Nici viziunea lor despre America nu le alimentează vreun sentiment de mândrie. Mulți tineri americani au o viziune mai pozitivă despre socialism decât cea despre capitalism. Unul din cinci mileniali vede în steagul american un simbol al urii. Istoria americană este deseori interpretată nu ca o mișcare extraordinară către justiție și o viață croită conform idealurilor naționale, ci ca o nefericită poveste de nesfârșită opresiune.

Ei nu doar că se îndepărtează de religie ci fug de ea. Religia este văzută ca fiind intolerantă, dogmatică și capabilă doar de judecăți dăunătoare. În anii 1980, 60% dintre adolescenți citeau de plăcere în fiecare zi. Până în 2016, această cifră a scăzut la 16%. Tirania exercitată de dispozitivele lor digitale este atât de mare încât un adolescent de 13 ani este mai probabil să citească o carte, în comparație cu un tânăr de 17 ani.

Treptat, tinerii americani au creat cu succes o lume în care ochii adulților, valorile adulților, așteptările adulților și, mai mult decât orice, comportamentele adulților nu sunt prezente, prin urmare ele nu pot constitui un model. Familiile nu mai mănâncă împreună așa cum obișnuiau. Tinerii dispar în ”fortărețele lor digitale”, nesupravegheați de părinți, profesori sau mentori, unde se lasă infinit mai mult influențați de ”starurile” de pe Tik-Tok, ”influencerii” de pe Instagram și de ”Twitterații” marcați cu albastru (cei mai citiți utilizatori), decât de membri propriei familii.

Ce au în comun toate aceste realități?

Tot ceea ce face viața noastră să pulseze ca posibilități și să strălucească ca sens, ceea ce face drumul nostru prin viață să fie măreț și bogat și stimulativ prin scopul lui transcendent – dragostea, credința în ceva, prietenia, lecturile, patriotismul ș.a.m.d. – au fost în mare parte eliminate din viețile lor. Lumea lor este infinit de mică, definită de ”șic” și un individualism radical în care libertatea nu mai este o unealtă prin care să creezi acele angajamente puternice ce-ți pot călăuzi viața, ci mai curând este folosită pentru a scăpa de orice fel de obligații sau angajamente.

Ceea ce trebuie să înțeleagă americanii de toate vârstele și categoriile este aceasta – nu este vina lor (a copiilor și tinerilor) Este a adulților națiunii noastre care au de dat o mulțime de răspunsuri, care trebuie să se privească cu seriozitate în oglindă și să pună cea mai intimidantă întrebare:

– Cum am lăsat să se întâmple asta și ce putem face în legătură cu asta?

Tinerii vor deseori o simplă validare, dar ceea ce au nevoie cu adevărat este de instruire, modele, orientare.

Primesc multă compasiune – ceea ce este grozav – dar aceasta trebuie însoțită de acea ”dragoste severă”.

Ei vor să se exprime, fără să exploreze valoarea a ceea ce exprimă.

Ei vor să aibă dreptul la alegeri, fără să examineze dacă alegerile sunt bune sau rele, corecte sau incorecte.

Adulții sunt cei care trebuie să demonstreze, să fie modele, să apere și să celebreze valoarea unei vieți adulte plină de substanță, înainte de a fi prea târziu. Înainte de a uita cu toții că lipsa de miez, lipsa de sens în viață nu este o eliberare, ci calea spre nefericire și mizerie.

Sursa: https://theeducatorsroom.com/generation-hollowed-out/