Cerințele economiei actuale și rata de schimbare nu mai cer o educație standardizată. Cel mai important este ca educația, pe lângă oferta de cunoștințe și abilități de bază, să susțină și să dezvolte talentele fiecărui copil în parte, să le încurajeze curiozitatea, nevoia de a crește și să le asigure stăpânirea competențelor de gândire, colaborare, creativitate și acelor unelte necesare pentru învățarea autonomă și dezvoltare continuă.
În articolul de mai jos, George Couros vă propune 4 întrebări, cu ajutorul cărora să puteți afla în ce direcție să orientați eforturile de a-l susține fiecare pe elev în parte.
În anul 2018 am scris articolul ”10 valori esențiale în educație” * și am extras/ re-mixat din valorile companiei Zappos aceste ”10 valori”. Iată mai jos acele ”valori” pe care le-am sugerat gândindu-mă la educație:
* https://georgecouros.ca/blog/archives/8556
* https://creeracord.com/2018/10/04/10-valori-esentiale-in-educatie/
- Fă tot ceea ce poți pentru a susține creșterea și succesul elevilor tăi.
- Să crești și să înveți în modul în care tu ai aștepta ca elevii tăi să o facă în clasă.
- Împinge-ți colegii să crească împreună cu tine, dar susține-i, colaborează cu ei și împuternicește-i pe calea lor.
- Prea multă comunicare este mai bună decât prea puțină.
- Ai grijă de tine pentru a putea să-i susții mai bine pe alții.
- Găsește bucurie în munca ta.
- Ia-ți munca în serios dar niciodată nu te lua pe tine prea în serios.
- Împărtășește-ți pasiunea cu alții în așa fel încât să-i putem ajuta pe elevi să-și găsească pasiunile lor.
- Găsește și dezvoltă forțele și talentele mai întâi în elevii și colegii tăi. Începe întotdeauna cu pozitivul.
- Nu doar aprecia oamenii, dar asigură-te că oamenii știu că sunt apreciați.
Atunci când am recitit aceste valori din articolul publicat în 2018, am simțit că acum acestea se aplică mai mult decât oricând. Cu toate acestea, lista era menită să fie o listă proprie și să inspire, speram eu, alte școli și districte să discute despre ”valorile lor esențiale”, definindu-le în cadrul propriei comunități. Cred și acum că acesta ar fi un proces valoros, nu numai dacă va fi făcut împreună ci și de revizuit adesea.
Atunci când revăd lista pe care am făcut-o cu toate aceste ”valori”, cea care-mi rămâne în minte întotdeauna și pe care am scris-o prima este:
“Fă tot ceea ce poți pentru a susține creșterea și succesul elevilor tăi.”
Și sunt două lucruri la care mă gândesc atunci când recitesc asta.
Primul lucru este concentrarea pe procesul de a ”susține creșterea și succesul” elevilor. Așa cum am spus în articolul original, este mai mult vorba despre a face ceea ce este bine, corect decât despre a urma orbește regulile, chiar dacă profesorii știu că acestea nu aduc elevilor nici un beneficiu. Am crezut întotdeauna că trebuie să existe o anume structură în școlile/ organizațiile noastre, dar ne putem pierde rapid în ”politici” și ne putem pierde concentrarea de a face ceea ce este mai bine și în folosul învățăceilor noștri. Cred că aceste valori dau oamenilor apropiați de elevi oportunitatea și autonomia de a face ceea ce este bine, corect. Iată ce am spus în articolul original:
”Concentrarea pe acest tip de ”valori” ajută la dezvoltarea înțelepciunii, creează culturi unde educatorii sunt tratați ca profesioniști și asigură faptul că ei fac lucrurile corecte pentru cei pe care îi deservesc (elevii în principal, n.n.) în loc să le mute atenția către ce anume reguli trebuie să urmeze.”
Cel de al doilea lucru din acea primă declarație pe care vreau să mă concentrez este să discut despre termenul de ”succes” și ce înseamnă asta pentru educație. Atunci când vorbim despre ”succesul elevului”, ne bazăm pe propria noastră percepție (a adulților) a modului în care ar trebui să arate succesul și apoi potrivim aceste percepții în întreaga panoplie de măsurători ale școlii, sau la o combinație dintre aceste două? Conceptul de ”succes al elevului” a luat naștere în urma unei conversații pe care am avut-o cu elevii despre ce înseamnă pentru ei succesul și pe ce căi trebuie să meargă ca să ajungă acolo, sau este vorba despre o conversație pentru elevi, care a avut loc doar între adulți?
Dacă ”personalizarea” învățării este importantă, această idee nu se potrivește cu ”standardizarea” succesului.
Iată câteva întrebări bune despre lucrurile pe care ar trebui să le aflăm despre elevii noștri și despre cum arată ”succesul” pentru ei:
- Cum ar arăta succesul pentru tine la sfârșitul acestui an/ semestru?
- Cum ar arăta pentru tine după ce vei trece de această clasă?
- Care sunt câțiva dintre pașii pe care îi vei face pentru a-ți atinge aceste obiective?
- În ce mod te putem susține noi pe parcursul acestui proces?
Aceste întrebări, sau variante ale lor nu doar că este important să le punem elevilor noștri, dar este important să și acționăm pe baza răspunsurilor primite.
Ca adulți, avem cu toții propriile definiții ale ”succesului”, ce înseamnă asta pentru noi ca indivizi și cum putem ajunge la acea destinație. Atunci când în acea ”călătorie” primim suport este mult mai probabil că vom atinge nivelul dorit de noi. Iar elevii au nevoie de același suport.
P.S. Acest exercițiu/ idee nu ar trebui să fie valabil doar pentru elevi. Susținerea colegilor, a personalului școlii în propriile lor călătorii spre succesul personal este una din cele mai bune modalități de a face cele mai bune lucruri pentru elevi, făcând tot ce putem pentru adulții care-i susțin.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 