Acum două luni, A.J. Juliani a început să publice o serie de patru articole despre ce înseamnă să faci ca un curriculum să fie relevant, semnificativ și adaptabil. Ne-am gândit că ar fi interesant să comparăm comparat opiniile pe care le-a adunat Juliani de la experți recunoscuți în SUA pe această temă , cu ideile promovate prin intermediul formărilor derulate în cadrul Proiectului CRED. Și sperăm să primi de la voi un feedback despre asta 🙂

Pentru astăzi vă propunem cel de al doilea articol din serie, care ni se pare mai relevant în primul rând pentru profesorii de la clasă, pentru creatorii de curriculum, dar nu numai pentru ei. Primul articol*, care se referă la cultura testării din sistemele de educație este mai relevant în primul rând pentru decidenții din sistem – îl vom publica și pe el, mai încolo.

”Acesta este cel de al doilea articol din seria celor patru care-și propun să analizeze despre ce înseamnă să faci ca materia din curriculum să fie relevantă, semnificativă și adaptabilă pentru cei care învață. Acest articol se concentrează asupra curriculum-ului privit ca o serie de ferestre, oglinzi și uși culisante. Vreau să mulțumesc în mod special Ericăi Buddington pentru că ne-a împărtășit în interviul nostru recent perspectiva ei asupra acestei idei (și multe altele).”

* http://ajjuliani.com/why-tests/ – Why Are We Still Giving So Many Tests?

În anul 1990, Dr. Rudine Sims Bishop a publicat o lucrare despre importanța abordării în școli a unor cărți diverse, care să reflecte ”natura multiculturală a lumii” în care trăim.

În această lucrare, Dr. Bishop a utilizat pentru prima dată fraza ”Ferestre, oglinzi și uși glisante” pentru a explica modul în care copiii se regăsesc pe ei înșiși și experiențele lor în cărți și, de asemenea, cum pot să învețe despre viețile altora prin intermediul literaturii – puteți citi întregul eseu aici:

”Cărțile sunt câteodată ferestre care oferă vederi ale unei lumi care poate fi reală sau imaginată, familiară sau stranie. Aceste ferestre sunt de asemenea uși glisante prin care cititorii trebuie doar să pășească în imaginație, pentru a deveni parte a oricărui fel de lume care a fost creată sau recreată de către autor. Cu toate acestea, atunci când iluminatul este cel potrivit, o fereastră poate să devină o oglindă. Literatura transformă experiența umană și o reflectă înapoi și, în acea reflecție ne putem vedea propria viață și propriile experiențe, ca parte a unei experiențe umane mai vaste. Lectura devine deci, un mijloc de auto-afirmare iar cititorii își caută deseori în cărți propria reflecție.”

Ca fost profesor de gimnaziu și profesor de engleză la clasele de liceu (și Director al programelor de învățare), am participat la numeroase revizuiri ale curriculum-ului care au încercat să aducă în clase o mai mare varietate de autori și cărți multiculturale. Cu toate acestea, atunci când am vorbit cu Erica Buddington (CEO al Langston League), despre cel mai recent episod de interviuri din seria Backwards Podcast**, am discutat despre unele din greșelile pe care eu le-am făcut de-a lungul timpului și despre munca importantă pe care o face ea la Langston League pentru a face ca și lecțiile din curriculum (nu numai cărțile) să devină ferestre, oglinzi și uși glisante.

**https://podcasts.google.com/feed/aHR0cHM6Ly9zY3JhdGNoeW91cml0Y2gubGlic3luLmNvbS9yc3M

Să creezi un curriculum cu scop

Erica Buddington*** este fondatoare a companiei Langston League care oferă o consultanță multiplă în crearea de curriculum și îi specializează pe profesorii care deja predau în designul și implementarea unui material de instruire adecvat din punct de vedere cultural și le oferă și alte oportunități de dezvoltare profesională. Printre clienții lor se numără și Google Code Next, Medgar Evers College, Harlem Children’s Zone, Movers & Shakers, Achievement First Schools, Reconstruction US și mulți alții.

*** https://news.yahoo.com/erica-buddington-says-schools-must-225500013.html

Erica a petrecut în clase, ca profesor, peste zece ani și a fost o câștigătoare a titlurilor Brave New Voicesși HBO Def Poe.(#1) Erica este de asemenea autoarea unui număr de patru cărți și a fost invitată să vorbească în cadrul unor numeroase emisiuni TV – The Steve Harvey Show, Forbes, Buzzfeed, Black Enterprise și altele..

#1 https://m.youtube.com/watch?v=QjfIGggDBpU&feature=youtu.be – Sciryl & Riva Def Jam Poetry

Am avut șansa să discut cu ea despre curriculum și despre munca ei curentă la Langston League și despre seria ei de filme Decolonized Youtube series. (#2)

#2 https://m.youtube.com/channel/UCXTMh5eiOXkXw7Z-A4Qu-_g

Scopul muncii ei recente la Langston League este acela de a crea oglinzi. Ca să fiu și mai concret, un curriculum plin de oglinzi, la toate materiile.

Și așa cum Dr. Bishop continuă să spună în eseul ei, asta funcționează pentru toți elevii noștri:

”Copiii din grupurile sociale dominante și-au găsit întotdeauna oglinzile în cărți, dar și ei au suferit din cauza lipsei de acces la cărțile despre ceilalți. Ei au nevoie de cărți care să fie ferestre către realitate, nu doar către lumi imaginare. Ei au nevoie de cărți care să-i ajute să înțeleagă natura multiculturală a lumii în care trăiesc și despre locul lor ca membri nu doar ai unui singur grup și, de asemenea ca și conexiuni cu toți ceilalți oameni.”

Deci, cum facem asta? Cum putem noi crea un curriculum/ conținut care merge dincolo de programe, manuale și ”standardele” care conduc deseori școlile înapoi la aceleași programe și manuale care susțin doar pregătirea pentru teste?

Așa cum am menționat în articolul precedent despre ”cultura testării” (#3), asta este o muncă grea. În acest moment, majoritatea dintre noi încearcă doar să se mențină la suprafață. Am văzut cum au apărut la suprafață multe dintre aceste probleme care au fost prezente de mult timp, și ele au apărut chiar mai des pe timpul pandemiei.

#3 http://ajjuliani.com/why-tests/ – Why Are We Still Giving So Many Tests? (De ce dăm încă atât de multe teste?)

Ca să dezvolți un curriculum adaptabil nu numai că înseamnă o muncă grea, dar asta cere și foarte mult timp. Cere timp să dezvolți sarcini de performanță semnificative. Problema nu poate fi rezolvată doar cumpărând un program sau o resursă unică. Așa cum subliniază ASCD – Association for Supervision and Curriculum Development (#4), cel mai notabil succes apare în școlile și districtele în care profesorii își construiesc propriul curriculum, chiar dacă admitem că este imperfect.

#4 http://www.ascd.org/publications/educational-leadership/sept19/vol77/num01/Focusing-on-the-Essentials.aspx? – Să te concentrezi pe lucrurile esențiale

În interviu, Erica explică cum au început ei munca la curriculum, ajungând întâi să cunoască comunitatea pentru care este creat acel curriculum. Pentru a crea un curriculum cu scop, ei lucrează cu comunitatea, cu elevii, familiile, cu educatorii.

Fiecare școală ar trebui să aibă un curriculum diferit, deoarece comunitatea fiecărei școli este diferită.

Asta nu înseamnă că resursele nu pot fi folosite și de alte școli și comunități, desigur că le pot folosi. Dar, dacă vrem să creăm un curriculum care are scop, trebuie întâi să definim scopul pe care îl are experiența de învățare de-a lungul celor 12-13 ani de școală.

Acest lucru ar urma și ceea ce McTighe și Wiggins subliniază în Understanding by Design, structura Conceperii pentru înțelegere și este motivul pentru care prima fază a procesului de concepere al unui curriculum este atât de importantă:

1. Identifică rezultatele dorite: Acestea sunt obiectivele transferabile ale învățăriicare trebuie să conducă testările, pe care le vom utiliza de asemenea atunci când alegem resursele, textele, experiențele și care vor orienta întregul proces.
2. Determină dovezile acceptabile: Cum vom ști noi că elevii noștri înțeleg? Cum își împărtășesc învățarea? Cum arată asta? Ce performanțe sau produse vor dezvălui dovezi ale transferului de semnificație-aplicabilitate? Ce dovezi suplimentare vor fi colectate pentru alte Rezultate dezirabile?
3. Planul de învățare: Ce activități, experiențe și lecții vor conduce către atingerea rezultatelor dorite și succes la evaluări? Cum îi va ajuta planul de învățare pe elevi la capitolele Achiziția informației, Înțelegere și Transfer? Cum va fi împărțit în secvențe și diferențiat un capitol pentru a optimiza achiziția informației și abilităților de către toți învățăceii?

Identificarea rezultatelor dezirabile este locul în care îți plasezi așteptările bazate pe standardele naționale și unde combini asta cu obiectivele și scopul clasei, ca și comunitate de învățăcei/ comunitate locală. Fiecare dintre aceste întrebări de mai jos au răspunsuri diferite, în funcție de scopul și comunitatea ta:

• Spre ce fel de obiective de transfer pe termen lung țintiți?
• Ce semnificații ar trebui să extragă elevii?
• Ce întrebări esențiale vor explora elevii?
• Ce cunoștințe și abilități vor dobândi elevii?

Așa cum subliniază Erica Buddington în conversația noastră, acest proces cere timp. Cu toate acestea, Langston League a văzut un succes extraordinar rezultat în urma procesului de creare de oglinzi – 90%+ dintre elevii care au participat la workshop-urile organizate de ei și au interacționat cu materialele create de ei au cerut din nou organizarea unor astfel de experiențe.

Și acestea sunt lucrurile pe care noi le căutăm într-un curriculum. Lecții care servesc ca și ferestre, oglinzi și uși glisante către realitate, pentru toți elevii. Lecții care susțin comunitatea locală și bunăstarea mai mare, globală. Lecții care încep cu un scop și conduc spre experiențe de învățare autentice, semnificative și relevante pentru toate nivelurile de clase, materii și clase (ca și comunități de învățăcei).

Sursa articolului: http://ajjuliani.com/curriculum-as-windows-mirrors-and-sliding-doors/